Profesorul de economie Jeffrey Sachs: Dacă suntem bogați, dar distrugem natura, nu vom rămâne nici bogaţi, nici fericiţi prea mult timp

Mihai Constantin: Să ne uităm la aceste ţinte ale Agendei 2030. Arată ca o melodie de John Lennon în imagini. Foarte idealistă. Dar cât de realistă este?

Jeffrey Sachs: Este idealistă, dar cred că este necesară. Ideea acestor 17 ţeluri e aceea că societăţile noastre ar trebui să fie prospere, echitabile şi în armonie cu mediul. E atât de mult de dorit? Cred că trebuie să ajungem acolo pentru că dacă suntem bogaţi dar distrugem natura, nu vom rămâne nici bogaţi nici fericiţi prea mult. Dacă există numai câţiva oameni bogaţi iar restul sunt săraci, ce fel de societate e aceea? Aşadar, ideea acestor ţeluri e să combinăm cele trei elemente: economic, social şi de mediu. Nu e uşor, e împotriva multor doctrine politice actuale, e multă muncă şi cere schimbări, dar cred că TREBUIE să o facem.

Mihai Constantin: Poate nu suntem destul de înfricoşati. Vreţi să ne spuneţi că dacă nu implementăm aceste măsuri până, haideţi să fim un pic mai realişti, până în 2050, se va sfârşi lumea? Se va sfârşi civilizaţia umană?

Jeffrey Sachs: N-aş spune chiar aşa. Dar afirm că dacă vom continua să deteriorăm mediul, de exemplu prin încălzirea globală, ar putea avea loc catastrofe. Poate nu sfârşitul lumii, dar o situaţie disperată pentru sute de milioane de  oameni. Deja avem an de an valuri de caniculă, uragane masive. Numai în Statele Unite am avut pagube de 306 miliarde de dolari toamna trecută după trei uragane care au lovit de la o săptămâna la alta şi apoi în incendiile de vegetaţie din California. Să pierzi 306 miliarde în câteva săptămâni din cauza dezastrelor naturale ar trebui să ne deschidă ochii şi să spunem „Ar trebui să facem ceva!” Dar, ca specie, nu suntem prea buni la proiecţii în viitor. Sunt locuri de pe planetă care vor deveni de nelocuit, zone ocupate de mulţi oameni acum. Asta daca nu schimbăm direcţia. Oamenii de ştiinţă cu care lucrez îmi spun de ani de zile: „Atenţie! Dacă nu luăm masuri, nivelul mărilor va creşte cu cativa metri”. Toate regiunile de coastă din lume, eu locuiesc într-una dintre ele, în New York vor fi devastate. Aşa că trebuie să ne deşteptăm, să schimbăm direcţia şi să ascultăm ce ne spun oamenii de ştiinţă. Iar vestea bună e că odata luată aceasta decizie, chiar avem alternative bune.

Mihai Constantin: Un om simplu ar putea să întrebe: „Nu avem tehnologiile care să ne protejeze de furia naturii, dacă se va ajunge acolo?”

Jeffrey Sachs: Vă pot spune că am trecut printr-o super-furtună în New York în 2012, botezată Uraganul Sandy. Încă mai facem curat. Iar pagubele sunt de zeci de miliarde de dolari. De la o singură furtună, în New York, care are o economie sofisticată! Uitaţi-vă şi la Puerto Rico, lovită de uraganul Maria, în septembrie anul trecut. Electricitatea încă nu a revenit în mare parte a insulei. Şi asta e America şi tot nu putem să refacem rețeaua electrică. Aşa că putem să ne protejăm, cu toată tehnologia, când aceste dezastre vor veni multe și deodată? Călătoresc peste tot în lume din postura mea de la ONU, şi văd asta peste tot. Când am fost în Teheran, în Iran, erau furtuni de praf de abia vedeai în faţă; când merg în New Delhi, poluarea este atât de deasă! Pentru că sistemul energetic nu este sustenabil. Când am fost în Sao Paolo, acum câţiva ani, era o secetă cumplită, acum Cape Town rămâne fără apă.  Nu avem mijloacele să răspundem la asta. Trebuie să gândim în perspectivă ca să prevenim ca aceste lucruri să se mai întâmple.

Mihai Constantin: România are de numai câteva zile, o nouă profesie: expert în dezvoltare durabilă. Puteţi să ne explicaţi această meserie? Ce are de făcut un expert în dezvoltare durabilă?

Jeffrey Sachs: Pot să explic pentru că sunt profesor de dezvoltare durabilă.

Mihai Constantin: Dvs. aţi inventat materia!

Jeffrey Sachs: Acesta este titlul meu formal. Şi am inventat doctoratul în dezvoltare durabilă, şi cursul de facultate şi de master. Deci ce înseamnă asta?  Înseamnă că ai o înţelegere de ansamblu.  Ştii câte ceva despre ecosistem, despre climă, despre inginerie, cum ar fi energia solară şi să ştii câte ceva şi despre economie. În loc să ai un specialist în politologie, unul în inginerie sau în ştiinte, eşti mai degrabă un amator în toate, dar ai viziunea de ansamblu despre cum toate acestea se influenţează şi se combină. Mie îmi place să spun despre specialiştii în dezvoltare durabilă: „Măcar ştiu pe cine să sun.”

Mihai Constantin: Problema cu Agenda 2030 este că deşi e o întelegere, nu este un contract care obligă. Nu puteţi forţa guvernele să implementeze aceste măsuri. E un blocaj!

Jeffrey Sachs: Eu acum sunt consilier special al secretarului general al ONU pe aceste ţinte. Călătoresc prin lume şi mă întâlnesc cu oficiali aproape în fiecare zi. E interesant. Cele mai multe guverne îşi amintesc că au semnat acest document, iar cele mai multe îl iau în serios pentru că l-au semnat pentru un motiv. Au probleme mari de poluare, au probleme cu mediul, au semnat şi înţelegerea referitoare la mediu de la Paris, inegalităţile sociale sunt mari, şi chiar ne întreabă: „Ce am putea face?” Politica nu înseamnă numai a câştiga urmatoarele alegeri sau a ajuta grupurile de lobby. E şi o parte în cele mai multe guverne care încearcă să facă ceea ce trebuie. E treaba mea să încurajez acea parte şi să diminuez un pic presiunea intereselor corporatiste, a companiilor de petrol sau de cărbune şi să le spun că nu mai pot conduce lucrurile pentru că pun lumea în pericol. În guvernul meu, cel din Statele Unite, situația nu e bună. Nu ştiu dacă Donald Trump a auzit de asta, dar nu îi pasă de asta. Și merge în direcţia greșită. Chiar a spus că va retrage SUA din Acordul de la Paris. Dar până și el a constatat că nicio altă țară nu îl susține. Acum sunt 192 de ţări versus una singură. Şi asta ar trebui să trezească SUA: „Ce facem? Cum să fim noi contra restului lumii?”

Mihai Constantin: Cum stă Romania la capitolul dezvoltare durabilă?

Jeffrey Sachs: România este semnatară a ambelor acorduri, Agenda 2030 şi Tratatul de la Paris, există o direcţie de dezvoltare durabilă, tocmai aţi adoptat şi profesia de specialist în dezvoltare durabilă şi prezintă la ONU planul său de acţiuni. Şi România va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în primul semestru din 2019. E o oportunitate incredibilă de a lua inițiativa în acest domeniu! Pentru că Europa a semnat acordurile dar nu are un plan de acţiune. Şi cred că Europa trebuie să aibă un calendar de acțiuni. Când mă gândesc la România şi la economia ei, şi vă dau un simplu exemplu, este foarte dependentă de industria auto germană. La fel ca Slovacia, ca Polonia etc. Dar industria germană produce excelente motoare cu combustie internă. Dar noi ne îndreptăm spre vehiculele electrice. Industria germană ar face bine să se reorienteze spre noile tipuri de vehicule ori va declanșa o criză economică în toată regiunea. Vom conduce cu toţii maşini electrice chinezeşti? Pentru că în China sigur se vor face maşini electrice ieftine şi de calitate.  Iar România face parte din acest ecosistem industrial. Deci e foarte important pentru România ca Uniunea Europeană în ansamblu se îndreaptă în direcția cea bună.

Mihai Constantin: Mai avem timp pentru un aspect –  această Agendă 2030 stă sub sloganul „Lumea pe care o dorim”, dar vă rog să îmi descrieţi planeta Pământ în 2030 aşa cum credeţi că o să fie de fapt.

Jeffrey Sachs: Avem de făcut o alegere. Dacă vom continua ca până acum, vom avea mai multă violenţă, încălzire accentuată, regiuni în criză, vom avea multa migraţie, pe care nimeni nu o agreează. Nici migranţilor nu le place să fie nevoiţi să plece din casele lor şi aproape nimănui nu-i place să îi primească în casa sa. Acum lumea nu e pe un făgaş sigur, stabil.  Acesta este un scenariu foarte plauzibil. Dar mai e o posibilitate: să ne aducem aminte că am semnat ceva, ne-am angajat să facem ceva, am căzut de acord să avem un cadru nou. Şi apoi, Europa, de exemplu, să spună: „Vom avea o strategie europeană pentru energie regenerabilă, o strategie de tranziţie energetică, una pentru adoptarea maşinilor electrice, şi un plan pentru a fi în avangarda tehnologiei informaţiei. Dacă planifici, atunci lumea poate fi aşa cum ne-o dorim. O altă parte ar fi aceea că Europa ar trebui să-şi ajute „vecinii”, cum e Africa, pentru a ajunge la acces universal la educaţie şi sănătate. Şi nu neaparat din altruism. Ci pentru ca Africa să fie un continent care să nu ducă la migrări masive şi disperate care creează multă suferinţă şi multe probleme. Deci, pentru lumea pe care ne-o dorim, nu e suficient să visăm cu ochii deschişi, ci trebuie să ne gândim ce e de făcut ca să ajungem acolo. Asta înseamnă să gândeşti în perspectivă, să planifici şi să investeşti. Asta e lecţia ţintelor din Agendă: „Gândeşte şi planifică în perspectivă şi fă investiţiile care vor crea lumea pe care ne-o dorim!”