Prof. Radu Gologan: Societatea nu arată copilului exemple pozitive. Vedeți oameni care reușesc în viață și care ajung uneori să se laude că au avut 6 sau 5 la matematică, sau au ajuns în guvern și sunt foști repetenți

„Felul copilului de a percepe și de a culege informația în ultimii 20-30 de ani s-a schimbat masiv. Școala nu mai este adaptată la noua generație de judecată, de silogisme pe care copilul și le face altfel decât acum 40 de ani. Sunt alte timpuri, informația vine altfel, cu altă viteză, societatea este deschisă pentru el, vede lucruri pe care acum 40 de ani nici nu-și închipuia că există și așa mai departe. Îl face pe copil să devină din ce în ce mai dezinteresat de a lua informația de la școală. După aceea, urmează societatea, care nu-i arată exemplele pozitive în general. Vedeți peste tot oameni care reușesc în viață și care ajung uneori să se laude că ei au avut 6 sau 5 la matematică, sau chiar au ajuns în guvern și sunt foști repetenți. Aici, ăsta este un aspect care trebuie luat în seamă.

În al doilea rând, cred că școala trebuie să se întoarcă la foarte multă seriozitate și disciplină.

Profesorul nu mai trebuie hulit pentru fiecare vorbă pe care, poate din greșeală, o scapă în fața unui copil și o clasă întreagă de părinți se asociază împotriva lui. Sunt foarte multe probleme care au făcut ca nivelul, atitudinea și locul dascălului în societate să nu mai fie acela care era acum 40-50 de ani, ca să nu mai vorbim de acum 100 de ani”, subliniază profesorul Radu Gologan, coordonatorul Lotului olimpic național de atematică.

„Sunt tot felul de motive pentru care se întâmplă, într-adevăr, acest lucru (elevii nu mai învață la școală n.r.). I: programele școlare sunt prea încărcate pentru aceste generații care își sug informația din alte surse decât școala și, de cele mai multe ori, informație foarte bună. În primul rând, ar trebui să-i învățăm să-și ia informația reală, să reducem programele în așa fel încât dascălul să aibă posibilitatea să șlefuiască această informație și acele competențe de care se tot vorbește – cuvântul nu mi se pare deloc potrivit.

În al doilea rând, examenele noastre naționale nu sunt făcute de când au fost concepute ca să verifice modul în care copilul rezolvă o situație nouă pe baza a ceea ce a învățat, ci sunt rețete care îl fac pe copil, în special din clasa a VII-a și a VIII-a, să învețe niște rețete fără să gândească ce e matematica, ce e literatura română, de ce-i gramatica așa, ca să nu mai vorbim la liceu, unde părți întregi din materie, vorbesc de matematică, de exemplu, care-ți dezvoltă gândirea, care te fac să faci exerciții de logică – pentru asta-i bună matematica – în loc să se facă lucrurile astea, ei învață rețete cu care să ia nota la Bacalaureat.

Aici e problema și aici avem uneori mari deosebiri față de țările care reușesc – vezi țările din Orientul Îndepărtat, vezi chiar și unele țări din Apus, care și-au schimbat modul de gândire și vezi acel model finlandez, care este mereu lăudat, care aici stă foarte bine, dar acolo principalul lucru este situația profesorului în societate. De asta e acel sistem viabil pentru ei”, a mai remarcat invitatul Ultimei Ediții.

„Eu am spus: faci exerciții, rezolvi exerciții, nu ca să te pregătești pentru examen! Logica acelui exercițiu, repetat uneori, îți face ca mintea să facă un exercițiu care va fi util și în alte situații din viață. Eu nu învăț matematică pentru ca după aceea să mă duc pe stradă sau să mă duc într-o întreprindere și să măsor roți, să văd ce arie au și așa mai departe. Nu! O învăț ca să-mi creez niște oportunități, niște moduri, niște scheme de gândire. Așa se întâmplă și cu fizica, așa se întâmplă și cu chimia, așa se întâmplă și cu logica, așa se întâmplă și cu bridge-ul, și cu șahul”, spune profesorul Radu Gologan.

Întreaga dezbatere, în secțiunea VIDEO a acestui articol