Primele explicații ale lui Augustin Lazăr, în scandalul Aiud: Nu îmi dau demisia. Nu ar fi în interesul societății

Augustin Lazăr a explicat că în anii ’80 era procuror fără funcție de conducere la Procuratura locală Alba. A precizat că nu putea refuza sarcina de serviciu de a face parte din Comisia de liberări condiționate de la Penitenciarul Aiud, acolo unde erau și deținuți politic. Lazăr a explicat că acea comisie verifica dacă deţinuţii care solicitau eliberarea îndeplineau două dintre condițiile legale: dacă executaseră o parte din pedeapsă şi dacă aveau sau nu rapoarte de pedepsire. Dacă deținutul fusese sancţionat, nu putea fi eliberat condiţionat. Lazăr a explicat că toate rapoartele de pedepsire erau făcute de gardienii sau securiștii din penitenciar, nu de membrii comisiei de liberări condiționate.

Augustin Lazăr, procurorul general al României: „Era o activitate de circa o oră, nu dura foarte mult, totul era pregătit, dosarele erau pregătite, procesele verbale erau scrise deja la grefă, doar se verificau aceste două lucruri care erau ușor de verificat. Când dosarul era examinat, se vedea fracția și exietnța rapoartelor de pedepsire, era simplu de verificat”.

Augustin Lazăr și-a cerut scuze pentru practicile Procuraturii din dictatura comunistă chiar dacă, a precizat el, erau legale. A adăugat că nu demisionează din fruntea Ministerului Public.

Augustin Lazăr, procurorul general al României: „Nu ar fi în interesul societății. Doresc să exprim scuze instituționale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989. Instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară”.

Săptămâna trecută, mai multe instituții de presă au arătat că, în anii 80, procurorul Augustin Lazăr a făcut parte din Comisia de liberări condiționate de la Închisoarea Aiud și a refuzat eliberarea disidentului anticomunist Iulius Filip. Întreg scandalul, susţine Lazăr, a fost creat pentru a-i diminua şansele pentru un nou mandat în fruntea Parchetului General. Mâine, Lazăr susține interviul în fața ministrului Justiției, Tudorel Toader, pentru această candidatură.

–––––––––––––––––––––––

Declarații ale procurorului general Augustin Lazăr:

– în ultimele zile, câteva instituții de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut. Mi-au pus etichete de natură să mă decredibilizeze ca om, ca magistrat, ca român.

– Nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități, sau al vreunui serviciu de informații. Am făcut și eu armata, ca orice bărbat la vremea lui, sunt rezervist la arma „Geniu”. Acest fapt este demonstrat de verificările concretizate în arhivele CNSAS și în adeverințele care s-au eliberat, începând cu data de 18 iunie 2009, acte publice care pot fi consultate pe site-ul acestei instituții. După cum se vede, activitatea unui magistrat al Ministerului Public, cu funcții de conducere, a prezentat interes. Și mereu s-au făcut verificări. Ce bine că s-au făcut verificări! Motiv pentru care, în acest moment, nu am nicio emoție pentru orice verificare s-ar realiza în arhivele CNSAS.

– În cursul anului trecut, Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se asigura încă o dată că nu are, printre membrii săi, colaboratori, ofițeri, subofițeri, etc, a mai cerut o verificare. Iar în februarie a venit ultima verificare, cu ultima adeverință.

– în perioada 1982 – 1989 am îndeplinit funcția de procuror stagiar, respectiv, procuror criminalist la procuratura locală Alba Iulia, fără a exercita nicio funcție de conducere. Revoluția m-a prins, la 33 de ani, ca procuror criminalist care se ocupa de infracțiuni comise cu violență.

– Nu am instrumentat dosare penale vizând fapte împotriva regimului comunist. Infracțiunile contra securității statului erau instrumentate în justiția militară.

– Episodul la care fac referire unele instituții de presă, respectiv calitatea de președinte al Comisiei de propuneri pentru eliberare din cadrul Penitenciarului Aiud, a fost prezentat în mod deformat și tendențios, cu ignorarea explicațiilor pe care le-am mai dat. Din acest motiv, sunt obligat să reiau precizarea conform căreia atribuția acestei comisii nu era aceea de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, pentru că procurorul nu e judecător. Și nici alți gardieni de la grefă, funcționari ai grefei penitenciarului. Aceasta era, ca și acum, atributul exclusiv al instanței de judecată. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea condițiilor criteriilor tehnice: realizarea unei fracții minime din pedeapsă, precum și inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară. Legea aflată în vigoare la data respectivă avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. Instituția eliberării condiționate este reglemntată relativ similar și în prezent, cu mențiunea că acum verificările sunt efectuate de judecători. Judecătorul este cel care merge la Comisia de eliberări condiționate, face propuneri, apoi procesul verbal merge din nou la instanță, care dispune asupra situației fiecărui condamnat.

– Aceste atacuri nefondate la adresa mea sunt, în mod evident, determinate de depunerea candidaturii pentru un al doilea mandat de procuror general.