Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
BUCUREŞTI, 555 DE ANI

Primăria Bucureştiului împlineşte 150 de ani

Actul de naştere al Primăriei Capitalei poartă data de 7 august 1864, deşi Bucureştii, ca şi celelalte oraşe ale Ţării Româneşti, a avut, încă din 1563, propriul organ de conducere ales de obştea oraşului.

06 August 2014, 16:08 (actualizat 08 Septembrie 2014, 10:02) | Magda Manea |
Palatul Primăriei Bucureştiului / FOTO: Lucrări publice din vremea lui Carol I
Palatul Primăriei Bucureştiului
Planul Palatului cu semnăturile arhitectului P. Antonescu şi ing. Elie Radu
Primarul Dem. I. Dobrescu
Palatul Primăriei din fostl sector 8
Arhitectul Petre Antonescu
Primăria Municipiului Bucureşti
Barbu Vlădoianu

La 20 septembrie 2014 se împlinesc 555 de ani de când Bucureştiul a fost atestat documentar, prilej de rememorare a unor fapte şi evenimente care au marcat istoria Capitalei.

La 7 august 1864, prin aplicarea unei noi legi comunale inspirat dupa model francez, era înfiinţată Primăria Bucureşti şi devenea primar Barbu Vlădoianu, mâna dreaptă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

(w220) Barbu VlăVlădoianu a avut două mandate, primul s-a încheiat în octombrie 1865, iar cel de-al doilea din decembrie 1872 până în mai 1873,  Vlădoianu fiind considerat unul dintre primarii care ne-a lăsat moştenire cea mai mare parte din infrastructura Capitalei.

În primul său mandat de doar un an şi jumătate, morile de apă de pe Dâmboviţa au fost înlocuite cu un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile, a  organizat primul corp de pietrari, însărcinaţi cu pietruirea străzilor Bucureștiului, în 1865 a înființat Oficiul de stare civilă şi a fost semnat contractul de cesiune pentru construirea primei linii de cale ferată de pe teritoriul României, între Bucureşti şi Giurgiu.

În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie şi granit a Podului Mogoșoaia şi a fost inaugurată prima linie de tramvai tras de cai, care făcea legătura între Gara Târgoviştei, actuala Gară de Nord, şi bariera Moșilor.

În cei 150 de ani de existenţă s-au succedat alţi 80 de primari, iar 13 dintre ei au fost realeşi şi pentru al doilea mandat.

Sfatul orăşenesc. Primăria. Consiliul popular

În secolul XVI, oraşul era condus de un consiliu alcătuit din 12 „pîrgari” (de la cuvântul săsesc „Bürger” = cetăţean) şi un „judeţ” (de la latinescul „judex”= judecător), aleşi dintre locuitorii de frunte ai oraşului, conform unei atestări documentare din 13 mai 1563.

Atribuţiile erau din cele mai diverse, de la reprezentarea oraşului faţă de domn, la judecarea unor „pricini” dintre cetăţeni şi până la grija faţă de hotarele oraşului.

În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, din Bucureşti dispar judeţii, oraşul nu mai are un cârmuitor ales de obşte, ci numai dregători numiţi de domn – agă, lefegiu, pârcălab şi ispravnic.

Dreptul bucureştenilor de a avea un conducător ales de ei reapare în timpul Regulamentului Organic, iar în 1831 este ales primul sfat orăşenesc, format din cinci „mădulari” (membri). În 1864, sub Alexandru Ioan Cuza, sfatul îşi schimbă numele în consiliu comunal, iar preşedintele său este numit primar. Se poate spune, deci, că primăria a luat fiinţă pe 7 august 1864, iar primul primar a fost Barbu Vlădoianu.

Printre primii primari ai Bucureştiului se numără generalul Barbu Vlădoianu, C.I. Iliescu, Costache Panaiot, , neneralul Christian Tell, C. A. Rosetti, Emil Protopopescu Pache, C. F. Robescu, Dimitrie Cariagdi, Dimitrie Ghica, Dimitrie Brătianu, Gheorghe Gr. Cantacuzino, colonelul Gh. Manu, Niculae Filipescu, Barbu Delavrancea.

În 1848, Consiliul Municipal avea trei secţii: administrativă (avea şi atribuţii de salubritate, tehinice şi de aprovizionare a oraşului), tehnică (se ocupa de pavaje, canale şi poduri) şi „finanţială”.

În secolul XVIII, din punct de vedere teritorial, Bucureltiul era împărţit în „plăşi”: Târgul, Podul Mogoşoaiei, Târgul de Afară, Broştenii şi Gorganul, cărora, mai târziu le-au fost atribuite culori sau „boieli”: Roşu, Galben, Negru, Albastru şi Verde.

Ca instituţie municipală, primăria a fost înfiinţată în anul 1864.

După Primul Război Mondial, odată cu creşterea numărului de locuitori şi a suprafeţei oraşului, se înfiinţează câte o primărie în fiecare culoare sau sector, condusă de un primar. Şeful administraţiei comunale, coordonator al sectoarelor, a fost numit un primar general.

După 1950, culorile s-au transformat în raioane.

(w300) Palatul Pr

Sediul autorităţii administrative nu a avut, multă vreme, un loc propriu. La un moment dat, scria Constantin C. Giurescu, sediul se arfla în Hanul lui Manuc, iar în 1842, arhitectul Xavier Vilacrosse a construit o clădire pentru sfat, la capătul dintre piaţă al stradelei Bazaca, inaugurată la 28 octombrie 1843. Peste patru ani, clădirea a luat foc.

În 1882, când primar era Dimitrie Cariagdi, primăria se instalează într-o casă de pe „uliţa Colţii”, unde a rămas până în 1912, cînd s-a mutat pe Calea Călăraşi, colţ cu Calea Victoriei. Aici, după Primul Război Mondial, a rămas Primăria de Negru. Alte adrese: palatul din faţa Cişmigiului sau casele bancherului Hagi-Moscu.

Cel mai impunător palat al Bucureştiului era cel denumit „Ministeriul de Lucrări Publice” şi construit între 1906-1910, vizavi de Cişmigiu, după planurile arhitectului Petre Antonescu.

Datorită terenului lipsit de rezistenţă, la fundaţie a fost folosită o invenţie a profesorului inginer Elie Radu – zidurile fundaţiei au fost aşezate pe „radier general compus dintr-un prim strat de nisip, deasupra căruia s-a aşezat un al doilea strat de beton de ciment”. Clădirea, care a costat 2.480.000 de lei, a fost inaugurată la 20 octombrie 1910.

Dem I. Dobrescu, un primar care a pus „sârmă ghimpată” între politică şi gospodărie

Demetru Ion Dobrescu, a fost primar al Bucureştiului în perioada februarie 1929 - ianuarie 1934 şi este socotit cel mai energic şi hotărât primar al capitalei (alţii îl numesc aşa pe Emil Protopopescu Pache), cel care a schimbat faţa oraşului şi a început occidentalizarea sistematică şi rapidă.(w220) Primarul D

Am scos un oraş nou dintr-un noroi străvechi”, spunea primarul Dobrescu.

Când a venit la primăria capitalei, spune el, a găsit un oraş care trăia „cu nostalgia noroiului, pastramei, brăgii şi gogoşilor” şi a avut de luptat nu numai cu criza mondială aflată în plină desfăşurare, dar şi cu primarii şi cetăţenii care credeau că nu se poate face nimic.

Om de acţiune şi fire hotărâtă, deţinând o cultură occidentală şi un simţ dezvoltat al dreptăţii, Dem. I. Dobrescu nu s-a lăsat intimidat nici de greutăţi, nici de primari şi nici de gazetarii care-l numeau „primarul târnăcop” sau „logodnicul aiurelii”.

La 13 ani a „pledat” pentru prima dată în faţa unui judecător, apărându-şi consătenii din Jilava, contra unui arendaş. A studiat apoi Dreptul, iar doctoratul l.a făcut la Paris. După terminarea studiilor, s-a întors la Bucureşti unde a fost Decan la Barou, apoi primar general.

Prima piedică pe care a întâmpinat-o a fost din partea primarilor, pe care a fost nevoit să-i scoată din inerţia în care se aflau de mulţi ani. „Am găsit la Primărie o atmosferă defetistă, care credea că în Bucureşti nu se poate face nimic, deoarece Capitala noastră ar fi condamnată la banalitate eternă”.

Lungul şir al realizărilor sale a început cu lărgirea străzilor, care făceau din Bucureşti un oraş „antiautomobilistic” şi a pieţelor. A făcut primele ştranduri pentru adulţi şi ştranduri cu nisip pentru copii, a înfrumuseţat Parcurile Snagov, Bâneasa şi Cişmigiu şi a plantat copaci. În timpul mandatului său au apărut „cîmpurile comunale” de sport, fântânile publice de la colţurile fiecărei străzi, a deschis cantine comunale, la care se dădea gratuit lapte şi untură de peşte. În iernile geroase, pentru prima dată în Bucureşti, Primăria a organizat „mangale” publice, cazane cu cărbuni, la care să se încălzească cei prinşi de ger pe străzi, ceainării, dar şi adăpostruti gratuite pentru cei fără locuinţe, cantine pentru săraci şi muncitori. Tot Primăria se ocupa şi cu identificarea şi ajutorarea familiilor sărace.

Primarul Dobescu, iubitor de cultură şi artă, a deschis primele restaurante şi hoteluri „pentru intelectuali”, a construit Muzeul Comunal şi a inaugurat Săptămâna cărţii. „Dintr-un artist poţi să faci un primar, dar dintr-o sută de primari nu poţi să faci un artist” a spus el.

Pentru că Dâmboviţa era un adevărat focar de infecţie, primarul a hotărăt amenajarea şi acoperirea ei între Calea Victoriei şi Palatul Şerban Vodă. S-a ocupat de canalizarea periferiei oraşului, de înfiinţarea toaletelor publice.

Asanările au fost un punct nevralgic pe agenda primarului Dobrescu: „Mi s-a spus că dacă mă ating de unul dintre lacurile Colentinei comit un sacrilegiu, pentru că în acel loc s-a scăldat Mihai Viteazu”.

Grea a fost misiunea sa, dar cu toate astea, cetăţenii oraşului au învăţat să-l iubească şi să îl respecte. Era adesea numir „primarul milostiv”, „primarul dreptăţii” sau „primarul mahalalelor”.

Spunea despre sine că este un „caracter iubitor de adevăr, revoltat contra nedreptăţilor, milos până la sensibilitate, legalitor feroce, un om care nu merge pe făgaş”.

După cum singur a spus, Dobrescu a condus Bucureştiul după trei direcţii:

  • Am reuşit să fac pe bucureşteni să iubească Bucureştii şi sînt mîndru că emulaţiunea entuziastă dintre cetăţeni mă ajută în opera mea cu sugestiuni variate şi zilnice”;
  • Am dovedit că urbanizarea unui oraş nu înseamnă cheltuială”;
  • Am scos din oraş mii de vagoane de gunoaie ancestrale”.

Şi cel mai important, spunea Dobrescu „Nu m-am plâns niciodată de bani!”.

 

 

Surse:

Constantin C. Giuescu, „Istoria Bucureştilor, Editura Sport-Turism, 1979

Ioana Pârvulescu, „Întoarcerea în Bucureştiul Interbelic”, Humanitas, 2003

George Costescu, „Bucureştii Vechiului Regat”, Capitel, 2004

Paul Filip, „Bătânul Cişmigiu”, ARCUB, 1999

Nicolae Şt. Noica, „Lucrări publice din vremea lui Carol I”, Cadmos, 2008

Florian Georgescu, „Istoria oraşului Bucureşti”, Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti, 1965

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN BUCUREŞTI, 555 DE ANI
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 13°C 5°C
IASI 7°C 1°C
CLUJ 8°C 3°C
CONSTANTA 10°C 6°C
CRAIOVA 12°C 10°C
BRASOV 6°C 3°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Februarie 2019, 02:41
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 20-02-2019
Deschidere: 7728.3
Maxim: 7788.85
Mimim: 7687.85
Variatie: 0.27%
BRD
11.76
0.85%
SIF3
0.25
4.17%
SNP
0.34
0.58%
TLV
1.83
3.08%
SNG
32.00
0.47%
FP
0.89
0.56%
M
27.00
0.74%
EL
10.82
2.36%
WINE
18.70
0%
COTE
79.40
0.63%
ARHIVĂ ȘTIRI