Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
CM 2014

Prezentarea echipelor participante la CM 2014

A 20-a ediție a Campionatului Mondial se anunță una spectaculoasă, dacă ținem cont de prestația echipelor-vedetă care au luat parte anul trecut la Cupa Confederațiilor. Brazilia a spulberat atunci, în finală, cu 3-0, naționala Spaniei, cea mai în formă și cea mai constantă echipă de pe mapamond din ultimii 6 ani.

La mijlocul lunii noiembrie, România a ratat a patra oară la rând calificarea la un astfel de turneu final.

04 Mai 2014, 16:43 (actualizat 14 Iunie 2014, 02:36) |
Au mai rămas două zile până la Rio 2014

Aceasta este prima competiție majoră la care va fi folosită tehnologia de linia porții, iar Brazilia este pentru a doua oară gazda turneului, după ediția din 1950. Turneul a mai fost organizat în America de Sud doar de trei țări: Uruguay (ediția inaugurală, 1930), Chile (1962) și Argentina (1978).

Interesant este însă că doar sud-americanii s-au impus la Campionatele Mondiale organizate în acest colț de lume: Uruguayul, pe teren propriu, în 1930 (4-2 cu Argentina), tot Biancocelesti, în 1950 (2-1 cu Brazilia), la Rio de Janeiro, naționala Carioca în 1962, în Chile, și Argentina, în fața propriilor fani, în 1978 (3-1 cu Olanda).

GRUPA A: Brazilia, Croaţia, Mexic, Camerun


Brazilia este cea mai de succes națională din istoria fotbalului: cu un record de 5 titluri supreme (1958, 1962, 1970, 1994, 2002), 2 medalii de argint (1950, 1998) și alte 2 de bronz (1938, 1978), 4 trofee la Cupa Confederațiilor (1997, 2005, 2009, 2013).

Doar Germania mai are în palmares 7 finale de Campionat Mondial, însă doar 3 trofee. De asemenea, cele două naționale sunt unicele formații care au încheiat această competiție în primele opt de 16 ori, fiind urmate în această ierarhie de Italia, Argentina și Anglia, cu câte 9 astfel de performanțe.

Echipa care mai este alintată, printre altele, și ”Canarinho”, este unica reprezentativă care a izbutit să câștige trofeul suprem pe toate continentele

De asemenea, A Seleção, pe locul al șaselea în ierarhia FIFA, la egalitate cu marea rivală, Argentina, este unica formație care nu a ratat niciodată calificarea la un Campionat Mondial.

Jucătorii cu cele mai multe selecții sunt Cafu (142) și Roberto Carlos (125), iar Ronaldinho este fotbalistul cu cele mai multe prezențe dintre fotbaliștii aflați încă în activitate (98), urmat de Robinho (92).

Golgheterii all-time ai reprezentativei Braziliei sunt Pelé (77), Ronaldo (62) și Romário (55), iar dintre cei care încă nu au ”pus ghetele în cui”, Ronaldinho și Neymar, cu câte 33 de reușite.

Ca de fiecare dată, anunțarea lotului pentru Campionatul Mondial a generat vii dispute în presa din această țară, dar mai ales în rândul înfocaților suporteri, în condițiile în care selecționerul Luiz Felipe Scolari, care a cucerit titlul în urmă cu 12 ani și Cupa Confederațiilor anul trecut, are la dispoziție o bază impresionantă de selecție, ținând cont de raportul valoare / număr de jucători.

Lotul de jucători:

  • Portari: César, Jefferson, Victor.
  • Fundaşi: Dante, David Luiz, Thiago Silva, Henrique, Dani Alves, Maicon, Marcelo, Maxwell.
  • Mijlocaşi: Fernandinho, Hernanes, Luiz Gustavo, Oscar, Paulinho, Ramires, Willian.
  • Atacanţi: Bernard, Fred, Hulk, Jo, Neymar.

Croația, echipă aflată pe locul 20 în topul FIFA, se află la a patra prezență la un turneu final, după edițiile 1998, când a cucerit medaliile de bronz, 2002 (când a încheiat competiție pe locul 23) și 2006 (poziția 22). La ultimele două calificări, nu a reușit să treacă de faza grupelor.

La ediția din 1998, valoroasa echipă antrenată pe atunci de Miroslav Blažević a eliminat România în faza optimilor de finală, cu scorul de 1-0, în urma unui penalty controversat transformat de Davor Šuker (45+2), cel mai bun marcator din istoria acestei reprezentative (45 de goluri în 69 de meciuri).

Gruparea de la Zagreb s-a calificat la turneul final după ce s-a clasat pe poziția a doua în grupa A, cu 17 puncte, după Belgia (26 de puncte), iar în play-off a trecut de Islanda, după 0-0 în deplasare și 2-0 pe teren propriu (Mario Mandžukić '27, Darijo Srna '47).

Căpitanul echipei antrenate de fostul mijlocaș Niko Kovač este elevul lui Mircea Lucescu la Șahtior Donețk, Darijo Srna, care deține și recordul prezențelor în națională (111). Printre vedetele echipei, se numără mijlocașul lui Real Madrid, Luka Modrić, fostul atacant de la Bayern Munchen Ivica Olić și fostul său coechipier de la bavarezi Mario Mandžukić, ori mijlocașul de la FC Sevilla, Ivan Rakitić.

Croația s-a duelat cu Brazilia și la ultima prezență la CM, în 2006, meci pierdut cu 1-0, pe Olympiastadion, din Berlin (Kaká '44), pe vremea când actualul selecționer era căpitanul echipei.

Lotul de jucători:

  • Portari: Stipe Pletikosa (FK Rostov), Danijel Subasic (AS Monaco), Oliver Zelenika (Lokomotiva Zagreb)
  • Fundaşi: Igor Bubnjic (Udinese), Vedran Corluka (Lokomotiv Moscova), Dejan Lovren (Southampton), Danijel Pranjic (Panathinaikos Atena), Gordon Schildenfeld (Panathinaikos Atena), Darijo Srna (Şahtior Doneţk), Ivan Strinic (Dnepr Dnepropetrovsk), Domagoj Vida (Dinamo Kiev), Sime Vrsaljko (Genoa)
  • Mijlocaşi: Marcelo Brozovic (Dinamo Zagreb), Milan Badelj (Hamburger SV), Mateo Kovacic (Internazionale Milano), Niko Kranjcar (Queens Park Rangers), Ivan Mocinic (NK Rijeka), Luka Modric (Real Madrid), Mario Pasalic (Hajduk Split), Ivan Rakitic (FC Sevilla), Jorge Sammir Cruz Campos (Getafe), Ognjen Vukojevic (Dinamo Kiev)
  • Atacanţi: Eduardo Alves da Silva (Şahtior Doneţk), Ivo Ilicevic (Hamburger SV), Nikica Jelavic (Hull City), Mario Mandzukic (Bayern Munchen), Ivica Olic (VfL Wolfsburg), Ivan Perisic (VfL Wolfsburg), Ante Rebic (AC Fiorentina), Duje Cop (Dinamo Zagreb)

Mexicul se află pentru a 15-a oară la un Campionat Mondial, în ultimele 5 ediții s-a calificat în optimile de finală, însă a ratat de fiecare dată prezența în ”sferturi”. Nord-americanii s-au aflat doar de două ori în rândul celor mai valoroase 8 echipe din lume, în 1970 (1-4 cu Italia) și 1986 (0-0, 1-4 la penalty-uri, cu Germania), când turneul a fost organizat pe teren propriu.

Mexicanii sunt antrenați de Miguel Herrera, din octombrie 2013, al patrulea tehnician al naționalei din acea lună. Fostul mijlocaș de 46 de ani a fost păstrat în funcție după ce a calificat formația de pe locul 19 în ierarhia FIFA la turneul final, în urma unui play-off: 5-1 pe teren propriu cu Noua Zeelandă și 4-2 în deplasare.

Această națională folosește în special jucători din campionatul intern, iar cel mai experimentat jucător este Rafael Márquez, fostul apărător al Barcelonei din perioada 2003-2010, care acum evoluează la Club León. Un alt star este atacantul de 25 de ani al lui Manchester United, Javier Hernández, iar un alt fotbalist cunoscut este atacantul lui Villarreal, Giovani dos Santos, care a mai jucat, de-a lungul timpului, la FC Barcelona, Tottenham, ori Galatasaray.

Cele mai multe selecții din istoria reprezentativei Mexicului au fost adunate de Claudio Suárez (178), iar golgheterul all-time este Jared Borgetti (46 de reușite). Javier Hernández a marcat până acum de 35 de ori sub tricolor și este cel mai prolific atacant mexican aflat în activitate. Legendarul Hugo Sanchez a punctat doar de 29 de ori pentru națională.

Mexicul s-a mai aflat în grupă cu echipa Croației și la CM din 2002, partidă câștigată cu 1-0 (Cuauhtémoc Blanco '60-penalty), în timp ce jocurile de la această competiție contra Braziliei s-au încheiat cu eșecuri: 0-5 în 1954 și 0-2 în 1962.

Lotul de jucători:

  • Portari: Jesus Corona (Cruz Azul/Mexic), Alfredo Talavera (Toluca/Mexic), Guillermo Ochoa (Ajaccio/Franţa)
  • Fundaşi: Paul Aguilar (America/Mexic), Miguel Layun (America/Mexic), Hector Moreno (Espanol/Spania), Diego Reyes (Porto/Portugalia), Francisco Rodriguez (America/Mexic), Rafael Marquez (Leon/Mexic), Carlos Salcido (Tigres/Mexic)
  • Mijlocaşi: Hector Herrera (Porto/Portugalia), José Juan Vazquez (Leon/Mexic), Juan Carlos Medina (America/Mexic), Carlos Pena (Leon/Mexic), Isaac Brizuela (Toluca/Mexic), Luis Montes (Leon/Mexic), Marco Fabian (Cruz Azul/Mexic), Andres Guardado (Bayer Leverkusen/Germania)
  • Atacanţi: Oribe Peralta (Santos/Mexic), Javier Hernandez (Manchester United/Anglia), Raul Jimenez (America/Mexic), Alan Pulido (Tigres/Mexic), Giovani dos Santos (Villarreal/Spania).

Brazilia şi Mexic se vor întâlni din nou, după duelul de la Cupa Confederaţiilor, câștigat de sud-americani cu scorul de 2-0.

Reprezentativa Camerunului, situată pe locul 50 în lume, se află la a șaptea prezență la un Campionat Mondial. Cea mai bună evoluție a echipei antrenate în prezent de germanul de 66 de ani Volker Finke a avut loc în 1990, când au ratat semifinalele în prelungiri, în fața Angliei, scor 2-3.

Camerunezii s-au calificat la turneul final după ce au câștigat grupa I, cu 6 victorii, o remiză și un eșec în fața Libiei, Republicii Democrate Congo și Togo. Apoi, a trecut de Tunisia în play-off, după 0-0 în deplasare și 4-1 pe teren propriu.

Căpitanul echipei este atacantul de 33 de ani al lui Chelsea, Samuel Eto'o (cel mai bun marcator din istorie al reprezentativei, cu 55 de reușite), iar printe jucătorii experimentați ai echipei se mai numără Alexandre Song, Joël Matip, Benoit Assou-Ekotto, Pierre Webó, ori Dany Nounkeu.

Camerunezii s-au mai duelat cu Brazilia și la CM din 1994, în grupa B, meci pierdut cu 3-0 (Romario '39, Marcio Santos '66, Bebeto '73), în care fundașul Rigobert Song (recordmenul all-time al selecțiilor, 137 la număr) a fost eliminat în minutul 63.

Lotul de jucători:

  • Portari: Hamidou Souleymanou (Kayserispor), Idriss Carlos Kameni (Espanyol Barcelona), Guy Roland Ndy Assembe (Valenciennes)
  • Fundaşi: Benoit Assou-Ekotto, Sebastien Bassong (ambii Tottenham Hotspur), Gaetan Bong (Valenciennes), Aurelien Chedjou (OSC Lille), Geremi Njitap (Ankaragucu), Stephane Mbia (Olympique Marseille), Nicolas Nkoulou (AS Monaco), Rigobert Song (Trabzonspor)
  • Mijlocaşi: Enoh Eyong Tarkang (Ajax Amsterdam), Jean Makoun (Olympique Lyon), Georges Mandjeck (FC Kaiserslautern), Joel Matip (Schalke 04), Landry Nguemo (Celtic Glasgow), Alexandre Song (Arsenal)
  • Atacanţi: Vincent Aboubakar (Coton Sport de Garoua), Eric Choupo-Moting (FC Nurnberg), Achille Emana (Betis Sevilla), Samuel Eto'o (Internazionale Milano), Mohamadou Idrissou (SC Freiburg), Pierre Webo (Real Mallorca)

GRUPA B: Spania, Olanda, Chile, Australia


Spania este cea mai în formă echipă națională din 2008, de la cucerirea primului titlu european, iar ibericii au devenit anul trecut prima țară care și-a apărat cu succes acest titlu. Spania, campioană mondială în 2010 (1-0, după prelungiri, cu Olanda), are șansa, în Brazilia, să devină a doua echipă care își apără cu succes titlul suprem în fotbalul mondial, după performanța reușită de Brazilia în 1962: 3-1 în finala cu Cehoslovacia, la 4 ani după finala cu Suedia, scor 5-2, din 1958.

Ibericii, antrenați de Vicente del Bosque, se vor afla pentru a 14-a oară la un turneu de final de acest fel, fapt ce îi plasează pe poziția a cincea în această ierarhie, alături de Anglia și Franța, dar în spatele Braziliei (20), Italiei și Germaniei (18), Argentinei (16) și Mexicului (15).

De remarcat că Vicente del Bosque este unicul tehnician din lume care a cucerit Champions League, Campionatul Mondial și Campionatul European.

În 2010, Spania a devenit campioana mondială cu cele mai puține goluri marcate în turneu, opt la număr. Până atunci, cea mai bună performanță fusese un loc 4, în 1950, când, în runda finală, au remizat cu Uruguay, scor 2-2, au fost învinși de Brazilia cu un umilitor 6-1, și de Suedia, cu 3-1.

Ultima oară când ”La Furia Roja”, medaliată cu argint la Cupa Confederațiilor de anul trecut, a ratat accesul la un Campionat Mondial a fost în 1970 și 1974. Aceștia dețin însă recordul preliminariilor unui CM, după ce au reușit să câștige toate cele 10 meciuri, în campania pentru ediția trecută, organizată în Africa de Sud.

Ibericii au găzduit un singur Mondial, în 1982, când au încheiat pe poziția a 12-a.

Ca și în cazul reprezentativei Braziliei, selecția finală va naște vii dispute pe marginea jucătorilor lăsați acasă, datorită bazei vaste și valoroase de selecție. Ca de obicei, cluburile FC Barcelona și Real Madrid vor fi cluburile cu cei mai mulți fotbaliști trimiși la echipa națională.

Cei mai selecționați jucători spanioli din istorie sunt Iker Casillas (153), Xavi Hernández (130) și Andoni Zubizarreta (126), în timp ce golgheterii all-time sunt David Villa (56 de goluri, 94 de selecții), Raúl González (44 de reușite în 102 jocuri) și Fernando Torres (36 de goluri în 106 partide).

Naționala Spaniei, alături de cea a Braziliei, deține recordul pentru cele mai multe partide fără înfrângere, 35 la număr, între 2007-2009. Sud-americanii au reușit această performanță pe parcursul a trei ani, între 1993-1996.

Lotul de jucători:

  • Portari: Iker Casillas (Real Madrid), Pepe Reina (Napoli), David de Gea (Manchester United)
  • Fundaşi: Sergio Ramos (Real Madrid), Gerard Pique (FC Barcelona), Raul Albiol (Napoli), Javi Martinez (Bayern Munchen), Juanfran (Atletico Madrido), Cesar Azpilicueta (Chelsea), Jordi Alba (Barcelona), Dani Carvajal (Real Madrid), Alberto Moreno (FC Sevilla)
  • Mijlocaşi: Xavi (Barcelona), Xabi Alonso (Real Madrid), Andres Iniesta (FC Barcelona), Koke (Atletico Madrid), Sergio Busquets (FC Barcelona), Santi Cazorla (Arsenal), Ander Iturraspe (Athletic Bilbao), Cesc Fabregas (FC Barcelona), Thiago Alcantara (Bayern Munchen), Juan Mata (Chelsea), David Silva (Manchester City), Jesus Navas (Manchester City)
  • Atacanţi: Pedro Rodriguez (FC Barcelona), Diego Costa (Atletico Madrid), David Villa (Atletico Madrid), Fernando Torres (Chelsea), Alvaro Negredo (Manchester City), Fernando Llorente (Juventus)

Olanda, vicecampioană mondială, va bifa a zecea prezență la un Campionat Mondial, fapt ce o plasează pe poziția a opta în această ierarhie, alături de Rusia, Elveția și SUA.

Însă niciuna din aceste echipe nu au în palmares trei finale, chiar dacă toate pierdute (1974, 1978, 2010), o semifinală (1998) și un sfert de finală (1994).

Olanda a pierdut în fața Spaniei titlul din 2010, scor 0-1 (Andrés Iniesta '116), cu Bert van Marwijk pe banca tehnică. Cele două echipe se vor duela în chiar primul meci din grupă, în data de 13 iunie, la Salvador.

În prezent, ”Portocala Mecanică” este antrenată de Louis van Gaal, aflat la al doilea mandat, după cel din intervalul 2000-2002, când a ratat accesul la turneul din Japonia și Coreea de Sud (a încheiat grupa 2 pe poziția a treia, după Portugalia și Irlanda).

Olanda a încheiat pe prima poziție grupa D de calificare, cu 9 victorii din 10 partide, în urma duelurilor cu România (4-1 la București și 4-0 pe Amsterdam ArenA), Ungaria, Turcia, Estonia și Andorra.

Vedeta echipei este atacantul de 30 de ani Robin van Persie, de la Manchester United, dar echipa este formată din numeroși jucători experimentați, precum Maarten Stekelenburg, Gregory van der Wiel, John Heitinga, Siem de Jong, Rafael van der Vaart, Nigel de Jong, Jonathan de Guzmán, Wesley Sneijder, Dirk Kuyt, Klaas-Jan Huntelaar, Jeremain Lens, ori din tineri deosebit de talentați, ca Bruno Martins Indi, Jeffrey Bruma, Ricardo van Rhijn, Kevin Strootman, Marco van Ginkel, Jean-Paul Boëtius.

Lotul de jucători:

  • Portari: Jasper Cillessen (Ajax Amsterdam), Michel Vorm (Swansea), Tim Krul (Newcastle United)
  • Fundaşi: Bruno Martins Indi (Feyenoord), Daryl Janmaat (Feyenoord), Ron Vlaar (Aston Villa), Stefan de Vrij (Feyenoord), Terence Kongolo (Feyenoord), Joel Veltman (Ajax), Paul Verhaegh (Augsburg)
  • Mijlocaşi: Jordy Clasie (Feyenoord), Jonathan de Guzman (Swansea), Wesley Sneijder (Galatasaray), Daley Blind (Ajax Amsterdam), Leroy Fer (Norwich), Georginio Wijnaldum (PSV), Nigel de Jong (AC Milan)
  • Atacanţi: Klaas Jan Huntelaar (Schalke), Dirk Kuyt (Fenerbahce), Memphis Depay (PSV), Arjen Robben (Bayern Munchen), Robin van Persie (Manchester United)


Australia se află la a patra prezență la un Campionat Mondial și la a treia consecutivă. Cea mai bună evoluție s-a înregistrat în 2006, când echipa antrenată atunci de Guus Hiddink a fost eliminată în ”optimi” de Italia, scor 1-0 (Francesco Totti '90+5-penalty), la Kaiserslautern, deși viitoarea campioană mondială fusese dominată teritorial.

În prezent, The Socceroos sunt antrenați de grecul de 48 de ani Ange Postecoglou, cu care au câștigat grupa D, după 5 victorii și un eșec, în compania Omanului, Arabiei Saudite și Thailandei, după care s-au clasat pe poziția a doua în grupa B a fazei a patra de calificare, după Japonia, grație a trei victorii, 4 remize și un eșec. Din grupa B au mai făcut parte Iordan, Oman și Iraq.

Cei mai experimentați jucători ai Australienilor sunt portarul de 41 de ani Mark Schwarzer, de la Chelsea, înlocuitorul lui Petr Cech, un alt portar, de la Liverpool, Brad Jones, de 32 de ani, fundașul Luke Wilkshire, ori atacantul de 34 de ani Tim Cahill.

Lotul de jucători:

  • Portari: Mat Ryan (Club Brugge), Mitch Langerak (Borussia Dortmund), Eugene Galekovic (Adelaide United), Mark Birighitti (Newcastle Jets)
  • Fundași: Ivan Franjic (Brisbane Roar), Matthew Spiranovic (Western Sydney Wanderers), Curtis Good (Newcastle United), Bailey Wright (Preston North End), Jason Davidson (Heracles Almelo), Luke Wilkshire (Dinamo Moscova), Alex Wilkinson (Jeonbuk Motors), Ryan McGowan (Shandong Luneng)
  • Mijlocași: Mile Jedinak (Crystal Palace), Mark Milligan (Melbourne Victory), James Holland (Austria Viena), Massimo Luongo (Swindon Town), Adam Sarota (FC Utrecht), Oliver Bozanic (Lucerna), Matt McKay (Brisbane Roar), Mark Bresciano (Al Gharafa), Josh Brillante (Newcastle Jets)
  • Atacanți: Tim Cahill (New York Red Bulls), Josh Kennedy (Nagoya Grampus), Tom Rogic (Melbourne Victory), Dario Vidosic (Sion), Tommy Oar (FC Utrecht), James Troisi (Melbourne Victory), Ben Halloran (Fortuna Dusseldorf), Adam Taggart (Newcastle Jets), Matthew Leckie (FSV Frankfurt)


Reprezentativa statului Chile va participa pentru a noua oară la Campionatul Mondial, competiție pe care au încheiat-o pe poziția a treia în 1962, atunci când le-a revenit onoarea să o organizeze (au fost învinși de Brazilia în semifinale, scor 4-2, iar în finala mică au dispus de Iugoslavia, scor 1-0).

Chilienii, situația pe locul 14 în topul FIFA, sunt antrenați de unul dintre cei mai respectați tehnicieni pe plan local, Jorge Sampaoli. Formația a acces la turneul final după ce s-a clasat pe locul al treilea în zona CONMEBOL, după Argentina și Columbia, grație a 9 victorii, un rezultat de egalitate și 6 eșecuri.

Chile a reușit pentru prima oară în istorie să se califice a doua oară consecutiv la CM, după ce în 2010 a ajuns până în ”optimi”, unde nu au avut nicio șansă în fața Braziliei (0-3).

Cei mai cunoscuți jucători ai sud-americanilor sunt atacanții Alexis Sánchez (FC Barcelona) și Eduardo Vargas (Fiorentina), mijlocașii Arturo Vidal (Juventus Torino) și David Pizarro (Fiorentina), ori portarul Claudio Bravo (Real Sociedad).

Golgheterii all-time al reprezentativei sunt Marcelo Salas, cu 37 de goluri, și Ivan Zamorano (34).

De remarcat că chilienii au remizat cu Spania, scor 2-2, în 10 septembrie 2013, la Geneva, după ce au condus cu 1-0 și 2-1 (Eduardo Vargas '5, '44), dar ibericii au smuls un rezultat de egalitate în ultimul minut (Roberto Soldado '37, Jesus Navas '90).

Lotul de jucători:

  • Portari: Claudio Bravo (Real Sociedad), Johnny Herrera (Universidad de Chile), Cristopher Toselli (Universidad Catolica)
  • Fundaşi: Gary Medel (Cardiff City), Jose Rojas (Universidad de Chile), Eugenio Mena (Santos), Gonzalo Jara (Nottingham Forest)
  • Mijlocaşi: Arturo Vidal (Juventus Torino), Mauricio Isla (Juventus Torino), Marcelo Diaz (FC Basel), Francisco Silva (Osasuna Pamplona), Felipe Gutierrez (Twente Enschede), Pedro Fuenzalida (Colo Colo), Carlos Carmona (Atalanta Bergamo), Jean Beausejour (Wigan Athletic), Charles Aranguiz (Internacional Porto Alegre), Miikko Albornoz (Malmo FF)
  • Atacanţi: Alexis Sanchez (FC Barcelona), Eduardo Vargas (FC Valencia), Jorge Valdivia (Palmeiras), Mauricio Pinilla (Cagliari), ESteban Paredes (Colo Colo), Fabian Orellana (Celta Vigo)

 

GRUPA C - Columbia, Grecia, Coasta de Fildeș, Japonia

 

Columbia, locul 4 în lume, va lua parte pentru a cincea oară la Campionatul Mondial, dar pentru prima oară după seria de trei consecutive din intervalul 1990-1998.

”Victima” României în partidele de debut la CM din 1994 și la CM din 1998, sud-americanii sunt antrenați, din ianuarie 2012, de experimentatul argentinian José Pékerman, desemnat cel mai valoros tehnician al Americii de Sud în 2012 și 2013, care a cucerit cu selecționata Under-20 a țării sale trei titluri mondiale (1995, 1997, 2001).

Columbienii au acces la turneul final, după ce s-au clasat pe poziția a doua în zona CONMEBOL, la două puncte în spatele Argentinei (9 succese, 3 remize, 4 eșecuri).

Cel mai bun rezultat la Campionatele Mondiale ale câștigătorilor Copei America din 2001 a fost accesul în ”optimi” la turneul din 1990, când au calificarea în ”sferturi” în fața Camerunului, în prelungiri, scor 1-2 (Bernardo Redin '115 / Roger Milla '106, '109)

Cei mai cunoscuți jucători ai naționalei Columbiei sunt portarul de 42 de ani Faryd Mondragón(Deportivo Cali), fundașii de 38 de ani Mario Yepes (Atalanta), cel de 27 de ani Cristián Zapata (AC Milan) și cel de 28 de ani Juan Camilo Zúñiga (Napoli), mijlocașii Fredy Guarín (Internazionale, 27 de ani), Juan Cuadrado (Fiorentina, 25 de ani), James Rodríguez (AS Monaco, 22 de ani), precum și atacanții Jackson Martínez (FC Porto, 27 de ani), Adrián Ramos (Hertha Berlin, 28 de ani), Carlos Bacca (FC Sevilla, 27 de ani) și, desigur, Radamel Falcao (AS Monaco, 28 de ani).

Cel mai selecționat jucător columbian din istorie este Carlos Valderrama (111), iar cei mai buni marcatori din istorie sunt Arnoldo Iguarán (25 de goluri), Faustino Asprilla și Radamel Falcao (20 de reușite).

Grecia, formația care a învins România în play-off, se află doar a treia oară la un Campionat Mondial, după edițiile 1994 și 2010, când nu a reușit să treacă de faza grupelor.

Elenii, campioni europeni în 2004 și sfert-finaliști la Euro 2012, au ratat la golaveraj accesul direct în competiție, în favoarea Bosniei-Herțegovina. Ambele echipe au avut același punctaj, 25 (8 succese, o remiză, un eșec), dar ex-iugoslavii au marcat 30 de goluri și au primit 6, iar grecii au înscris de 12 ori și au primit 4 goluri. Din grupă au mai făcut parte Slovacia, Lituania, Letonia și Liechtenstein.

Experimentatul Fernando Santos a anunțat că va părăsi echipa după acest turneu, în ciuda unui palmares foarte bun (24 de victorii, 13 egaluri şi doar patru înfrângeri) și a faptului că îi lasă pe greci pe poziția 10 mondială.

Naționala de la Atena are în componență numeroși jucători cu o mare experiență internațională (Giannis Maniatis, Sokratis Papastathopoulos, Giorgos Tzavellas, Avraam Papadopoulos, Vasilis Torosidis, José Holebas, Giorgos Karagounis, Giorgos Samaras, Kostas Mitroglou, Dimitris Salpingidis, Theofanis Gekas, ori Dimitris Papadopoulos), dar și tineri promițători sau care au confirmat deja, cum ar fi Kostas Manolas, Kostas Fortounis, Sotiris Ninis, ori Giannis Fetfatzidis.

Jucătorii cu cele mai multe selecții sunt Giorgos Karagounis (132), Theodoros Zagorakis (120), Kostas Katsouranis (109) și Angelos Basinas (100), în timp ce golgheterii all-time sunt Nikos Anastopoulos (29), Angelos Charisteas (25) și Theofanis Gekas (24).

Naționala Greciei a fost condusă și de Anghel Iordănescu, pe parcursul unui an și jumătate (1998-1999), iar ”antrenorul secolului în România” a avut un palmares de 4 victorii, 2 remize și un eșec (golaveraj 11-7).

Lotul de jucători:

  • Portari: Orestis Karnezis (Granada), Panagiotis Glykos (PAOK Salonic), Stefanos Kapino (Panathinaikos Atena);
  • Fundaşi: Konstantinos Manolas, Jose Holebas (ambii Olympiakos Pireu), Sokratis Papastathopoulos (Borussia Dortmund), Vangelis Moras (Verona), Georgios Tzavellas (PAOK Salonic), Loukas Vyntra (Levante), Vassilis Torosidis (AS Roma);
  • Mijlocaşi: Alexandros Tziolis (Kayserispor), Andreas Samaris, Giannis Maniatis (ambii Olympiakos Pireu), Konstantinos Katsouranis (PAOK Salonic), Giorgios Karagounis (Fulham), Panagiotis Tachtsidis (FC Torino), Ioannis Fetfatzidis (Genoa), Lazaros Christodoulopoulos, Panagiotis Kone (ambii Bologna);
  • Atacanţi: Dimitris Salpingidis (PAOK Salonic), Georgios Samaras (Celtic Glasgow), Konstantinos Mitroglou (Fulham), Theofanis Gekas (Konyaspor).

Coasta de Fildeș va lua parte pentru a treia oară în istorie la un Campionat Mondial, după edițiile din 2006 și 2010, când nu a depășit faza grupelor. Pe de altă parte, ivorienii au câștigat o singură dată Cupa Africii pe Națiuni (1992), iar în 2006 și 2012 au pierdut finala competiției.

Coasta de Fildeș este cea mai bine clasată dintre reprezentativele africane în topul FIFA, ocupând locul 21 (sunt urmați de Egipt-24, Algeria-25 și Ghana-34).

Selecționerul echipei este francezul de 42 de ani Sabri Lamouchi, aflat la prima experiență ca antrenor.

Cei mai cunoscuți jucători ai ivorienilor sunt căpitanul DidierDrogba (Galatasaray), frații Touré, Yaya (de la Manchester City) și Kolo (de la Liverpool), Gervinho (AS Roma), ori Salomon Kalou (Lille), ori Constant Djakpa (Eintracht Frankfurt).

Din această formație face parte și fundașul de 27 de ani Ousmane Viera (Çaykur Rizespor), fost jucător la CFR Cluj, Internațional Curtea de Argeș și Pandurii Târgu Jiu.

Japonia (locul 47 FIFA) participă pentru a cincea oară la o Cupă Mondială, fiind o prezență constantă din 1998. La prima și la treia participare nu a trecut de faza grupelor, iar în 2002 și 2010 s-a oprit în ”optimi”. În urmă cu 12 ani au fost eliminați de Turcia (scor 0-1), iar la competiția din Africa de Sud, de Paraguay, la penalty-uri (0-0 după 120 de minute, 3-5 la loviturile de departajare).

Echipa, campioană en-titre a Asiei, este pregătită de experimentatul italian Alberto Zaccheroni din august 2010. În afară de trofeul din 2011, japonezii au mai câștigat AFC Asian Cup și în 1992, 2000 și 2004. De asemenea, au jucat finala Cupei Confederațiilor în 2001, unde au fost învinși de Franța cu 1-0 (Patrick Vieira '30).

12 jucători din lotul Japoniei evoluează în Europa, iar cei mai cunoscuți fotbaliști sunt fundașii Yuto Nagatomo (Internazionale Milano), și Atsuto Uchida (Schalke 04), precum și atacantul Shinji Kagawa (Manchester United).

Lotul de jucători:

  • Portari: Eiji Kawashima (Standard Liege), Shusaku Nishikawa (Urawa Reds), Shuichi Gonda (FC Tokyo)
  • Fundaşi: Masahiko Inoha (Jubilo Iwata), Yasuyuki Konno (Gamba Osaka), Yuto Nagatomo (Internazionale Milano), Masato Morishige (FC Tokyo), Atsuto Uchida (Schalke 04), Maya Yoshida (Southampton), Hiroki Sakai (Hannover '96), Gotoku Sakai (VfB Stuttgart)
  • Mijlocaşi: Yasuhito Endo (Gamba Osaka), Makoto Hasebe (FC Nurnberg), Toshihiro Aoyama (Sanfrecce Hiroshima), Hotaru Yamaguchi (Cerezo Osaka)
  • Atacanţi: Keisuke Honda (AC Milan), Yoshito Okubo (Kawasaki Frontale), Shinji Okazaki (FSV Mainz), Shinji Kagawa (Manchester United), Hiroshi Kiyotake (FC Nurnberg), Yoichiro Kakitani (Cerezo Osaka), Manabu Saito (Yokohama Marinos), Yuya Osako (Munchen 1860)

 

GRUPA D - Uruguay, Costa Rica, Anglia, Italia

 

Naționala Uruguayului se va afla pentru a 12-a oară la un Campionat Mondial, performanță care îi plasează pe Los Charrúas pe locul al șaselea în istorie, alături de Belgia.

Naționala ”Celestă” a cucerit două titluri supreme: în 1930, la ediția inaugurală, pe teren propriu (4-2 într-o finală cu Argentina), și în 1950, chiar în fața națiunii organizatoare, Brazilia, la Ro de Janeiro (scor 2-1). De asemenea, sud-americanii s-au mai clasat de două ori pe locul al patrulea (în 1970 și în 2010).

Reprezentativa de la Montevideo este antrenată, din 2006, de tehnicianul de 67 de ani Óscar Tabárez, cu care s-a impus, în 2011, la Copa America, la 16 ani de la precedentul succes de până atunci. Celelalte trofee au fost cucerite în 1983 și 1987. Tabárez se află la al doilea mandat la echipă, după cel din intervalul 1988-1990

Uruguayul s-a calificat cu destule emoții la CM din Brazilia: s-a calificat în play-off de pe poziția a cincea în zona CONMEBOL, după Argentina, Columbia, Chile și Ecuador (7 victorii, 4 remize, 5 eșecuri), iar la baraj a trecut de reprezentativa Iordanului: 5-0 în deplasare, 0-0 pe propriul teren. Atacantul Luis Suárez a fost golgheterul acestor preliminarii, în zona CONMEBOL, cu 11 reușite.

În data de 1 martie 2012, România a remizat cu Uruguay, pe Arena Națională, scor 1-1.

Marea majoritate a elevilor lui Óscar Tabárez sunt jucători de mare valoare, care evoluează la cluburi cu pretenții din Europa și America de Sud: portarul Fernando Muslera, fundașii Diego Lugano, Maxi Pereira, Diego Godín, Martín Cáceres, Jorge Fucile, mijlocașii Cristian Rodríguez, Álvaro Pereira, Álvaro González, ori atacanții Edinson Cavani, Luis Suárez, ori Diego Forlán.

Jucătorul cu cele mai numeroase selecții este Diego Forlán (108), iar golgheterii all-time sunt Luis Suárez (38 de goluri) și Diego Forlán (36).

Naționala statului Costa Rica, situată pe locul 34 în topul FIFA, va juca pentru a patra oară la un Campionat Mondial, după edițiile din 1990, 2002 și 2006. Doar în urmă cu 24 de ani au reușit să treacă de faza grupelor, pentru a fi învinși de Cehoslovacia cu scorul de 4-1.

Reprezentativa din Costa Rica este antrenată, din 2011, de columbianul de 61 de ani Jorge Luis Pinto, care a dus echipa pe locul al doilea în grupa B a CONCACAF, după Mexic (3 victorii, o remiză, 2 eșecuri, golaveraj 14-5), iar în runda a patra s-a clasat pe locul al doilea, la 4  lungimi de undă de SUA, cu 18 puncte (5 succese, 3 rezultate de egalitate, 2 înfrângeri), la șase lungimi de undă de echipa... Mexicului.

Costaricanii nu au jucători cu nume sonore, dar mai mulți componenți ai naționalei evoluează în campionate puternice din Europa: portarul Keylor Navas, la Levante, Junior Díaz, la Mainz 05, Óscar Duarte, la FC Brugge, Bryan Ruiz, la PSV Eindhoven, Marco Ureña, la Kuban Krasnodar, John Jairo Ruiz la Lille, Bryan Oviedo, la Everton.

Anglia se află pentru a 14-a oară la Campionatul Mondial, la fel ca Spania și Franța, națiunile de pe poziția a cincea în ierarhia prezențelor la această competiție. Englezii, aflați pe locul 11 în lume, nu au în palmares decât un singur trofeu, în 1966, atunci când s-a organizat unicul Campionat Mondial în această țară. 30 de ani mai târziu, când au găzduit și Campionatul European, britanicii s-au oprit în semifinale, cea mai bună performanță din istoria acestei competiții.

Aceasta va fi a cincea prezență consecutivă a ”Perfidului Albion” la un Campionat Mondial: în 2002 și 2006 s-au oprit în sferturile de finală (1-2 contra Braziliei, respectiv 0-0 și 1-3, la penalty-uri, cu Portugalia, după ratările lui Lampard, Gerrard și Carragher), în timp ce în 1998 și 2010 au fost stopați în ”optimi” (2-2 și 3-4 la penalty-uri contra Argentinei, respectiv 1-4 cu Germania).

Selecționerul Roy Hodgson, numit în funcție în 1 mai 2012, în locul lui Fabio Capello, a criticat deseori Premier League pentru prezența prea multor străini, a lipsei unei politici consistente în ceea ce-i privește pe juniori, dar și a atitudinii fotbaliștilor englezi.

Britanicii s-au calificat la CM din Brazilia după ce au câștigat grupa H cu 22 de puncte (6 victorii și 4 egaluri), cu unul mai mult decât Ucraina, formație cu care a remizat și pe teren propriu (1-1) și în deplasare (0-0).

Valoarea campionatului englez și expunerea sa mediatică face ca majoritatea jucătorilor naționalei să fie foarte cunoscuți în întreaga lume.

Cei mai selecționați jucători din istorie sunt Peter Shilton (125), David Beckham (115) și Steven Gerrard (109), iar golgheterii all-time ai Angliei sunt: Sir Bobby Charlton (49 de reușite), Gary Lineker (48) și Jimmy Greaves (44). Dintre jucătorii aflați încă în activitate, cei mai prolifici marcatori sunt Wayne Rooney (38), Frank Lampard (29), Peter Crouch (22) și Steven Gerrard (21).

Ultimul meci al Angliei contra Uruguayului a avut loc în martie 2006, partidă amicală câștigată cu 2-1 (Peter Crouch '75, Joe Cole '90+3 / Omar Pouso '26). Cele două formații s-au duelat în ”sferturile” CM din 1954, când sud-americanii s-au impus cu 4-2, la Basel.

Lotul de jucători pentru acest turneu final:

  • Portari: Joe Hart (Manchester City), Ben Foster (West Bromwich Albion), Fraser Forster (Celtic).
  • Fundaşi: Leighton Baines (Everton), Gary Cahill (Chelsea), Phil Jagielka (Everton), Glen Johnson (Liverpool), Phil Jones (Manchester United), Luke Shaw (Southampton), Chris Smalling (Manchester United).
  • Mijlocaşi: Ross Barkley (Everton), Steven Gerrard (Liverpool), Jordan Henderson (Liverpool), Adam Lallana (Southampton), Frank Lampard (Chelsea), James Milner (Manchester City), Alex Oxlade-Chamberlain (Arsenal), Raheem Sterling (Liverpool), Jack Wilshere (Arsenal).
  • Atacanţi: Rickie Lambert (Southampton), Wayne Rooney (Manchester United), Daniel Sturridge (Liverpool), Daniel Welbeck (Manchester United).
  • Rezerve: John Ruddy (Norwich City), Jon Flanagan (Liverpool), John Stones (Everton), Michael Carrick (Manchester United), Tom Cleverley (Manchester United), Andy Carroll (West Ham United), Jermain Defoe (Toronto FC).

Italia este una din recordmenele Campionatelor Mondiale: 4 titluri mondiale (1934, 1938, 1982, 2006) din 18 prezențe, o medalie de argint (1990) și o medalie de bronz (1990). Din punct de vedere al numărului de titluri câștigate se află pe locul al doilea în istorie (după Brazilia, cu 5 succese, dar înaintea Germaniei, cu 3 trofee), din perspectiva celor 6 finale jucate se află pe locul al doilea (după Brazilia și Germania, cu câte 7 calificări în ultimul act, dar înaintea Argentinei, 4, și al Olandei, cu 3), iar din punct de vedere al celor 7 clasări pe podium, italienii se află pe poziția a treia (după Germania - 11 și Brazilia - 9, dar în fața Argentinei și Franței - câte 4, ori al Olandei și Suediei - câte 3).

Nu în ultimul rând, cu 18 calificări la Campionatul Mondial, Italia și Germania se află pe locul al doilea în această ierarhie, după Brazilia.

Squadra Azzurra a câștigat fără probleme grupa B, cu 22 de puncte (6 victorii, 4 remize), situându-se în fața Danemarcei - cea mai slabă echipă de pe locul 2 din zona de calificare UEFA - Cehiei, Bulgariei, Armeniei și Maltei.

Selecționerul Cesare Prandelli a fost numit în funcție în mai 2010, după ce Italia , în calitate de campioană mondială, a ratat accesul în ”optimile” CM din Africa de Sud, după 1-1 cu Paraguay, 1-1 cu Noua Zeelandă și 2-3 cu Slovacia, încheind pe ultima poziție. Era pentru prima dată după 36 de ani când Gli Azzurri nu izbuteau accesul în fazele superioare ale unui Campionat Mondial.

Italia are în componență mulți jucători în jurul vârstei de 30 de ani, sau chiar trecuți de aceasta: Gianluigi Buffon (36), Federico Marchetti (31), Giorgio Chiellini (29), Andrea Barzagli (32), Daniele De Rossi (30), Alberto Aquilani (30), Christian Maggio (32), Andrea Pirlo (34), Thiago Motta (31), Riccardo Montolivo (29), Alberto Gilardino (31), dar și jucători tineri, sau aflați la o vârstă considerată potrivită: Salvatore Sirigu (27), Leonardo Bonucci (27), Mattia De Sciglio (21), Ignazio Abate (27), Emanuele Giaccherini (28), Pablo Osvaldo (28), Alessio Cerci (26), Ciro Immobile (24), Lorenzo Insigne (22).

Recordmenii selecțiilor în Squadra Azzurra sunt: Gianluigi Buffon (139), Fabio Cannavaro (136), Paolo Maldini (126), în timp ce marcatorii celor mai multe goluri pentru Italia sunt: Luigi Riva (35), Giuseppe Meazza (33) și Silvio Piola (30).

La ediția trecută a Cupei Confederațiilor, Italia a cucerit medaliile de bronz în dauna Uruguayului, la penalty-uri (VIDEO), în timp ce actuala vicecampioană europeană a trecut de Anglia în ”sferturi” la Euro 2012, la penalty-uri, scor 4-2 (0-0 după 120 de minute). De asemenea, precedentele dueluri oficiale dintre cele două mari națiuni fotbalistice avuseseră loc în preliminariile CM din 1998, în grupa 2. Squadra Azzurra s-a impus la Londra cu 1-0 (Gianfranco Zola '19), iar apoi cele două formații au remizat la Roma, scor 0-0. Cu toate acestea, britanicii au încheiat grupa pe primul loc (19 puncte), iar Italia s-a clasat pe poziția secundă (18 puncte). Elevii de atunci ai lui Cesare Maldini au trecut în play-off de Rusia, după 1-1 la Moscova (Christian Vieri '49 / Fabio Cannavaro '52-autogol) și 1-0 la Napoli (Pierluigi Casiraghi '53).

 

GRUPA E: Elveţia, Ecuador, Franţa, Honduras

 

A opta națională a lumii, Elveția participă pentru a 10-a oară la Campionatul Mondial, la fel ca Olanda, Rusia și SUA. De trei ori au ajuns până în sferturile de finală (1934, 1938, 1954) și de două ori în optimile de finală (1994 și 2006). Este pentru a doua oară în istorie când reprezentativa de la Berna s-a calificat pentru a treia oară la rând la un Campionat Mondial, după prezențele de la edițiile din 1934, 1938, 1950 și 1954, ediție pe care a și găzduit-o.

Selecționerul echipei este germanul de 65 de ani Ottmar Hitzfeld, din vara lui 2008, care a ratat însă accesul la Euro 2012. Cu toate acestea, palmaresul fostului tehnician al Borussiei Dortmund și al lui Bayern Munchen este unul pozitiv: 26 de victorii, 18 remize și doar 11 înfrângeri. De la 1 iulie 2014, noul selecționer al naționalei va fi bosniacul Vladimir Petković, demis de la Lazio Roma în data de 4 ianuarie.

La ediția din 2010 a CM, Elveția a fost unica formație care a învins actuala campioană europeană și mondială, scor 1-0, la Durban, în prima partidă a turneului din grupa H (Gelson Fernandes '52).

Elevii lui Ottmar Hitzfeld au câștigat fără emoții grupa E, cu 24 de puncte (7 victorii, 3 remize), după duelurile cu Islanda, Slovenia, Norvegia, Albania și Cipru.

Naționala Elveției are în componență mulți jucători experimentați: Yann Sommer (FC Basel, 25 de ani), Stephan Lichtsteiner (Juventus Torino, 30 de ani), Fabian Schär (22 de ani, FC Basel), Philippe Senderos (Valencia, 29 de ani), Johan Djourou (SV Hamburg, 29 de ani), Gökhan İnler (Napoli, 29 de ani), Valon Behrami (Napoli, 29 de ani), Blerim Džemaili (Napoli, 28 de ani), Xherdan Shaqiri (Bayern Munchen, 22 de ani), Valentin Stocker (FC Basel, 25 de ani), Haris Seferović (Real Sociedad, 22 de ani), Admir Mehmedi (Freiburg, 23 de ani).

Cele mai multe partide pentru naționala Elveției au fost jucate de Heinz Hermann (117), Alain Geiger (112), Stéphane Chapuisat (103), iar cei mai prolifici marcatori sunt: Alexander Frei (42 de goluri), Kubilay Türkyilmaz, Max Abegglen (câte 34).

Lotul de jucători:

  • Portari: Diego Benaglio (VfL Wolfsburg), Roman Burki (Grasshopper Zurich), Yann Sommer (FC Basel);
  • Fundaşi: Steve von Bergen (Young Boys Berna), Johannes Djourou (Hamburger SV), Michael Lang (Grasshopper Zurich), Stephan Lichsteiner (Juventus Torino), Ricardo Rodriguez (VfL Wolfsburg), Fabian Schar (FC Basel), Philippe Senderos (FC Valencia), Reto Ziegler (Sassuolo);
  • Mijlocaşi: Tranquillo Barnetta (Eintracht Frankfurt), Valon Behrami (SSC Napoli), Blerim Dzemaili (SSC Napoli), Gelson Fernandes (SC Freiburg), Gokhan Inler (SSC Napoli), Xherdan Shaqiri (Bayern Munchen), Valentin Stocker (FC Basel);
  • Atacanţi: Josip Drmici (FC Nurnberg), Mario Gavranovici (FC Zurich), Admir Mehmedi (SC Freiburg), Haris Seferovici (Real Sociedad), Granit Xhaqa (Borussia Monchengladbach).
  • Rezerve: Marwin Hitz (FC Augsburg), Timm Klose (VfL Wolfsburg), Silvan Widmer (Udinese), Eren Derdiyok (Bayer Leverkusen), Fabian Frei (FC Basel), Pajtim Kasami (Fulham), Pirmin Schwegler (Eintracht Frankfurt)

Franța participă pentru a 14-a oară la un Campionat Mondial, la fel ca Anglia și Spania și pentru a cincea ediție la rând, după calificările ratate la CM 1990 și CM 1994. Unicul triumf al ”Cocoșilor Galici” a fost înregistrat pe teren propriu, în 1998, iar în 2006 au ratat trofeul după o finală contra Italiei (1-1, 3-5 la penalty-uri). De remarcat că francezii, câștigătorii Cupei Confederației în 2001 și 2003, au ratat de 6 ori accesul în fazele superioare ale competiției, ultima oară chiar în urmă cu 4 ani (0-0 cu Uruguay, 0-2 cu Mexic și 1-2 în fața națiunii organizatoare, Africa de Sud).

Selecționerul echipei de pe locul 16 în lume este, din iulie 2012, Didier Deschamps.

”Cocoșii Galici” au încheiat pe poziția a doua grupa I, cu 17 puncte (5 triumfuri, 2 egaluri și o înfrângere), la 3 puncte în spatele Spaniei. În play-off, a trecut cu mari emoții de Ucraina, după 0-2 la Kiev și 3-0 pe teren propriu.

Chiar dacă Franța nu mai este o superputere a fotbalului internaționale, ca la sfârșitul anilor '90 sau de la începutul anilor 2000, gruparea din Hexagon are în componență mulți jucători de mare valoare: Hugo Lloris (27 de ani, Tottenham), Steve Mandanda (29 de ani, Ol. Marseille), Patrice Evra (32 de ani, Manchester United), Éric Abidal (36 de ani, AS Monaco), Gaël Clichy (28 de ani, Manchester City), Jérémy Mathieu (30 de ani, Valencia), Raphaël Varane (21 de ani, Real Madrid), Laurent Koscielny (28 de ani, Arsenal), Yohan Cabaye (28 de ani, PSG), Samir Nasri (27 de ani, Manchester City) Franck Ribéry (31 de ani, Bayern Munchen, Mathieu Valbuena (29 de ani, Ol. Marseille), Yoann Gourcuff (27 de ani, Ol. Lyon) Blaise Matuidi (27 de ani, PSG), Paul Pogba (21 de ani, Juventus Torino), Karim Benzema (26 de ani, Real Madrid) , Olivier Giroud (27 de ani, Arsenal Londra), Jérémy Ménez (26 de ani, PSG).

Cele mai multe selecții din istorie le au Lilian Thuram (142), Thierry Henry (123) și Marcel Desailly (116), iar cei mai prolifici marcatori sunt: Thierry Henry(51), Michel Platini (41), David Trezeguet (34) și Zinedine Zindane (31).

Francezii au fost repartizați în aceeași grupă cu Elveția și la CM din 2006, când cele două echipe au remizat, scor 0-0, la Stuttgart.

Lotul de jucători:

  • Portari: Hugo Lloris (Tottenham), Steve Mandanda (Ol. Marseille), Mickaël Landreau (Bastia)
  • Fundaşi: Mathieu Debuchy (Newcastle), Lucas Digne (Paris Saint-Germain), Patrice Evra (Manchester United), Laurent Koscielny (Arsenal), Eliaquim Mangala (FC Porto), Bacary Sagna (Arsenal), Mamadou Sakho (Liverpool), Raphaël Varane (Real Madrid)
  • Mijlocaşi: Yohan Cabaye (Paris Saint-Germain), Clément Grenier (Ol. Lyon), Blaise Matuidi (Paris Saint-Germain), Paul Pogba (Juventus Torino), Rio Mavuba (Lille), Moussa Sissoko (Newcastle), Mathieu Valbuena (Ol. Marseille)
  • Atacanţi: Karim Benzema (Real Madrid), Olivier Giroud (Arsenal), Antoine Griezmann (Real Sociedad), Franck Ribéry (Bayern Munchen), Loic Rémy (Newcastle)
  • Rezerve: Stéphane Ruffier (Saint-Etienne), Maxime Gonalons (Ol. Lyon), Morgan Schneiderlin (Southampton), Rémy Cabella (Montpellier), Alexandre Lacazette (Ol. Lyon), Loic Perrin (Saint-Etienne), Benoit Trémoulinas (Saint-Etienne)

Naționala Hondurasului (poziția 32 în clasamentul FIFA) se află pentru a treia oară la un CM, după cele din 1982 și 2010, când nu a reușit să treacă de faza grupelor. La ambele prezențe, gruparea din America Centrală nu s-a făcut de râs, reușind câte o remiză, și eșecuri la un singur gol diferență.

Hondurienii s-au duelat cu Elveția și în faza grupelor la CM din 2010, iar cele două formații au remizat, scor 0-0, la Bloemfontein.

Selecționerul echipei este columbianul de 54 de ani Luis Fernando Suárez, fost selecționer al Ecuadorului în intervalul 2004-2007.

Această reprezentativă are în componență mai mulți jucători care evoluează în Europa: fundașul de 31 de ani Maynor Figueroa (Hull City), fundașul de 26 de ani Juan Carlos García (Wigan Athletic), mijlocașul de 21 de ani Andy Najar (Anderlecht), mijlocașul de 29 de ani Wilson Palacios (Stoke City), ori mijlocașul de 27 de ani Roger Espinoza (Wigan). Din această echipă face parte și atacantul de 31 de ani Carlos Costly, care a jucat pentru FC Vaslui în 2010 (13 meciuri, 4 goluri) și care a reușit până acum 30 de goluri pentru echipa sa națională.

Lotul pentru acest turneu final:

  • Portari: Noel Valladares, Donis Escober (both Olimpia), Luis Lopez (Real Espana)
  • Fundași: Brayan Beckeles (Olimpia), Arnold Peralta (Rangers), Emilio Izaguirre (Celtic), Juan Carlos Garcia (Wigan Athletic), Maynor Figueroa (Hull City), Victor Bernardez (San Jose Earthquake), Osman Chavez (Quingdao Jonoon), Juan Pablo Montes (Motagua)
  • Mijlocași: Luis Garrido (Olimpia), Roger Espinoza (Wigan Athletic), Jorge Claros (Motagua), Wilson Palacios (Stoke City), Oscar Boniek Garcia (Houston Dynamo), Andy Najar (Anderlecht), Mario Martinez (Real Espana), Marvin Chavez (Colorado Rapids)
  • Atacanți: Jerry Bengtson (New England Revolution), Jerry Palacios (Alajuelense), Carlo Costly (Real Espana), Rony Martinez (CD Real Sociedad)

Și Ecuadorul se află tot pentru a treia oară la un Campionat Mondial, după edițiile din 2002 și 2006. Dacă, în urmă cu 12 ani nu a trecut de faza grupelor (0-2 cu Italia, 1-2 cu Mexic și 1-0 contra Croației), la ediția din urmă cu 8 ani a ajuns până în ”optimi”.  În grupe s-a clasat pe locul al doilea (2-0 cu Polonia, 3-0 împotriva statului Costa Rica și 0-3 cu liderul Germania), după care a pierdut partida cu Anglia, pentru accesul în ”sferturi”, scor 0-1 (David Beckham '60).

Selecționerul echipei de pe locul 28 mondial este columbianul de 57 de ani Reinaldo Rueda, tehnician al naționalei țării sale (2004-2006), dar și al Hondurasului (2006-2010).

Ecuadorul s-a calificat la turneul final după ce a încheiat preliminariile sud-americane pe poziția a patra, cu 25 de puncte, la egalitate de puncte cu Uruguay (25, datorită a 7 victorii, 4 remize și 5 eșecuri), dar cu un golaveraj mai bun.

Cel mai cunoscut fotbalist ecuadorian este căpitanul de 28 de ani Antonio Valencia, de la Manchester United. Alți trei fotbaliști ai acestei formații evoluează în Europa: fundașul de 19 ani Cristian Ramírez (Fortuna Düsseldorf), mijlocașul de 23 de ani Renato Ibarra (Vitesse Arnhem) și mijlocașul de 29 de ani Christian Noboa (Dinamo Moscova).

Golgheterul all-time al acestei reprezentative este fostul atacant de la Southampton Agustin Delgado, cu 31 de reușite.

 

GRUPA F: Argentina, Bosnia-Herţegovina, Iran, Nigeria

 

A șasea națiune în ierarhia FIFA, Argentina, va lua startul pentru a 16-a oară la un Campionat Mondial, fapt ce o plasează pe poziția a treia în istorie, după Brazilia (20), Italia și Germania (câte 18). La Albiceleste are două titluri în palmares (1978, pe propriul teren, și 1986), alte două finale jucate (1930 și 1990) și alte patru prezențe în sferturile de finală.

La ultimele două ediții, ”Pumele” s-au oprit în sferturile de finală: în 2006 au trecut în ”optimi” de Mexic (2-1 în prelungiri), pentru a fi învinși de Germania (1-1 după 120 de minute, 2-4 la penalty-uri), iar în 2010 au dispus de Mexic în ”optimi” (3-1), iar apoi au fost umiliți de Germania, scor 0-4.

Selecționerul echipei este Alejandro Sabella, din 2011, imediat după ce formația a fost eliminată în ”sferturile” Copei America, după ce, la precedentele două ediții, campioana din 1991 și 1993 jucase finala competiției, găzduită chiar pe propriul teren.

Argentina este și prima câștigătoare a Cupei Confederațiilor, în 1992 (3-1 cu Arabia Saudită), iar anul următor avea să fie învinsă în finală, scor 2-0, de Danemarca. La următoarea prezență, în 2005, Albiceleștii au jucat finala, pierdută în fața marilor rivali, Brazilia, scor 1-4.

Argentina a încheiat preliminariile CONMEBOL pe prima poziție, cu 32 de puncte: 9 victorii, 5 egaluri și 2 eșecuri, golaveraj 35-15.

Echipa sud-americană este formată din numeroase vedete, în frunte cu căpitanul Lionel Messi, criticat adesea pentru forma oscilantă la reprezentativă, pentru care a marcat 37 de goluri în 83 de partide. Acesta deține recordul celor mai numeroase reușite într-un singur an, 12, alături de Gabriel Batistuta.

Comparația obsedantă cu Diego Armando Maradona îi este defavorabilă lui Messi dintr-un singur motiv: El Pibe d'Oro i-a condus pe  argentinieni către un titlu mondial (1986) și către o finală (1990), în timp ce prestațiile actualului fotbalist de la FC Barcelona în tricoul echipei naționale, comparativ cu cele de la echipa de club, sunt mult sub așteptări.

Fostul mare fotbalist deține două recorduri inedite: a fost faultat de 23 de ori în partida cu Italia, de la CM din 1982, și de 50 de ori în timpul competiției din 1990.

În afară de Lionel Messi, din echipa Argentinei fac parte, printre alții, și nume importante, precum: Pablo Zabaleta, Ezequiel Garay, Nicolás Otamendi, Javier Mascherano, Maxi Rodríguez, Fernando Gago, Ángel di María, Sergio Agüero, Gonzalo Higuaín, ori Rodrigo Palacio.

Jucătorii cu cele mai multe selecții din istorie sunt: Javier Zanetti (145), Roberto Ayala (115) și Diego Simeone (106). Diego Maradona se află pe locul al șaselea în această ierarhie (91), iar Lionel Messi, pe al optulea (84). Astfel, dacă argentinienii ajung până în semifinale, atacantul de 26 de ani al Barcelonei îl poate egala, în finala mare, sau în cea mică, pe legendarul său idol fotbalistic.

Cei mai buni marcatori ai Albiceleștilor sunt: Gabriel Batistuta (56 de goluri), Lionel Messi (37), Hernán Crespo (35) și Diego Armando Maradona (34). Sergio Agüero și Gonzalo Higuaín au înscris, până acum, de 21 de ori pentru echipa lor națională.

Bosnia-Herțegovina s-a calificat în premieră la un turneu final, după ce, în 2010, a fost învinsă în play-off de Portugalia (0-1 la Lisabona, 0-1 la Zenica). Elevii fostului mare internațional iugoslav Safet Sušić au încheiat pe primul loc grupa G, cu 25 de puncte, la egalitate cu Grecia, dar cu un golaveraj net superior.

Safet Sušić a fost numit antrenorul echipei în decembrie 2009 și a fost criticat dur de presa locală în preliminariile Euro 2012, dar elevii săi aveau să acceadă în play-off, unde au dat piept cu... Portugalia. La Zenica, cele două echipe au remizat, scor 0-0, dar pe Estadio da Luz lusitanii aveau să se impună clar, cu 6-2 (2-1).

Echipa Bosniei (poziția 25 în topul FIFA) are în componență numeroși internaționali experimentați: căpitanul Emir Spahić (33 de ani, Bayer Leverkusen), Miralem Pjanić (24 de ani, AS Roma), Senad Lulić (28 de ani, Lazio), Edin Džeko (28 de ani, Manchester City), Vedad Ibišević (29 de ani, VfB Stuttgart), ori Zvjezdan Misimović (31 de ani, Guizhou Renhe).

Jucătorii cu cele mai multe selecții din istorie: Zvjezdan Misimović (80), Emir Spahić (72), Edin Džeko (60), Vedad Ibišević (53). Cei mai buni marcatori ai bosniacilor, de-a lungul timpului sunt: Edin Džeko (33), Zvjezdan Misimović (25), Elvir Bolić (22), Vedad Ibišević (20).

Lotul pentru acest turneu final:

  • Portari: Asmir Begovic (Stoke City), Jasmin Fejzic (Aalen), Asmir Avdukic (Borac)
  • Fundaşi: Emir Spahic (Bayer Leverkusen), Sead Kolasinac (Schalke 04), Toni Sunjic (Zorya), Ermin Bicakcic (Eintracht Braunschweig), Muhamed Besic (Ferencvaros), Ognjen Vranjes (Elazigspor)
  • Mijlocaşi: Avdija Vrsajevic (Hajduk), Tino Sven Susic (Hajduk), Mensur Mujdza (Freiburg), Miralem Pjanic (Roma), Anel Hadzic (Sturm Graz), Senijad Ibricic (Erciyesspor), Senad Lulic (Lazio), Zvjezdan Misimovic (Guizhou Renhe), Sejad Salihovic (Hoffenheim), Haris Medunjanin (Gaziantepspor), Izet Hajrovic (Galatasaray)
  • Atacanţi: Edin Dzeko (Manchester City), Vedad Ibisevic (Stuttgart), Edin Visca (Istanbul BB)

Naționala Iranului, locul 37 în lume, va lua parte pentru a patra oară la un Campionat Mondial, după edițiile din 1978, 1998 și 2006, cu mențiunea că această echipă a câștigat de trei ori la rând Cupa Asiei (1968, 1972, 1976).

Selecționerul echipei este, din 4 aprilie 2011, experimentatul Carlos Queiroz, fost secund al lui Sir Alex Ferguson la Manchester United (2002-2003 și 2004-2008) și antrenor la Real Madrid în intervalul iunie 2003 - mai 2004. Portughezul originar din Mozambic a reușit, până acum, 19 victorii la cârma Iranului, 10 remize și doar 5 eșecuri.

Naționala de la Teheran a acces la turneul final după ce a dispus în runda a doua a preliminariilor AFC de Insulele Maldive (4-0 pe teren propriu, 1-0 în deplasare), apoi a câștigat grupa E cu 12 victorii (3 victorii, 3 remize), după care a câștigat și grupa A din faza a patra a preliminariilor, cu 16 puncte (5 succese, un egal, 2 eșecuri), în fața Coreei de Sud, Uzbekistanului, Qatarului și Libanului.

Carlos Queiroz nu este primul nume important care antrenează reprezentativa Iranului: croatul Miroslav Blažević a antrenat la Teheran în intervalul 2001-2002.

Poate părea surprinzător, dar mai mulți componenți ai naționalei Iranului joacă la echipe din Europa: portarul de 26 de ani Daniel Davari (Eintracht Braunschweig), mijlocașul de 29 de ani Masoud Shojaei (UD Las Palmas), mijlocașul de 27 de ani Ashkan Dejagah (Fulham), mijlocașul de 20 de ani Alireza Jahanbakhsh (NEC Breda), atacantul de 26 de ani Reza Ghoochannejhad (Charlton Atheltic), atacantul de 19 ani Sardar Azmoun (Rubin Kazan), iar fundașul de 27 de ani Mehrdad Beitashour joacă în Canada, la Vancouver Whitecaps.

Nigeria este prezentă pentru a cincea oară la Campionatul Mondial, la fel precum Japonia și Columbia. Campioana Africii în 1980, 1994 și 2013 este și prima națiune africană care a reușit să cucerească un titlu olimpic, în 1996. Camerunul a fost a doua, și ultima, în anul 2000.

Africanii, în prezent antrenați de Stephen Keshi, antrenorul ”Continentului Negru” în 2013, nu au ajuns în ”optimi” decât de două ori: în 1994 (1-2 cu Italia, în prelungiri) și în 1998 (1-4 în fața Danemarcei).

Nigeria a acces la turneul final după ce a câștigat grupa F din runda a doua (12 puncte, după 3 victorii și 3 remize în partidele cu Malawi, Kenya și Namibia), iar apoi, în runda a treia, a dispus de Ethiopia (2-1 în deplasare, 2-0 pe teren propriu).

Jucătorii reprezentativi sunt portarul de 31 de ani Vincent Enyeama (Lille), mijlocașul de 27 de ani John Obi Mikel (Chelsea), mijlocașul de 21 de ani Ogenyi Onazi (Lazio), mijlocașul de 23 de ani Victor Moses (Liverpool) și atacanții Emmanuel Emenike (26 de ani, Fenerbahçe), Victor Obinna (27 de ani, Chievo), Brown Ideye (25 de ani, Dinamo Kiev) și Shola Ameobi (32 de ani, Newcastle).

Nigeria se va duela iarăși cu naționala Argentinei la CM, după 12 ani: în 2002, sud-americanii s-au impus în primul meci al grupei cu 1-0 (Gabriel Batistuta '63), dar ambele formații aveau să rateze accesul în ”optimi”, în favoarea Angliei și Suediei.

Lotul de jucători:

  • Portari: Chigozie Agbim (Gombe United/Nigeria), Austin Ejide (Hapoel Beer Sheva/Israel), Vincent Enyeama (Lille)
  • Fundaşi: Efe Ambrose (Celtic Glasgow/Scoţia), Elderson Echiejile (AS Monaco/Franţa), Azubuike Egwuekwe (Warri Wolves), Kunle Odunlami (Sunshine Stars/Nigeria), Godfrey Oboabona (Caykur Rizespor/Turcia), Kenneth Omeruo (Middlesbrough/Anglia), Juwon Oshaniwa (Ashdod/Israel), Joseph Yobo (Norwich City/Anglia)
  • Mijlocaşi: Ramon Azeez (Almeria/Spania), Reuben Gabriel (Waasland-Beveren/Belgia), John Mikel Obi (Chelsea/Anglia), Victor Moses (Chelsea/Anglia), Ogenyi Onazi (Lazio/Italia), Michael Uchebo (Cercle Bruges/Belgia)
  • Atacanţi: Shola Ameobi (Newcastle United/Anglia), Michael Babatunde (Volin Luţk/Ucraina), Emmanuel Emenike (Fenerbahce Istanbul/Turcia), Ahmed Musa (ŢSKA Moscova/Rusia), Uche Nwofor (Heerenveen/Olanda), Peter Odemwingie (Stoke City/Anglia)

 

GRUPA G: Germania, Portugalia, Ghana, SUA

 

Germania se află pentru a 18-a oară la un Campionat Mondial, la fel ca Italia. Doar Brazilia, prezentă la toate cele 20 de ediții, depășește aceste reprezentative în această ierarhie.

Nemții au trei titluri în palmares: 1954, 1974, 1990, alte patru finale jucate (1966, 1982, 1986 și 2002) și trei medalii de argint (1970, 2006, 2010), fapt ce o plasează pe primul loc într-un top al formațiilor care au încheiat de cele mai multe ori CM pe primele 3 locuri, cu 11 astfel de performanțe. Urmează Brazilia (9), Italia (7), Argentina și Franța (câte 4).

Germania, antrenată din iulie 2006 de Joachim Löw, ocupă locul al doilea în topul FIFA, după Spania, și s-a calificat en-fanfare la turneul final, grație a 9 victo

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK