Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
DOCUMENTAR

Povestea capului mumificat al regelui Henric al IV-lea, furat de revoluţionarii francezi în 1793

Capul lui Henric a fost furat de un regalist în timpul Revoluţiei Franceze şi timp de peste două secole a fost transmis din om în om în colecţii private până a fost redescoperit în ianuarie 2010.

20 Mai 2012, 10:06 |
Henric al IV-lea a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi regi ai Franţei
Henric al IV-lea a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi regi ai Franţei
Un catolic fanatic, Francois Ravaillac, a sărit în caleaşcă şi l-a înjunghiat pe rege
Un cap îmbălsămat, despre care se zvonea că ar fi fost al lui Henric al IV-lea, a fost păstrat în colecţii private
Datarea cu radiocarbon a dezvălui că persoana respectivă a trăit cândva între 1450 şi 1650
Reconstrucţia facială făcută de medicii legişti dezvăluie un chip identic cu cel al regelui
La 200 de ani după ce a fost decapitat şi furat, capul lui Henric al IV-lea a fost depus înapoi în mormântul regelui
Biserica cu efigiile sale este un monument istoric de patrimoniu
Mormântul lui Henric al IV-lea şi al Mariei de Medici

Capul regelui Henric al IV-lea al Franţei a fost furat din mormântul său în timpul Revoluţiei Franceze. 200 de ani mai târziu a fost descoperit de un jurnalist francez în podul casei unui funcţionar însărcinat cu încasarea impozitelor.

Din casă în casă timp de două secole

În 1793, revoluţionarii francezi au pătruns în cripta din Basilica Sfântul Denis şi au pângărit mormintele regilor Franţei decapitându-i şi aruncându-le trupurile într-o groapă comună împreună cu cadavrele nobililor ghilotinaţi.

Printre rămăşiţele pângărite atunci se afla şi mumia regelui Henric al IV-lea al Franţei, primul monarh francez din familia de Bourbon.

Capul lui Henric a fost furat de un regalist, se pare, şi timp de peste două secole a fost transmis din om în om în colecţii private până a fost redescoperit în ianuarie 2010 de un jurnalist, Stephane Gabet.

Revoluţionarii ar fi distrus Basilica Sfântului Dennis cu totul dacă arheologul Alexandre Lenoir nu ar fi reuşit să-i convingă pe liderii revoluţiei că biserica cu efigiile sale este un monument istoric de patrimoniu.

Lenoir a reuşit să includă Basilica Sântul Denis în Muzeul Monumentelor Franceze, datorită sculpturilor şi frescelor care împodobesc mormintele regilor Franţei.

(w460) Biserica c

Foto: Efigiile regelui Ludovic al XVI-lea şi a Mariei Antoaneta, decapitaţi la Revoluţie

Cum a fost pierdut capul mumificat al lui Henric al IV-lea

După exilarea lui Napoleon Bonaparte pe insula Elba, monarhia a fost restaurată, iar familia de Bourbon a ordonat ca rămăşiţele regelui decapitat Ludovic al XVI-lea şi ale Mariei Antoaneta să fie recuperate.

Anchetatorii regali au descoperit în iarna lui 1815 nişte rămăşiţe despre care s-a presupus că ar aparţine ultimilor monarhi francezi. O portjartieră, care se pare că i-a aparţinut reginei, a fost descoperită cu rămăşiţele care i-au fost atribuite.

În 1817 au fost dezgropate osemintele regilor Franţei care fuseseră aruncate de revoluţionari într-o groapă comună, dar a fost imposibil de stabilit care oase aparţin cărui rege sau regină.

Din ordinul regelui Ludovic al XVIII-lea, rămăşiţele predecesorilor săi au fost îngropate într-un osuar în cripta bisericii în spatele a două plăci de marmură pe care sunt scrise numele tuturor membrilor caselor regale franceze care fuseseră înmormântaţi în basilică până la Revoluţia Franceză, când le-au fost pângărite mormintele.

(w460) Mormântul

Foto: Mormântul lui Henric al VI-lea şi al reginei Maria de Medici

Un cap îmbălsămat, despre care se zvonea că ar fi fost al lui Henric al IV-lea, a fost păstrat în colecţii private timp de 200 de ani.

În ianuarie 2010, jurnalistul francez Stephane Gabet a reuşit să-i dea de urmă până în podul casei unui funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor, Jacques Bellanger.

Potrivit lui Gabet, un cuplu a cumpărat capul mumificat la o licitaţie de la începutul secolului XX, iar Bellanger l-a achiziţionat de la soţie în 1955.

În 2010, o echipă de specialişti condusă de doctorul Philippe Charlier, expert în medicină legală, a analizat capul mumificat la Spitalul Universitar Raymond Poincare din Garches. Cercetătorii au descoperit, că într-adevăr, acesta este capul pierdut al lui Henric al IV-lea.

(w400) Un cap îm

Specialiştii (antropologi legişti, arheologi, geneticieni şi chiar parfumieri) au măsurat capul, au făcut tomografii şi au analizat ţesutul, scrie BBC.

Capul, de o culoare maronie, datorită substanţelor folosite pentru îmbălsămare, prezintă o leziune lângă nas, o ureche cu gaură pentru cercel şi o rană facială produsă în timpul vieţii. Henric supravieţuise unui atentat în 1594, care i-a lăsat o cicatrice pe faţă.

(w400) Datarea cu

Geneticienii nu au putut extrage mostre de ADN mitocondrial care să nu fi fost contaminate, însă dovezile fizice sunt destul de multe şi de bune pentru a determina apartenenţa capului mumificat.

Lobul găurit arată urme că individul respectiv a purtat cercel timp îndelungat, aşa cum era moda la curtea regală franceză de atunci.

Leziunea din partea stângă a maxilarului corespunde cu rana făcută de cuţitul lui Jean Chatel, în 1594.

Pe faţă şi pe cap sunt fire de păr alb şi roşu, dar nici un fir nu se află pe creştetul capului. Henric avea părul roşu, iar la vârsta la care a murit, 57 de ani, ar fi avut deja părul grizonat. Regele chelise pe creştetul capului.

De asemenea, Henric a avut o dantură foarte proastă, la fel ca dantura capului mumificat, scrie The History Blog.

(w400) Reconstruc

Datarea cu carbon radioactiv a dezvăluit că persoana respectivă a trăit cândva între 1450 şi 1650. Henric a fost asasinat în 1610.

Materia gri depozitată pe craniu se potriveşte cu materia mulajelor făcute după capul regelui.

Primul mulaj a fost realizat imediat după moartea lui Henric, înainte ca trupul său să fie mumificat.

Un al doilea mulaj a fost făcut în 1793, după ce capul a fost separat de corp şi al treilea mulaj a fost făcut la începutul secolului XX de către unul dintre colecţionari.

(w400) La 200 de

La baza gâtului sunt trei tăieturi făcute postmortem, atunci când capul a fost separat de trup de către revoluţionari.

Reconstrucţia facială făcută de medicii legişti dezvăluie un chip identic cu cel al regelui din portretele şi de pe sculpturile făcute în ultima parte a vieţii.

De asemenea, o analiză a substanţelor întrebuinţate în îmbălsămare arată că tehnica folosită este cea italienească, tocmai aceea pe care a cerut-o Henric.

Tehnica italienească de îmbălsămare de la timpul respectiv nu implica distrugerea ţesutului moale pentru conservarea cadavrului.

Conform raportului autopsiei regelui, făcut de chirurgul Guillemeu, creierul lui Henric nu a fost examinat.

O tomografie făcută de medicii legişti de astăzi arată că, într-adevăr, ţesuturile moi din craniu nu au fost atinse şi erau conservate destul de bine.

Specialiştii au mai descoperit şi urme de carbon amorf, care a fost depus pe suprafaţa corpului lui Henric de către chirurgul Pigray, care l-a îmbălsămat. Substanţa a conservat corpul regelui.

Capul lui Henric are gura deschisă, iar ochii doar pe jumătate închişi, scrie the Telegraph.

Descendentul direct al lui Henric, Louis de Bourbon, Duce d'Anjou, i-a scris o scrisoare în 2011 preşedintelui de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, cerându-i returnarea capului strămoşului său pentru a fi înmormântat în cripta regală din Basilica Sfântul Denis.

La 200 de ani după ce a fost decapitat şi furat, capul lui Henric al IV-lea a fost depus înapoi în mormântul regelui după ce s-a ţinut o liturghie în numele său.

Cine a fost Henric al IV-lea de Bourbon

Henric al IV-lea a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi regi ai Franţei.

El s-a convertit la catolicism reuşind să pună capăt războaielor religioase dintre hughenoţi şi catolici în Franţa prin Edictul de la Nantes.

În data de 14 mai 1610, Henric al IV-lea călătorea într-o caleaşcă pe străzile Parisului însoţit de Ducele de Montbazon, Hercule de Rohan.

Caleaşca a fost oprită pe strada Ferronnerie din cauza aglomeraţiei cauzate de ceremonia de încoronare a soţiei sale, regina Maria de Medici.

(w460) Un catolic

Un catolic fanatic, Francois Ravaillac, a sărit în caleaşca regală şi l-a înjunghiat pe rege. Ducele de Montbazon a fost şi el rănit, dar nu a murit.

Asasinul a visat că războiul pe care Henric vroia să-l ducă împotriva Spaniei ar fi fost, de fapt, un război împotriva papalităţii.

Toată viaţa sa, Henric a încercat să-i împace pe hughenoţi şi catolici care au dus războaie sângeroase pe teritoriul Franţei în secolul al XVI-lea.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 30°C 30°C
IASI 29°C 30°C
CLUJ 28°C 25°C
CONSTANTA 29°C 27°C
CRAIOVA 32°C 32°C
BRASOV 27°C 24°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Iulie 2018, 07:15
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 20-07-2018
Deschidere: 7863.76
Maxim: 7951.21
Mimim: 7848.11
Variatie: 0.44%
SNG
30.65
2.98%
SNP
0.31
2.27%
TLV
2.48
0.4%
TGN
325.00
0.31%
EL
9.26
0.43%
BRD
13.36
1.49%
FP
0.89
0%
SIF2
1.30
0.45%
COTE
88.00
0.11%
SIF5
2.08
0.24%
ARHIVĂ ȘTIRI