Poveste de adormit pacienții. Istoria anestezicului

Astăzi e ziua în care, în 1847, scoțianul James Young Simpson, medic obstretician, introduce cloroformul pe post de anestezic într-o operație.

Ulterior cloroformul e folosit pe scara largă. Înainte de el au fost eterul și morfina, descoperită în 1802.

Inițial metoda de anesteziere era celebrul leșin. Adică pacientului, legat bine, i se vâra în gură un obiect de metal din care mușca până când leșina de durere.

În Evul Mediu pe post de anestezist erau folosite vrăjitoarele. Sigur metoda era dubioasă și extrem de periculoasă fapt pentru care au și renunțat la ea.

Gândiți-vă cum era să fii operat de un doctor care în afara de cuțit, daltă și ciocan nu poseda alte instrumente, asistat de o vrăjitoare care bolborosea cuvinte așa zis magice ca să te adoarmă.

Prin urmare, cloroformul, deși periculos și toxic pentru ficat a venit ca o mană cerească.