Povara cheltuielilor pentru educație. Mulți părinții fac sacrificii ca cei mici să poată merge la școală. ”Sunt împăcată că am putut să le iau lor, să fie în rând cu ceilalți copii”

Elisa Dumitru este mama a trei copilași, doi de grădiniță, şi unul care începe clasa întâi. Pentru că mai sunt doar câteva zile până când începe anul şcolar, s-a dus în oraş să le cumpere toate cele necesare.

Elisa Dumitru, mamă a trei copii: Caietele și mai avem caiete. Încă nu le-am luat pe toate, mai avem cele de tip 1.

Jurnalist: Deci asta e recolta de ieri, cum s-ar zice?

Elisa Dumitru: Da. Am fost cu cel mic, le-am luat de îmbrăcat, de scoală, de grădiniță, și am luat lista celui mare.
Jurnalist: Unde ați fost?
Elisa Dumitru: La Slobozia.
Jurnalist: La supermarket?
Elisa Dumitru: La librărie. Aici în comuna nu aveați de unde să luați? Nu. Nu prea avem, câteva magazine.
Jurnalist: Cați kilometri sunt până la Slobozia?
Elisa Dumitru: 50.
Jurnalist: Ați fost cu mașină, ați umplut portbagajul?
Elisa Dumitru: Cu autobuzul. Nu avem mașină. Și ați venit încărcată cu sacose. Da, am plecat dimineața cu autobuzul de opt și ne-am întors tocmai după-amiaza, la 4. Am avut de umblat cu cel mic.

Rechizitele pe care a apucat să le cumpere sunt doar pentru băiatul care începe şcoala.

Elisa Dumitru: Da, pentru cel mare, și tot mai avem de luat. Și urmează să le luam și celor doi mai mici, care sunt la grădiniță. Băiatul este în grupa mijlocie. Avem și fetiță care acum intră primul an la grădiniță.
Jurnalist: Cât ați cheltuit ieri numai pe tot ceea ce se vede aici, pe masa?
Elisa Dumitru: Numai pe rechizite am dat 250 de lei. Și cu totul cam în jur de 1.500 de lei, cu îmbrăcatul.
Jurnalist: Deci ieri 1.500 de lei ați scos din buzunar.
Elisa Dumitru: Da. Hăinuțe la toți trei. Cămașă, blugi, bluzițe, pantaloni, pantofi, adidași, maieuțe, chiloței, șosetuțe. Tot necesarul, să se poată duce cu ele noi la scoală.

Faţă de anul trecut, preţul rechizitelor s-a dublat, iar în unele cazuri chiar s-a triplat.

Elisa Dumitru: O carte de colorat, anul trecut am luat- o cu 3-5 lei. Anul acesta, 10 lei. Cariocile, la fel, anul trecut le luam cu 6 lei, 7 lei; asta 10-15 lei. au crescut. Prețurile cresc. Locuri de munca nu sunt. Dar sunt împăcată că am putut să le iau lor, să fie în rând cu ceilalți copii. Asta mă mulțumește maxim (…) Dacă eu n-am avut la rândul meu, când am fost în scoală, ei să aibă. Mi-aș dori mult, și mereu îi spun și băiatului celui mare, învață, învață. Dacă eu și taică-su poate că ar fi trebuit să învățam, și nu a avut nici cine să ne deschidă mintea, așa, să stea cu gura pe noi, învățați, învățați, măcar ei sper să aibă norocul asta, să plece, să găsească un servici bun.

Vorbele acestea reflectă durerea multor generaţii de copii din satele româneşti, care au învăţat indiferent cât de grele au fost condiţiile.

În acelaşi sat locuieşte şi Alexandra, o fetiţă care în acest an va intra în clasa I. Pentru că părinţii ei nu îşi permit, educatoarea i-a cumpărat rechizite şi haine.

Ana Banu, educatoare: Am luat-o duminică pe fetiță, am mers la Țăndărei, i-am cumpărat ce trebuie. Foarte bucuroasă a fost fetița. Simțea că intră la școală și că are tot ce-i trebuie. Un sarafan, doua bluzițe, una mai măricică, una mai mică, un pulovaras, ciorapeii aceștia, clame și pamponele, pantofiorii. Urmează să-i mai iau și trening. Să vedem când începe școala ce le mai spune doamna.

Pentru toate a cheltuit 440 de lei. Cazul acestei familii e unul special, cunoscut în comunitate.

Dar în sat sunt mai multe familii care nu-şi permit să le asigure rechizitele şi hăinuţele copiilor lor.

Ana Banu, educatoare: Cinci familii în localitate, și cu mulți copii.
Jurnalist: Cinci familii și însemnând cam cați copii?
Ana Banu: În total, cred că vreo 15. Noi la grădiniță ne limitam și îi înțelegem pe părinți și ..minim, minim. Dacă avem acuarele rămase de anul trecut le folosim și anul acesta, culori. Mai aducem și noi de acasă.

Citește și: Povara cheltuielilor pentru educație. Mulți părinții fac sacrificii ca cei mici să poată merge la școală. ”Sunt împăcată că am putut să le iau lor, să fie în rând cu ceilalți copii”