Politico: Criticii spun că petrolul rusesc găsește o ușă din spate „larg deschisă” către Europa

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că dependența Europei de petrolul și gazele rusești este „aparține trecutului”.

Dar alții, de la înalți oficiali ucraineni la europarlamentari și persoane din industrie, spun că acest capitol al istoriei nu s-a încheiat.

Cantități semnificative de hidrocarburi rusești, în special de petrol, continuă să fenteze sancțiunile și pe piața europeană, spun aceștia, obținând bani care finanțează mașinăria de război a lui Vladimir Putin.

„Aveam un prieten în New York în anii 1990 care se plângea că gândacii de bucătărie intrau în apartamentul său prin orice gaură disponibilă – asta face Rusia cu energia sa”, a declarat pentru POLITICO Oleg Ustenko, consilier economic al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. „Trebuie să reparăm aceste găuri pentru a împiedica Rusia să primească acești bani însângerați pe care îi folosește pentru a finanța mașinăria militară care ne distruge țara și ne ucide oamenii.”

Este cunoscut faptul că petrolul brut e dificil de urmărit pe piețele globale. Acesta poate fi ușor combinat cu alte transporturi în țările de tranzit, creând efectiv un lot mai mare de petrol ale cărui origini nu pot fi determinate. Procesul de rafinare, necesar pentru orice aplicație practică, elimină, de asemenea, orice urmă a originii materiei prime.

O rețea complexă de companii de transport maritim, care poartă steaguri ale unor jurisdicții offshore insesizabile, adaugă un strat suplimentar de mister; unele au fost acuzate că ajută Rusia să ascundă originea exporturilor sale de țiței folosind o varietate de mijloace.

„Spre deosebire de gazele prin conducte, piața petrolului este globală. Sistemele de schimb și de compensare, precum și varietățile de amestec sunt o practică obișnuită”, a declarat Mihail Hodorkovski, un critic proeminent în exil al lui Putin și fost director executiv al gigantului de petrol și gaze Yukos.

„Rezultatul embargoului este o creștere semnificativă a costurilor de transport rusești, o redistribuire semnificativă a veniturilor în favoarea intermediarilor și unele reduceri suplimentare provocate de restrângerea pieței cumpărătorilor.”

UE a interzis în mare parte combustibilii fosili ruși de la declanșarea invaziei încoace, cu excepții pentru cantități limitate de țiței prin conducte, gaze prin conducte, gaze naturale lichefiate (GNL) și produse petroliere.

Dar volume mari de țiței rusesc – o sursă de venituri mai mare decât gazele – sunt încă expediate pe piețele globale, ceea ce îi face pe unii experți să suspecteze că acestea ajung pe piața europeană pe ușa din spate.

„De la introducerea sancțiunilor, volumele de țiței pe care Rusia le exportă au rămas mai mult sau mai puțin constante”, a declarat Saad Rahim, economist-șef al firmei globale de tranzacționare a mărfurilor Trafigura. „Este posibil ca petrolul rusesc să fie vândut în continuare către UE și națiunile occidentale prin intermediari.”

O rută potențială către Europa este prin Azerbaidjan, care se învecinează cu Rusia și este punctul de plecare al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), operată de BP. Portul Ceyhan, din Turcia, este un important centru de aprovizionare din care se expediază țițeiul către Europa; de asemenea, primește cantități mari din Irak prin conducta Kirkuk-Ceyhan.

François Bellamy, un europarlamentar francez și membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European, a exprimat suspiciuni cu privire la această rută într-o întrebare recentă adresată Comisiei. Datele arată că Azerbaidjanul a exportat cu 242.000 de barili pe zi mai mult decât a produs între aprilie și iulie anul trecut, a spus el – o marjă mare față de producția internă, care a fost de 648.000 de barili pe zi luna trecută și care este în declin pe termen lung, potrivit cifrelor ministerului.

„Cum poate o țară să își diminueze producția și să își crească exporturile în același timp? Există ceva complet inconsecvent în cifre, și această inconsecvență creează suspiciuni că sancțiunile sunt eludate”, a declarat Bellamy.

Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că aceasta lucrează pentru a elimina lacunele din regimurile de sancțiuni și că l-a numit pe fostul ambasador al UE în SUA, David O’Sullivan, în funcția de trimis special însărcinat cu combaterea eludării. De asemenea, oficialul a precizat că datele citate de Bellamy privind tranzacțiile cu petrol din Azerbaidjan, cele mai recente disponibile public, „s-au întâmplat înainte de intrarea în vigoare a sancțiunilor, astfel încât nu se pune problema evitării sancțiunilor acolo”.

„Azerbaidjanul nu exportă petrol rusesc către UE prin conducta BTC”, a declarat Aykhan Hajizada, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al țării, adăugând că, deși „Azerbaidjanul continuă să folosească tot petrolul nesancționat, indiferent de sursă”, „rămâne hotărât în a-și desfășura operațiunile de aprovizionare și de comercializare cu cea mai mare grijă și diligență, în conformitate cu legile și reglementările relevante.”

Compania BP a fost nevoită anterior să nege că oleoductul BTC transportă petrol rusesc, iar datele consultate de POLITICO pentru transporturile de țiței de la Ceyhan arată o scădere recentă a volumului exporturilor către UE, de la aproximativ 3 milioane de tone pe lună (aproximativ 700.000 de barili pe zi) la începutul anului 2022 la aproximativ 2 milioane de tone pe lună în acest an.

În același timp, însă, Turcia și-a dublat anul trecut importurile directe de petrol rusesc și a refuzat să impună sancțiuni asupra țițeiului rusesc, în ciuda faptului că a oferit simultan sprijin militar și umanitar Ucrainei.

Centrul finlandez pentru cercetare în domeniul energiei și al aerului curat (CREA) a avertizat la sfârșitul anului trecut că „o nouă rută pentru petrolul rusesc către UE apare prin Turcia, o destinație în creștere pentru țițeiul rusesc”, unde acesta este rafinat în produse petroliere care nu fac obiectul sancțiunilor, fiind vândut mai departe.

„Avem suficiente dovezi că unele companii internaționale cumpără produse de rafinare realizate din petrol rusesc și le vând mai departe în Europa”, a declarat Ustenko, consilierul lui Zelenski. „Este complet legal, dar complet imoral. Doar pentru că este permis, nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic în această privință.”

Luni, ONG-ul britanic Global Witness a publicat un raport în care a constatat că petrolul rusesc din conducte, care nu face obiectul unui embargo total, a fost vândut în mod constant la prețuri care depășesc cu mult plafonul de 60 de dolari impus de țările G7 în decembrie anul trecut.

„Faptul că petrolul rusesc continuă să circule în jurul lumii este o caracteristică, nu un defect, al sancțiunilor occidentale”, a declarat Mai Rosner, un militant care a lucrat la acest raport. „Guvernele au oferit industriei combustibililor fosili o ușă din spate larg deschisă, iar comercianții de mărfuri și marile companii petroliere exploatează aceste lacune pentru a-și continua afacerile ca de obicei.”