Politico: Azerbaidjanul lansează o ofensivă ecologică împotriva Armeniei

Azerbaidjanul susține că Armenia a jefuit mediul înconjurător din Nagorno-Karabah, o enclavă armeană din Azerbaidjan, care a făcut obiectul unui război timp de 30 de ani. În 2020, o ofensivă surpriză a Azerbaidjanului a recucerit mari părți din regiune.

Nu este prima dată când o țară folosește litigiile de mediu ca o cale politică pentru a obține reparații sau pentru a livra pretenții teritoriale.

Guvernul ucrainean a înregistrat impactul de mediu al invaziei Moscovei, deoarece trupele rusești au devastat uzine chimice, depozite de petrol, instalații de apă și chiar centrale nucleare, precum și câmpuri, păduri și rezervații naturale. Efortul are ca scop atât asigurarea în cele din urmă a unor compensații, cât și sublinierea ilegitimității prezenței Rusiei în Ucraina.

Leoparzi, lupi și urși

Efortul Azerbaidjanului este primul arbitraj interstatal în cadrul Convenției de la Berna a Consiliului Europei privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa. Autoritățile azere susțin că „Armenia a provocat distrugeri de mediu pe scară largă în timpul ocupației ilegale de treizeci de ani a teritoriului Azerbaidjanului.”

Ambele țări sunt semnatare ale acestui tratat internațional obligatoriu, alături de UE și de alte peste 50 de țări, dar acesta nu a mai fost niciodată folosit pentru a arbitra probleme ecologice între două națiuni.

„În ultimii doi ani, am scos la iveală dovezi șocante privind daunele aduse mediului în teritoriile eliberate în războiul din 2020”, a declarat pentru POLITICO ministrul adjunct de externe azer Elnur Mammadov. „Au existat daune asupra vieții animale și a biodiversității. A existat și continuă să existe o exploatare a resurselor naturale și o poluare din partea industriei care dăunează ecosistemelor noastre până în prezent.”

Potrivit acestuia, peste 500 de specii din Nagorno-Karabah sunt acum în pericol, inclusiv leoparzi, urși bruni, lupi cenușii și vulturi. Un peisaj întrepătruns de munți înghețați, câmpii deschise însorite și păduri verzi, sudul Caucazului este una dintre cele mai bogate biosfere din lume, iar deceniile de război au avut, fără îndoială, un impact negativ asupra naturii, întinderi de teritoriu fiind acum interzise din cauza câmpurilor de mine amplasate de ambele părți.

„Avem două obiective: unul se referă la obținerea recunoașterii legale a acestor încălcări și la atragerea atenției comunității internaționale. Al doilea este asigurarea de reparații și compensații”, a declarat Mammadov. Arbitrajele anterioare au avut nevoie de până la patru ani pentru a se încheia, a adăugat el, iar Azerbaidjanul și-a desemnat acum reprezentantul pentru arbitraj și așteaptă ca Armenia să facă același lucru înainte ca cererea să fie luată în considerare.

Biroul reprezentantului Armeniei pentru probleme juridice internaționale a confirmat pentru POLITICO că a primit notificarea arbitrajului în temeiul Convenției de la Berna, dar a susținut că acțiunea juridică este contrară spiritului tratatului.

„Regretăm faptul că Azerbaidjanul a ales să urmeze un proces contradictoriu în cadrul unui instrument internațional al cărui scop este chiar „promovarea cooperării” între state pentru a conserva flora și fauna sălbatică și habitatele lor naturale”, au declarat oficialii.

„Armenia este îngrijorată de faptul că urmărirea de către Azerbaidjan a unei căi litigioase din motive care par să nu aibă nicio legătură cu obiectivele Convenției de la Berna poate avea efecte dăunătoare pentru mediul din regiune, care a fost afectat în mod semnificativ ca urmare a războaielor agresive ale Azerbaidjanului din ultimii doi ani”, a adăugat echipa de avocați, insistând în același timp asupra faptului că Armenia își va respecta obligațiile asumate în cadrul acordului.

Un purtător de cuvânt al Consiliului Europei, care acționează în calitate de depozitar al acordului, a declarat pentru POLITICO că „nu a primit nicio solicitare până în prezent”.

Aceștia au adăugat că Convenția de la Berna are un proces clar pentru arbitrajul litigiilor, dar că întrebările referitoare la admisibilitatea unui caz „nu sunt prevăzute în convenție”, aruncând procedurile în ape necunoscute.

Potrivit textului convenției, un comitet permanent compus din toate părțile contractante va trebui „să facă tot posibilul pentru a facilita o soluționare amiabilă”. Dacă acest lucru nu se întâmplă, poate fi lansat un proces de arbitraj oficial: Vor fi numiți trei arbitri și va fi înființat un tribunal de arbitraj. Dar, întrucât procedura nu a fost folosită niciodată, este dificil de prevăzut cum va evolua sau ce fel de compensații vor putea solicita țările.

Înverzirea

Deși manevra Azerbaidjanului este fără precedent, nu este prima dată când ecologia a ajuns în prim-plan în conflictul dintre cele două țări.

La 12 decembrie, un grup de așa-ziși activiști azeri de mediu au pătruns pe singurul drum care leagă partea din Nagorno-Karabah aflată sub control armean de Armenia. Drumul este protejat de forțele de menținere a păcii rusești de la războiul din 2020, dar trupele nu au intervenit atunci când demonstranții au instalat corturi și au blocat traficul. Aceștia insistă că nu vor pleca până când nu se va rezolva o dispută privind presupusa poluare cauzată de minele de aur ilegale exploatate de armenii din Karabah și până când oficialii azerbaidjeni nu vor avea dreptul să inspecteze traficul.

Acest lucru a creat o blocadă care durează de peste șase săptămâni, doar vehiculele de menținere a păcii și convoaiele umanitare operate de Crucea Roșie reușind să aducă alimente și medicamente pentru cei 100.000 de oameni care trăiesc încă în regiunea separatistă. Prim-ministrul armean Nikol Pașinian a denunțat blocada aproape totală ca fiind un pretext pentru „purificarea etnică” a armenilor din Karabah.

O serie de observatori internaționali au afirmat că demonstranții sunt dirijați de guvernul azer, având în vedere că puțini dintre ei au antecedente evidente de activism ecologist, iar statul reprimă frecvent protestele politice interne. Cu toate acestea, Baku neagă faptul că se află în spatele crizei.

„Întotdeauna am fost interesat să cercetez poluarea aerului, poluarea apei și așa mai departe în Karabah”, a declarat pentru POLITICO Abbas Panahov, un activist în vârstă de 34 de ani, explicând de ce a călătorit pentru a se alătura protestelor. „Trebuie să protejăm caracterul și natura Azerbaidjanului împotriva ecocidului comis de separatiști”.

Cu toate acestea, armenii din Karabah insistă asupra faptului că problemele de mediu sunt folosite de Azerbaidjan pentru a exercita presiuni asupra lor și pentru a consolida controlul Baku asupra regiunii separatiste.

„Din luna mai a anului trecut, monitorizăm calitatea aerului și a apelor de suprafață și nu am înregistrat nicio poluare”, a declarat Garik Grigorian, un expert care lucrează în cadrul comitetului de protecție a mediului al administrației locale. „Acum cerem observatorilor internaționali și ecologiștilor să vină în zonă. Azerbaidjanul are propriile sale probleme de mediu – lăsați-i pe ei să se preocupe de asta.”

Poluarea politică

Azerbaidjanul generează o treime din PIB-ul său din pomparea petrolului și a gazelor, ceea ce a dus la poluarea solului și a apei. Criticii spun că acest lucru este ignorat în timp ce guvernul se concentrează asupra Karabahului.

Cazul intentat de Azerbaidjan este „o chestiune foarte politică”, a declarat Andrei Ralev, militant pentru biodiversitate în cadrul ONG-ului CEE Bankwatch, adăugând că ambele țări „își aruncă una alteia pretenții, care servesc doar câștigurilor politice”. Dar el a spus că situația este, de asemenea, „complexă din punct de vedere al mediului”.

Pentru Ralev, unele dintre afirmațiile Azerbaidjanului privind distrugerea mediului ar putea fi dificil de dovedit. „Între 2000 și 2020, acoperirea forestieră a crescut în Nagorno-Karabah”, a spus el, adăugând că „o mulțime de sate au fost părăsite [în timpul conflictului], astfel încât a scăzut presiunea asupra pădurilor.”

Ralev a subliniat, de asemenea, că nici Armenia și nici Azerbaidjanul nu își îndeplinesc în prezent toate obligațiile care le revin în temeiul Convenției de la Berna, în special atunci când vine vorba de desemnarea unor zone protejate speciale numite situri Emerald. „Din punct de vedere [științific], dacă nu sunt suficiente situri Emerald propuse în Karabah, este dificil de evaluat în ce măsură există un prejudiciu semnificativ pentru speciile și habitatele sale protejate.”

Mammadov, ministrul azer, insistă că țara sa nu face jocuri politice.

„Acesta este un efort serios pentru a asigura dreptatea. Am declarat după 2020 că dorim să întoarcem pagina și să asigurăm pacea în regiune, dar îi vom trage la răspundere și pe cei responsabili de încălcările din trecut”, a declarat el.