Podul de flori. Un milion de oameni de pe ambele maluri ale Prutului au trecut frontiera care i-a despărţit o jumătate de secol
În 6 mai 1990, România abia ieşise din totalitarism, iar Basarabia se numea încă Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Prăbuşirea comunismului era iminentă şi la Chişinău, ceea ce a făcut posibilă naşterea Podului de Flori: o idee a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia Culturală Bucureşti-Chişinău şi cu Frontul Popular Moldova. În acea zi, cetăţenilor din România li s-a permis ca între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul, fără viză. La fel au procedat şi moldovenii. De-a lungul frontierei de 700 km, opt puncte de trecere au îndepărtat barierele. Oamenii au intrat chiar şi în apele Prutului, unde s-au unit în hore. Din amonte au fost aruncate în ape ofrande de flori care au intrat în istorie cu numele de „Podul de Flori”. Acesta a fost recreat de atunci de încă două ori: în iunie 91 şi iulie 2015. Acţiunea s-a transformat apoi în „Podul de cărţi” pentru Basarabia, prin programul „Dă o carte pentr-un frate!”
Dar înfrăţirea avea să fie consfinţită şi în acte de identitate. Singurele statistici oficiale arătau, la sfârşitul anului 2014, că aproape o jumătate de milion de cetăţeni ai Republicii Moldova îşi redobândiseră cetăţenia română într-un ritm accelerat după aderarea României la Uniunea Europeană.
În 2009, preşedintele Băsescu spune că, după evaluările făcute la Bucureşti, aproximativ 65-70% din populaţia Republicii Moldova este de origine română, iar între 800 de mii şi un milion de cetăţeni moldoveni doresc cetăţenie română.
Estimările mai arătau că, în acest ritm, peste 40% din cetăţenii Republicii Moldova vor fi români şi în actele oficiale, până la sfârşitul acestui deceniu.
La aceştia se adaugă şi românii din regiunea Cernăuţi, unde date neoficiale arată că sunt aproximativ 100.000 de paşapoarte româneşti.