Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
EDITORIAL

Pieţele au urcat valoarea Euro şi au ştampilat succesul acestui proiect al Bilderberg

Euro este o poveste de succes deoarece a supravieţuit unei crize financiare globale, a rezistat în faţa şocului imenselor datorii suverane ale periferiei europene şi a atacurilor de panică ale pieţelor financiare, spune vicontele Etienne Davignon, fost preşedinte al grupului Bilderberg. Viitorul este al Europei unite, spune membrul influentului grup al elitei mondiale, însă construcţia nu e terminată, iar drumul e presărat de incertitudini, ezitări şi de erori.

21 Octombrie 2013, 21:38 (actualizat 22 Octombrie 2013, 16:37) | Lidia Moise |
UE şi Grecia
UE şi Grecia
Vicontele Etienne Davignon, fostul lider al grupului financiar Bilderberg
Viviane Reding, vicepreşedintele CE
Mario Monti

Paradoxal, criza financiară care a izbit periferia şi a adâncit în recesiune mai toate statele Uniunii Europene, a forţat mâna liderilor politici pentru a desăvârşi arhitectura uniunii monetare, spune Davignon. Impactul dramatic al crizei a scos la iveală punctele slabe ale construcţiei europene.

“În fond, ce este aceea o uniune economică? Este aceea în care politicile economice şi fiscale nu sunt prea divergente, aşa încât coeziunea care justifică existenţa unei monede unice nu este afectată de atitudini contradictorii ale diferitelor guverne”, a spus Davignon la Bucureşti.

Ce lipsea? O serie întreagă de instituţii şi reguli care să poată preveni şocul unei crize financiare, a explicat fostul şef al grupului Bilderberg. Mai lipsea o coordonare şi o armonizare a politicilor fiscale. Moneda euro, cu propria sa bancă centrală, a ecranat perspectiva în detaliu a bugetelor ţărilor risipitoare. A existat presupunerea, greşită, că pieţele financiare vor penaliza politicile fiscale expansioniste.

Dar pieţele nu s-au sinchisit de alunecările periculoase ale cheltuielilor din Grecia sau din Italia, a constatat Davignon. “Pieţele au crezut că, dacă avem o monedă unică, atunci nu există vreun risc pentru un împrumutat individual. Şi atunci când au văzut că lucrurile se deteriorează, nu le-a păsat, deoarece credeau că sunt protejate de însăşi noţiunea că era vorba de o monedă unică, iar oamenii trebuiau să accepte consecinţele”, a spus Davignon.

Criza a forţat reformele

Dar aşa cum bine observa Tommaso Padoa-Schioppa, părintele “intelectual” al monedei unice, el însuşi membru al grupului Bilderberg, crizele sunt cele care-i silesc pe oameni să vadă realitatea, prosperitatea înceţoşează vederea.

(w300) Vicontele“Uneori prea târziu, alteori prea lent, însă acum, în acest moment, puteam constata că s-a petrecut o extraordinară schimbare, iar acest cadru financiar pe care-l avem s-a modificat prin nişte măsuri pe care în urmă cu câţiva ani le-am fi considerat imposibile: uniune bancară, ceea ce înseamnă că vom avea o singură instituţie de reglementare, crearea unui set de reguli pentru piaţa financiară”, a adăugat Davignon, care a fost şi vicepreşedinte al Comisiei Europene.

Destinul european al statelor de pe continent este un drum ireversibil şi necesar, spune Davignon. “Nu avem decât această alegere, de a merge mai departe, deoarece ne dă un cadru care întăreşte coeziunea şi elimină o mulţime de costuri inutile pe care le-am avut înainte”, a mai spus Davignon.

Euro a fost un succes: s-a lansat fără nicio emoţie, fără vreun incident, a alungat costurile schimburilor comerciale, a facilitat turismul şi a stabilizat preţurile în Uniune. În plus, s-a întărit faţă de moneda americană, exact aceea pe care o folosesc cei mai sceptici critici ai monedei unice.

Iată că am supravieţuit tuturor anunţurilor care vesteau că Grecia va fi alungată din zona euro, că moneda euro însăşi mai are câteva zile de viaţă. Şi astăzi euro este cotat la 1,35 dolari, şi să nu uităm că a intrat în piaţă la un curs de 0.98 de dolari. Evoluţia asta nu prea este semnul unui eşec”, a concluzionat Davignon.

Un club select

Grupul Biderberg este o construcţie circulară, fluidă, cu un nucleu, de fapt un comitet de directori, un cerc de invitaţi permanenţi bineveniţi şi un altul, mai larg, în care apar oameni interesanţi, importanţi şi influenţi.

Preşedintele actual al grupului este aristocratul francez Henri de Castries. Contele de Castries, trecut prin marile şcoli franceze, este eficient, serios, cultivat, manierat şi, mai ales, extrem de discret.

El este preşedintele grupului financiar AXA, prezent şi în piaţa românească de asigurări. Vicontele Etienne Davignon este membru al comitetului director şi a condus conferinţele Bilderberg între 1998 şi 2001.

(w300) Mario MontDin nucleul director mai fac parte Mario Monti (foto), fostul premier al Italiei, dar şi Jean Claude Trichet, fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, sau Kenneth Jacobs, preşedintele corporaţiei de consultanţă financiară Lazard, ori irlandezul Peter Sutherland, acum preşedinte al diviziei internaţionale a băncii de investiţii Goldman Sachs şi personalităţi din lumea academică europeană şi americană.

Grupul Bilderberg nu este însă „think tank”, preocupat de elaborarea vreunei lucrări, cum este Clubul de la Roma. Funcţionează mai degrabă ca o agenţie de relaţii publice, care-şi propune să reunească, anual, timp de trei zile, elita politică, academică, economică a lumii, pentru a dezbate ceea ce comitetul consideră că ar putea fi temele fierbinţi ale momentului, dar mai ales, tendinţele viitorului. Sau, cum a explicat Etienne Davignon la Bucureşti, ar trebui să înţelegem mai bine ce se întâmplă, pentru a nu deveni victimele fatalităţii.

Reunificarea Germaniei, discutată în 1955

Grupul Bilderberg are şi a avut dintotdeauna vocaţia viitorului. Primul scop declarat al organizării conferinţelor a fost dialogul dintre liderii europeni şi cei americani. Prima reuniune a acestui club elitist a avut loc în Olanda, în hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek şi avea o agendă centrată atât pe îngrijorările momentului, de vreme ce se dezbătea “atitudinea faţă de comunism”, cât şi pe marele proiect european de integrare.

Un an mai târziu însă, agenda devenea mai stufoasă, mai detaliată şi oarecum vizionară. Sau poate...  Între 23 şi 25 septembrie 1955, participanţii la conferinţa Bilderberg, care avea loc în Germania Federală, la Garmisch-Partenkirchen şi-au rafinat agenda. Atunci puneau problema reunificării Germaniei, a unităţii europene şi, mai mult ca sigur, acolo a încolţit ideea creării monedei unice europene, chestiune dezbătută în contextul schimburilor comerciale libere.

“Aspecte politice ale convertibilităţii” suna titlul dezbaterii despre care astăzi putem bănui că a pus pe tapet chestiunea monedei unice. Pare devreme, însă “ei voiau să influenţeze viitorul”, cum spunea Etienne Davignon.

Dar această adunare ultrasecretă a elitei mondiale pare să se fi aşteptat la căderea Cortinei de Fier, acel zid nevăzut care despărţea civilizaţia vestului de grupul ţărilor comuniste. În primăvara lui 1988, se rediscuta chestiunea germană, fără mari detalii, iar un an mai târziu agenda conferinţei Bilderberg debuta cu subiectul “Dezvoltări interne în Europa de est: implicaţii politice pentru vest”.

Secretul absolut care învăluie conferinţele Bilderberg a alimentat un folclor global cu referire la teoria conspiraţiei. Nimeni nu se trezeşte povestind despre chestiunile declarate sau decise la întâlnirile anuale ale acestui club elitist, chiar şi după ce grupul a început să invite jurnalişti la conferinţe.

Ei au respectat instituţia “off the record”, adică tot ce afli aici este doar pentru ca tu să înţelegi ce se întâmplă, nu pentru vreun reportaj descriptiv. Probabil că nu este un loc unde se iau decizii, este doar un spaţiu unde se confruntă idei şi se leagă prietenii.

Această elită globală s-a reunit în Grecia în primăvara lui 2009, unde a dezbătut chestiuni legate de pieţele financiare, rolul instituţiilor şi a încercat să desprindă lecţiile crizei financiare.

Deşi criza a debutat oficial în septembrie 2008, în iunie, grupul îşi punea problema „cât de serioase sunt ameninţările care plutesc deasupra economiilor noastre”, analiza gestionarea turbulenţelor financiare şi cântărea efectele unor posibile măsuri protecţioniste.

"De unde ştiau?", ar întreba admiratorii teoriei conspiraţionise. Ei, cum, de unde? Doar câţiva economişti, e drept, pe care criza avea să-i facă celebri, de talia lui Nouriel Roubini, trăseseră deja semnale de alarmă.

Într-un registru serios însă, această elită politică, economică, financiară şi academică a lumii ştia deja mai mult decât aflaserăm noi, cei care auziserăm de prăbuşirea, în martie 2009, a băncii de investiţii americane Bear Stearns.

Dar Statele Unite şedeau încă din 2007 pe butoiul cu pulbere al creditelor subprime, cărora noi, aici, le-am spune neperformante. Începând din 2008, agenda întâlnirilor grupului Bilderberg a fost intens orientată spre chestiuni economice, iar oamenii de afaceri s-au zbătut, probabil, să fie invitaţi la aceste discuţii. Grupul, de o discreţie extremă, publică totuşi temele dezbătute timp de trei zile şi listele participanţilor.

Face Bilderberg lideri sau liderii vor să intre în club?

În vara acestui an, de pildă, întâlnirea grupului s-a petrecut Hertfordshire, în Marea Britanie, a durat trei zile şi a pus pe jar presa britanică. Tabloidele au reluat temele conspiraţioniste şi au încercat să măsoare costurile asigurării unei perfecte izolări de lume şi de paparazzi a participanţilor.

Oricum ai citi însă lista, nu poţi să nu observi că mai toate persoanele invitate erau subiectul normal al protecţiei poliţiei, cu excepţia jurnaliştilor şi a membrilor lumii academice. S-au întâlnit deci, fără discriminări doctrinare, foşti şi actuali miniştri din toată Europa şi din America.

(w300) Viviane ReAlături de Timothy Geithner, fostul şef al Trezoreriei americane, stătea omologul său polonez Jacek Rostowski, dar şi ministrul Finanţelor din Suedia, Anders Borg. Au participat la conferinţă Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional, şi José M. Durão Barroso, preşedintele Comisiei Europene.

A fost invitată şi Viviane Reding (foto), vicepreşedinta Comisiei Europene, despre care se vorbeşte, pe culoarele de la Bruxelles, că ar candida, cu şanse, pentru locul pe care-l va elibera Barroso. Rămâne ca viitorul să ne descifreze dacă este adevărată bănuiala, din folclorul urban global, că persoanele agreate de grupul Bilderberg ajung în poziţiile de putere. Sau poate cei care râvnesc la aceste poziţii se zbat pentru a intra în club?

Imposibila trinitate spulberată de euro

Putem totuşi înţelege câte ceva despre Bilderberg urmărind ideile membrilor săi, care, în multe cazuri, nu s-au sfiit să le dezvolte. Interesant este un lucru: fie că e vorba de Mario Monti, Jean Claude Trichet, Tommaso Padoa-Schioppa sau Jean Monet, toţi membrii grupului sunt dominaţi de obsesia proiectului unificării europene. Discursurile şi lucrările lor au un numitor comun, deşi fiecare a avut, la vremea sa, sau într-o anume împrejurare, curajul de a contrazice şi tenacitatea de a-şi susţine părerile.

Această elită a înţeles de foarte timpuriu că uniunea economică nu poate funcţiona optim decât dacă are o monedă unică. Padoa-Schioppa, acest părinte fondator al euro, observa corect că există patru obiective, esenţiale pentru progresul economic, care însă nu pot fi satisfăcute simultan. Pentru Padoa-Schioppa, schimburile comerciale între ţări, mobilitatea capitalurilor, politicile interne monetare şi ratele de schimb fixe ale monedelor alcătuiesc un adevărat “cvartet eterogen, imposibil de armonizat”.

Ideea nu este a lui, observaţia i-a aparţinut lui Robert Mundell, economistul laureat al Premiului Nobel, pe teoria căruia s-a putut articula mai apoi sistemul monetar unic european. Mundell vorbea de un concept al imposibilei trinităţi, imagine împrumutată de la filosoful Epicur, folosită, cu alt sens de John Maynard Keynes.

Cât de relativă e teoria conspiraţiei

Sunt aceşti membri ai clubului vreo sectă pusă pe dominarea planetei, aşa cum insinuează criticii lor? Depinde de modul în care privim lucrurile.

Iată ce crede Peter Sutherland în chestiunea imigraţiei: “Europenii trebuie să aibă libertate de a alege să studieze şi să muncească în alte ţări din Uniune. Oricât de greu ar fi să explicăm treaba asta, migraţia este un factor esenţial al creşterii economice”.

Sutherland recomandă statelor europene să abandoneze obiceiul de a accepta doar emigranţii foarte talentaţi şi de a-i alunga pe cei cu profesii mai puţin interesante.

“Policienii importanţi sunt prizonierii partidelor xenofobe, adoptă o retorică anti-imigranţi pentru a cuceri un public speriat, în timp ce străinii sunt marginalizaţi în şcoli, în oraşe şi la locul de muncă. Şi astea se întâmplă în timp ce, în ciuda nivelului ridicat al şomajului, prea mulţi angajatori nu găsesc muncitorii de care au nevoie. Inginerii, doctorii şi asistentele sunt puţini. Tot atât de puţini sunt şi muncitorii din agricultură sau infirmierii din spitale. Europa nu va avea niciodată suficienţi antreprenori ale căror idei să mişte economia şi să creeze locuri de muncă”, spunea Sutherland în 2012.

Este acesta un discurs demn de teoria conspiraţiei? Depinde de cine îl ascultă.

Pentru locuitorii din Shipley, care l-au trimis în parlamentul britanic pe Philip Davies, eurosceptic agresiv, ideea este o aiureală ofensatoare faţă de milioanele de şomeri locali. Pentru un român care munceşte la Londra, la Madrid sau la Roma, viziunea lui Sutherland este corectă.

 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN EXTERN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 9°C 9°C
IASI 5°C 8°C
CLUJ 9°C 10°C
CONSTANTA 10°C 11°C
CRAIOVA 8°C 8°C
BRASOV 9°C 9°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 24 Noiembrie 2017, 09:40
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 24-11-2017
Deschidere: 7778.69
Maxim: 7813.42
Mimim: 7778.69
Variatie: 0.45%
BRD
12.96
0.16%
EL
11.88
1.02%
TLV
2.15
1.38%
FP
0.83
0.6%
SNG
32.30
1.08%
M
34.00
0%
SNP
0.29
1.94%
SFG
33.40
0.9%
SIF5
2.15
3.39%
SIF2
1.34
0.3%
ARHIVĂ ȘTIRI