Pianista Elisabeth Leonskaja a cântat la Ateneu cu orchestra Filarmonicii George Enescu. „Este ca şi cum aş veni acasă. Publicul e mereu înfometat de muzică”

11 februarie 2020, 17:26

Elisabeth Leonskaja revine întotdeauna cu mare bucurie la București. De asta data, pentru concertele Filarmonicii dedicate Anului Beethoven, a interpretat Concertul umărul 2 pentru pian și orchestră.

Este o veche prietenie care mă leagă de Horia Andreescu, pe care îl apreciez foarte mult. Întotdeauna cânt cu el la Bucureşti. Este ca şi cum aş veni acasă. Despre publicul dvs. am mereu impresia că vine „înfometat ” de muzică la concert.”

Nu este doar publicul care o adoră la București. Grație Concursului Enescu, Bucureștiul va rămâne mereu ca punctul 0 al carierei.

România a fost prima ţară unde am câştigat o competiţe. Eram foarte tânără, o adolescentă, când am câştigat  concursul George Enescu. A fost debutul vieţii mele profesionale. Sunt foarte sentimentală de câte ori vin aici, în oraş, dar şi în această ţară. Îmi place foarte mult.”

Leonskaja s-a năcut la Tbilisi, într-o familie rusă. Și-a dovedit de mică talentul, dar premiul de la Festivalul Enescu a fost o trambulină spre Conservatorul din Moscova. S-a format sub îndrumarea lui Sviatoslav Richter. În anii ’70 a fost obligată să aleagă exilul la Viena, unde trăiește și acum.

La Moscova aveam toate numele mari. Aşa erau vremurile.  Dimineaţa studiam la Conservator. În fiecare seară ne mutam însă în sala de concerte a Conservatorului. Acolo cânta Oystrach, ca dirijor sau solist, Sviatoslav Richter, Leonid Kogan. În fiecare zi se întâmpla ceva. Dar era timpul când toată lumea emigra. Nu erau timpuri uşoare pentru mine. Graniţele URSS fuseseră închise pentru anumiţi muzicieni, inclusiv pentru mine. Ar fi trebuit să stau şi să aştept, să văd când se va produce o schimbare, dacă se va produce, de la cine ar veni. Aşa că m-am decis să plec. Este foarte greu.”

O leagă de România și muzica lui Enescu, despre care spune că nu este ușor de cântat, dar este foarte specială. Iubește în special Sonata no 1 pentru pian, pe care a și înregistrat-o.

Ajunge să cânţi doar o dată Sonata no.1, îţi dă atât de mult. Este o muzică romantică, foarte românească, are o expresivitate foarte specială.”

Marea pianistă are mereu o agendă foarte încărcată, are cel puțin un concert pe săptămână, pe mari scene ale lumii. Mărturisește că de aici îi vine forța.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite