Personajul zilei | Ion Creangă, cel mai nonconformist preot dintre scriitorii români

În 1871 pe 10 octombrie Ion Creangă era răspopit. Acuma, e mai mult decât probabil ca diaconul Creangă să-și fi dorit acest lucru din toată inima. Intrase în preoție de gura mamei sale, Smaranda, și nu se simțea în largul lui în haine de cleric.

Puternică personalitate trebuie să fi fost această Smaranda lui Ștefan Apetrei, născută Creangă. Și-a pus în cap să-și facă băiatul popă și aproape că a reușit. Deși tatăl voia să-l țină lâgă casă să-l ajute la muncile câmpului.

Știm din “Amintiri din copilărie” parcusul lui Nică pe care bunicul matern îl trimite pe banii lui la școală la Broșteni, Fălticeni și la seminarul de la Socola.

Scriitorul i-a rămas recunoscător și i-a și împrumutat numele dealtfel. După episoade scurte la unele biserici, Creangă ajunge diacon la Golia. Atitudinea lui extravagantă scandalizează preoțimea. Cu toate astea ierarhii țin să se arate clemenți. Însă Creangă voia cu tot dinadinsul să plece. Iată cauzele excluderii. Creangă mergea la teatru contrar cutumei clericale. Se tundea exact ca mirenii, vorbea vulgar și, mai ales, împușca ciorile care se așezau pe turla bisericii de la Golia.

Ne amintim momentul din Amintiri când povestea că prindea muște cu ceaslovul. Ei bine, de la muște la ciori n-a fost decât un pas. Se pare însă ca motivul răzvrătirii lui Creangă era ca soția lui, o anume Ileana, îl înșela cu un călugăr. Iar călugarul ar fi fost chiar starețul mănăstirii, unul Isaia, care insistase ca scriitorul să fie angajat diacon. Pare plauzibil.

În fine, Creangă pleacă de la mănăstire și Maiorescu îl numește profesor la colegiul Trei ierarhi. Avea 34 de ani. Peste patru ani începea să scrie Amintirile și Poveștile.