În 2015, peste două milioane de musulmani au mers la Mecca pentru a îndeplini obligaţia religioasă a pelerinajului comunitar, al-hağğ. Pelerinajul se încheie în 24 septembrie cu Sărbătoarea Sacrificiului, Kurban Bayram, unul dintre cele mai importante evenimente religioase cu semnificaţie comemorativă din religia islamică.
Mecca este locul naşerii profetului Mahomed şi leagănul Islamului, iar călătoria la Mecca este o datorie pe care, spune religia islamică, orice musulman trebuie să o îndeplinească măcar o dată în viaţă.
Pelerinajul ritual comunitar, al-hağğ, este unul din cei „cinci stâlpi” ai islamului și se desfăşoară în fiecare an între zilele de 8 şi 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca şi împrejurimile sale.
În ziua de 10 dhū-l-hiğğa, începe Sărbătoarea Sacrificiului, Kurban Bayrami, celebrată prin sacrificarea unui berbec sau a unei cămile. Sărbătoarea este un omagiu în amintirea credinţei dovedite de profetul Abraham care a acceptat sacrificarea fiul său Ismail, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care să fie sacrificat în locul fiului.
Ceremoniile încep în ziua de Al Taruia, în care pelerinii ajunşi la Mecca intră în starea de sacralitate – se fac abluțiuni (spălări) totale şi bărbaţii se îmbracă în veşminte albe, fără cusături, se roagă şi meditează. Pentru femei nu există o ținută anume, în afară de cea tradițional islamică. Bărbații se rad în cap, iar femeile își taie simbolic o şuviţă de păr.
A doua zi, pelerinii urcă pe muntele Arafat, unde profetul Mahomed a rostit predica de despărţire, Jutba al Wedaa, şi rămân să mediteze acolo până la apusul soarelui, după care se îndreptă spre oraşul Muzdalifa, unde îşi petrec noaptea.
În cea de-a treia zi, credincioşii musulmani pleacă la Minā, o localitate între Arafat şi Mecca, unde aruncă pietre în cele trei coloane care îl reprezintă pe diavol, apoi fac de şapte ori rotirea, înconjoară sanctuarul Ka‘ba, o mică construcţie în formă de cub acoperită cu o pânză neagră cu auriu sub care se află o piatră neagră pe care musulmanii o consideră ruptă din Rai, situată în centrul Marii Moschei.
După aceste ritualuri, pelerinii îşi taie părul şi unghiile şi taie un miel, act care marchează începerea Sărbătorii Sacrificiului care durează patru zile.
Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā unde are loc aruncarea cu pietre în Satan, adică aruncarea a şapte pietricele în direcția a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol.
Ieşirea din starea de sacralitate se petrece în ziua de 12 dhū-l-hiğğa când pelerinajul ia sfârşit.
Marchează sfârşitul pelerinajului ritual comunitar la Mecca şi începe în a zecea zi din ultima luna a anului islamic.
Sărbătoarea Sacrificiului este un omagiu adus profetului Abraham şi a credinţei dovedite prin acceptarea sacrificării fiul său Ismael şi are o mare însemnătate pentru credincioşii musulmani din întreaga lume.
Credincioşii îşi încep ziua cu rugăciuni, trebuie să se împace, se fie uniţi şi să îi ajute pe cei săraci sau care au nevoie de ajutor, pentru a obţine iertarea divină.
Episodul credinţei dovedite de profetul Avraam prin acceptarea sacrificării fiul său Ismail este relatat de Coran şi de Biblie - în Vechiul Testament.
Avraam, sau Ibrahim, în tradiţia islamică, s-a rugat vreme îndelungată lui Allah pentru a-i da un copil. Că să-i pună la încercare credinţă, Allah i-a dăruit un urmaş, însă cu o condiţie: să-l sacrifice la timpul cuvenit.
Ismail, viitorul profet, l-a încurajat pe tatăl său să asculte porunca lui Allah, însă îngeri trimişi de EL i-au adus un animal pentru a fi sacrificat în locul băiatului.
În prima zi a Sărbătorii Sacrificiului, musulmanii urmează acest ritual de sacrificare a unui animal, amintind de istorisirea acestor doi profeţi şi de semnificaţia acestui sacrificiu.
Credincioşii îşi încep ziua cu rugăciuni, trebuie să se împace, se fie uniţi şi să îi ajute pe cei săraci sau care au nevoie de ajutor, pentru a obţine iertarea divină.
Potrivit tradiţiei islamice, credincioşii sacrifică un animal - oaie, batal, vită, bivol, cămilă sau capră, în funcţie de câţi membri are familia. Toate animalele trebuie să fie perfect sănătoase, oile sau caprele trebuie să aibă un an, vacile sau cămilele nu mai mult de doi ani, iar sacrificiul se face numai în prima, a doua şi a treia zi a sărbătorii. Tăierea se face în prezenţa imamului, măcelarul trebuie sa fie obligatoriu un musulman, să respecte aceste reguli şi să ştie rugăciunea conform Coranului. Dacă toate aceste condiţii nu sunt respectate, carnea nu poate fi mâncată. După tradiţie, carnea se împarte în trei părţi: una se împarte săracilor, una rudelor şi vecinilor, iar cea de a treia se consumă în familie.
În ajunul sărbătorii gospodinele făc curăţenie în curte şi în casă, aştern cele mai bune coverturi, covoare şi ţesături decorative, lucrate de mână din fire aurii şi de mătase.
Meniul pentru Kurban Bayram cuprinde ciorbe, tochitură din batal, fasole cu carne de batal, sarmale, iahnie (carne tocată cu ceapă), pilaf, fripturi, salate, orez cu lapte (sutlac), plăcintă cu brânză (kârde), iar la desert baclavale sau saraiglii - rulouri însiropate cu miere.
Întreaga familie se îmbracă în haine noi, iar pe cele vechi le dăruiesc săracilor.
În prima zi a sărbătorii, înainte de masa de prânz, familiile vizitează mormintele rudelor sau ale celor dragi, fac rugăciuni şi oferă pomană, iar după-amiază, la masa tradiţională, membrii familiei îşi fac urări, se aduc omagii persoanelor în vârstă, copiii primesc în dar dulciuri şi bani, iar musafirii sunt stropiţi cu parfum şi serviţi cu ciocolată, cafele, fructe şi prăjituri.
Credincioşii sunt sfătuiţi să nu consume alcool sau să o facă cu măsură.
În fiecare dimineaţă de Kurban Bayram copiii merg la colindat şi sunt răsplătiţi cu dulciuri şi mici sume de bani. Bărbaţii se duc la geamie să se roage, iar familiile fac vizite la părinţi sau la alte rude.
În România, Kurban Bayrami este sărbătorit de aproximativ 60 de mii de musulmani, dintre care cei mai mulţi trăiesc în Dobrogea.