Pe drumuri de la începutul războiului. Alla: Suntem popoare-surori. Niciodată nu mi-am imaginat că Rusia va invada Ucraina și o va bombarda

Alexandra, 81 de ani, refugiată din Harkov: În Harkov a fost groaznic- bombardau, distrugeau totul, casele de locuit, pe oameni, chiar, pur și simplu îi ucideau. Se purtau îngrozitor, luptătorii ruși. Ei pe 24 februarie au început să bombardeze orașul, iar noi pe 26 am plecat.

Femeia s-a născut la o lună de la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl, care a murit pe front, dar nici pe trei dintre frați.

Alexandra, 81 de ani, refugiată din Harkov: M-am născut în timpul războiului, în 1941. Am crezut că nu voi mai avea de trăit un alt război, dar, din păcate, s-a întâmplat. Mă simt oribil. Este doar e un popor frate. Nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla aşa ceva, în vremea noastră.

Alla este fiica Alexandrei. Este pe jumătate ucraineancă, din partea mamei, și pe jumătate rusoaică, din partea tatălui.

Alla, 55 de ani, refugiată din Harkov: Simt durerea mai tare decât ucrainenii, pentru că, suntem popoare-surori. Niciodată nu mi-am imaginat că Rusia va invada Ucraina și o va bombarda.

Din Siret, cele trei femei vor să ajungă în Bulgaria, unde vor aștepta sfârșitul războiului.

Alla, 55 de ani, refugiată din Harkov: Sper să mă pot întoarce acasă. Am acolo o casă frumoasă, una mică de vacanţă, am prieteni, rude, apropiaţi. Vreau acasă, foarte mult!