Parlamentul European a validat începerea negocierilor cu statele UE asupra reformei sistemului de azil pentru migranţi. Metsola: Niciun stat membru nu poate înfrunta singur această provocare

„Ne-am făcut partea care ne revine. Prin votul de astăzi, Parlamentul European are un mandat puternic pentru a începe negocierile asupra Pactului European pentru Migraţie şi Azil. Niciun stat membru nu poate înfrunta singur această provocare. Sperăm că Consiliul UE îşi va îndeplini promisiunile pentru a ajunge la un acord anul viitor. O putem face”, a indicat pe Twitter preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola.

Parlamentul European a aprobat în special propunerea legislativă asupra „Situaţiilor de criză şi forţă majoră”, ce prevede redistribuirea obligatorie a solicitanţilor de azil din statele membre aflate sub o mare presiune migratorie către celelalte, propunere ce riscă să îngreuneze şi mai mult negocierile cu statele membre care se anunţă oricum anevoioase.

Eurodeputaţii au validat şi propunerile de armonizare a procedurilor de azil în UE, normele privind protejarea drepturilor solicitanţilor de azil, precum şi o directivă asupra rezidenţilor de lungă durată.

Parlamentul European va putea începe acum discuţiile cu Consiliul pe temele asupra cărora statele membre şi-au stabilit deja poziţiile.

Instituţiile europene au elaborat o foaie de parcurs şi s-au angajat să finalizeze Pactul European pentru Migraţie şi Azil până la încheierea actualei legislaturi europene, deci până în primul semestru al anului viitor. De când Comisia Europeană a prezentat această propunere de pact, în septembrie 2020, progresele la negocieri au fost lente şi persistă dezacordurile asupra elementelor cele mai conflictuale.

Propunerea Comisiei Europene revizuieşte principiul din ”Regulamentele Dublin” conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii de azil. Executivul comunitar consideră că numai iniţiativa pe care a propus-o ar putea rezolva provocările create de valul migrator, dar ea este privită cu rezerve de statele membre reticente faţă de mecanismele de redistribuire a refugiaţilor.

Această propunere a Comisiei nu prevede explicit cote obligatorii de refugiaţi ca în 2016, dar instituie un mecanism de ‘solidaritate obligatorie’ prin care Comisia Europeană să poată stabili de fapt cote pentru statele membre ale UE, iar aceste ţări ar avea ca alternativă în locul relocărilor alte contribuţii, precum acordarea unui sprijin financiar, material sau uman ţărilor aflate sub presiune.

Unele state membre, în frunte cu Austria, cer finanţarea din fonduri europene a unor garduri care să împiedice sosirile migranţilor ilegali, în special la graniţa dintre Bulgaria şi Turcia, cerere respinsă de Comisia Europeană.