Paradox în agricultură: Fermierii nu au cu cine să lucreze pământul, în timp ce mulți români culeg căpșuni sau măsline în străinătate

Vasile Comşa are 64 de ani şi câteva sute de oi în grijă. Pentru el, ziua de muncă începe la ora patru dimineaţa şi se încheie la miezul nopţii, pentru că nu are ajutoare. I-ar trebui patru angajaţi, dar oamenii din zonă fug de muncă.

Aşa că singur mulge oile, coseşte şi strânge fânul. Lipsa forţei de muncă e cea mai mare problemă pentru crescătorii de animale şi fermieri.

E clar că cererea nu se întâlneşte cu oferta. Cel puţin asta reiese din vorbele celor care spun că nimeni nu are nevoie de braţele lor. La Rusciori, în Sibiu, oamenii nu ştiu multă carte, aşa că şansele să-și găsească de muncă vor fi tot mai puţine.

Problema i-a fost semnalată şi ministrului Agriculturii.

Suntem în situaţia paradoxală în care am ajuns să „importăm” muncitori calificaţi. Asta, în timp ce oamenii noştri necalificaţi culeg căpşunile străinilor şi muncesc în serele care hrănesc toată Europa cu legume. La Curtici, în Arad, fermierii aduc personal din alte ţări, oameni cu şcoală care ştiu să lucreze pe un tractor sau o combină.

În România, ziua de muncă se plăteşte cu 50 – 70 de lei. Zilierii cer însă, pe lângă asta, băutură, mâncare şi ţigări.