Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Papa Francisc, un critic al pieţei libere: Influenţa graţiei divine în economia globală

Evenimentele derulate la Vatican în ultimele săptămâni, începând cu surprinzătoarea abdicare a lui Benedict al XVI-lea şi culminând cu alegerea cardinalului argentinian Bergoglio ca Suveran Pontif, au luat prin surprindere pieţele financiare, au captivat interesul întregii lumi şi au captat atenţia ochiului critic al mass-media.

15 Martie 2013, 22:15 (actualizat 18 Martie 2013, 16:31) | Lidia Moise |
Cardinalul Bergoglio, în 2009. Sursa: AP
Cardinalul Bergoglio, în 2009. Sursa: AP
Piaţa Sf. Petru. Sursa: Unimedia Images
Pelerini la Vatican. Sursa: gmanetwork.com
Marc Chagall - Răstignirea Albă

Influenţa noului Suveran Pontif se extinde asupra economiei globare, de o manieră subtilă, indirectă şi uneori greu perceptibilă. Italia a avut nevoie în aceste săptămâni de graţia divină şi iată, evenimentele de la Vatican i-au oferit un moment de respiro. Pieţele financiare consideră că însăşi alegerea lui Francisc este o expresie a influenţei crescânde a ţărilor emergente.

În ziua în care lumea a primit vestea abdicării lui Benedict al XVI-lea, pieţele financiare speculau de zor asupra a ceea ce părea a fi un război al monedelor. Din America de Sud izbise ştirea că Venezuela îşi devaloriza agresiv moneda sa, bolivarul, ceea ce i-a îngrijorat pe liderii primelor 20 de economii ale lumii, care încercau să negocieze cu Japonia o înţelegere tacită în privinţa evoluţiei yenului, care se tot devaloriza.

Argoul pieţelor: abdicarea lui Benedict al XVI-lea a fost "o lebădă neagră"

Toate ştirile economice au pălit însă în intensitate vreme de câteva săptămâni, deoarece presa se concentra excesiv asupra culoarelor Vaticanului, şi acest lucru a pus piaţa într-o poziţie de aşteptare.

Este greu să intri în competiţie cu noile ştiri despre abdicarea neaşteptată a Papei, dar găsesc aici o analogie cu piaţa financiară. Nu sunt un savant în chestiuni papale, dar aceasta pare a fi prima abdicare de mai bine de 600 de ani, de la retragerea lui Grigore al XX-lea, aşa încât putem numi acest eveniment „o lebădă neagră” a Bisericii Catolice, se întâmplă peste tot şi oricând”, constata analistul Gregory McKenna de la casa de brokeraj GlobalFX, într-o notă către investitori. Într-adevăr, analiza gesturilor fostul suveran pontif demonstrează teoria economistul Nassim Nicholas Taleb, cel care numea „lebădă neagră” un eveniment improbabil, surprinzător, care ar fi putut fi anticipat.

Forţa economiilor emergente

Dar analiştii pieţelor financiare consideră că gestul cardinalilor de a alege un lider al lumii catolice din America de Sud are o semnificaţie economică.

Cred că este interesant faptul că noul lider al credinţei catolice vine dintr-o piaţă emergentă. Este interesant, dar nu e surprinzător, deoarece America Latină, la fel ca Africa sau Asia sunt locurile unde credinţa catolică se răspândeşte cu rapiditate în acest moment. Nu este altceva decât o confirmare a puterii crescânde a influenţei pieţelor emergente în lume”, spune analistul Chris Gaffney de la EverBank World Markets.

Economia Italiei, ajutată de graţia divină

Putem spune însă că Italia avea nevoie de o intervenţie divină, deoarece zăcea sub apăsarea veştilor proaste din economie, sub ameninţarea agenţiilor de evaluare financiară şi în tensiunea unei prelungite crize politice, provocate de inabilitatea politicenilor de a furniza un nou guvern după alegeri. Şi a primit-o, într-un anume sens.

Dar ştirile din Roma care au dominat interesul presei şi al lumii întregi se refereau aproape exclusiv la ritualul alegerii noului papă, ignorând tensiunile politice interne.

(w400) PiaÅ£a Sf.Emoţia şi curiozitatea stârnite de ceea ce s-a petrecut sub cupola Capelei Sixtine au depăşit ca intensitate problemele economiei italiene. A trecut aproape neobservată penalizarea de către agenţia de evaluare financiară Fitch a ratingului Italiei, care a fost doborât la acelaşi nivel cu cel al Kazahstanului, BBB+' de la un relativ confortabil nivel 'A-'.

Italia a reuşit, nu fără emoţii, să împrumute bani din piaţa financiară internaţională imediat a doua zi după tăierea calificativului atribuit împrumuturilor sale guvernamentale, dar a plătit ceva mai scump şi nu a reuşit să atragă suficienţi investitori. Guvernul italian a reuşit să vândă obligaţiuni în valoare de 6,9 miliarde de euro, sub plafonul maxim de 7,25 miliarde pe care-l urmărea.

Operaţiunea se desfăşura în paralel cu votul cardinalilor, între două fumuri negre, şi cu toate că a costat mai mult, a fost în general considerată de analiştii pieţei un succes. Incertitudinea creată de rezultatele alegerilor parlamentare, tăierea ratingului de către agenţia Fitch şi semnalele statistice care indicau o adâncire a recesiunii ar fi putut genera costuri mai mari, spun analiştii.

Pelerinajele ar putea restaura creşterea turismului italian

(w400) Pelerini lDar Italia poate beneficia economic în urma evenimentelor de la Vatican. N-ar fi exclus să fi câştigat deja, de pe urma sutelor de mii de turişti care s-au îmbulzit în piaţa Sfântul Petru din Vatican, deoarece un val de credincioşi au ţinut să fie prezenţi la Vatican în aceste zile, iar industria turistică a beneficiat de altfel intens de aceste pelerinaje. Deşi Vaticanul nu stă prea bine la statistici şi este astfel dificil de estimat care este afacerea turistică generată de acesta, datele agenţiilor de turism estimează că, doar în 2011, peste 5 milioane de turişti au vizitat muzeul Vaticanului, unde un bilet costă 19 euro. Dar toate aceste milioane de turişti atraşi de Vatican locuiesc în hotelurile din Roma, mănâncă în restaurantele sale şi colindă magazinele marii metropole.

Anul trecut, încasările directe din turism ale Italiei au depăşit 63 de milioane de euro, ceea ce reprezintă 4,1% din economia sa şi ocupă 4,8% din forţa sa de muncă. E adevărat, aceste venituri au fost generate de 31 de milioane de vizitatori, cam de şase ori mai mulţi decât cei atraşi de Vatican. Câştigul generat indirect de turism este însă mult mai mare, spun experţii Consiliului Mondial al Turismului. Practic, mai mult de 10% din produsul intern brut al Italiei depinde direct şi indirect de industria turistică, dacă includem aici investiţiile, câştigurile realizate pe lanţurile furnizorilor şi impactul veniturilor realizate în consum.

Ca atare, alegerea noului papă, care ar putea intensifica fluxul de turişti către Vatican, ar putea schimba traiectoria încasărilor din turism. Italia are nevoie de o infuzie de bani din turism, mai ales că industria sa de profil nu este imună la criză: datele Observatorului Naţional de Turism indicau faptul că, între ianuarie 2013 şi octombrie 2012 numărul de vizitatori a scăzut cu 6,2% faţă de aceeaşi perioadă din 2011. Timp de două săptămâni Vaticanul şi splendorile sale au fost vedetele mass-media, o uriaşă şi neaşteptată campanie de promovare tursistică pentru care Italia n-a cheltuit niciun euro.

Urgenţa reformei "băncii Vaticanului"

Una dintre primele şi cele mai dificile probleme pe care noul Suveran Pontif le-a moştenit, neterminate, de la predecesorul său, este alinierea Institutului pentru Opere Religioase, mai cunoscut lumii sub denumirea „banca Vaticanului”, la rigorile şi practicile pieţei bancare europene.

Există riscul ca băncile prin care Institutul operează să-i închidă, una după alta, toate conturile, ceea ce ar duce la o moarte lentă a băncii Vaticanului. Aceasta este în principal îndatorirea noului şef al Institutului, care se va bucura, probabil de încurajarea acestui Suveran Pontif extrem de auster şi corect.

Papa Francisc, un critic al pieţei libere

Ideile economice ale Papei Francisc nu diferă mult de cele exprimate de Benedict al XVI-lea şi trebuie înţelese într-un registru social al acestui înalt prelat îngrijorat mai ales de soarta celor săraci. Noul Suveran Pontif este un adversar al neoliberalismului, al libertăţii absolute a pieţelor financiare. Este un critic al Fondului Monetar Internaţional, pe care-l consideră excesiv de preocupat de echilibre, ignorând însă suferinţa provocată de austeritate.

Într-unul dintre puţinele interviuri pe care le-a acordat, pe atunci cardinalul Bertoglio critica efectele negative ale globalizării. “Pentru a lupta cu efectele globalizării, care duc la închiderea atâtor fabrici şi au consecinţe nefaste producând sărăcie şi şomaj, ar trebui să promovăm o creştere economică de jos în sus, prin crearea unor firme mici şi mijlocii. Ajutorul din exterior nu trebuie să vină doar sub forma banilor, a finanţărilor, ci ar trebui să consolideze o cultură a muncii şi o cultură politică”, declara fostul cardinal, actualmente Suveran Pontif, în decembrie 2001 pentru cotidianul italia “La Stampa”.

Comentariul său de atunci exprimă o poziţie pe care Biserica Catolică a întărit-o opt ani mai târziu, după ce economia mondială a intrat într-o criză din care încă nu şi-a revenit.

Ce crede Vaticanul despre economie

În vara lui 2009, fostul suveran Pontif, Benedict al XVI-lea, a transmis lumii cea de-a treia sa scrisoare enciclică, Caritas in Veritate (Caritate în Adevăr), un document care trata chestiuni economice şi sociale. Mesajele au fost intrepretate de piaţa financiară ca un comentariu critic privind sursele problemelor economice şi un îndemn de a reevalua etica profesională a industriei. Unii au văzut un avertisment sever care susţinea impunerea unor reglemetări stricte pieţei financiare şi sugera tăierea bonusurilor conducărilor companiilor financiare, creatoare de lăcomie. În fapt o binecuvântare sacră a demersului actual al Comisiei Europene.

“Criza ne obligă să planificăm din nou drumul nostru, să ne dăm reguli noi şi să găsim forme noi de angajare, să ne bazăm pe experienţele pozitive şi să le respingem pe cele negative. Criza devine astfel ocazie de discernământ şi de nouă planificare. În această perspectivă, mai curând încrezătoare decât resemnată, merită să înfruntăm dificultăţile momentului prezent.... Profitul este util dacă el, ca mijloc, este orientat spre un scop care să-i furnizeze un sens atât cu privire la modul de producere a lui, cât şi cu privire la modul de folosire a lui. Obiectivul exclusiv al profitului, dacă este produs rău şi fără binele comun ca scop ultim, riscă să distrugă bogăţia şi să creeze sărăcie”, spunea Benedict al XVI-lea.

Va fi Papa Francisc un continutor pe aceeaşi linie, trasată de fapt de papa Paul al VI-lea, în lucrarea sa Populorum progressio, evocat în Caritas in Veritate? Cel mai probabil da. Semnalele care indică preluarea ştafetei critice la adresa pieţelor financiare pot fi găsite în grija sa profundă pentru cei săraci, lucru observat de argentinieni.

Totuşi acest Suveran Pontif auster, modest, supramnumit deja “Papa săracilor”, poate fi un exemplu al comportamentului demn în faţa sărăciei, evitând astfel turbulenţele sociale provocate de criza prelungită şi de austeritatea apăsătoare.

În apostolatul său argentinian, Papa Francisc nu a putut influenţa însă deciziile economice, sociale sau juridice ale ţării sale, a reuşit doar să-i aline pe credincioşi. Poate ar mai trebui adăugat că moneda argentiniană nu a vibrat la ştirea că liderul spiritual al ţării a devenit influentul Suveran Pontif al lumii catolice. Dar imobilitatea peso-ului nu se datorează indiferenţei pieţei financiare faţă de alegere, ci faptului că moneda argentiniană este controlată strict de banca sa centrală, convertibilitatea sa fiind un risc pe care ţara nu şi-l poate permite.

Deocamdată ştim puţine lucruri despre viziunea economică a noului Suveran Pontif. Ştim însă că la telefonul său răspund toţi liderii lumii creştine, de la Angela Merkel până la Barack Obama, ceea ce indică o capacitate uriaşă de persuasiune în ambele sensuri.

Mai ştim, din analizarea numelui său, că am putea avea un papă misionar, care să încerce, la fel ca sfântul Francisc Xavier, cofondatorul ordinului Iezuiţilor, din care face parte, să atragă lumea emergentă din Asia sau din Africa mai aproape de credinţa catolică.

(w460) Marc Chaga

Va încerca să fie un model spiritual al întregii lumi, indiferent de confesiune sau religie. Înţelegem asta din mărturisirea lui privind tabloul favorit, “Răstignirea albă”, pictat în 1938 de Marc Chagall. Tabloul lui Chagall descrie scene din suferinţa evreilor, în jurul lui Iisus răstignit pe cruce. Un detaliu, care ţine de economie: tabloul lui Chagall este evaluat la 160 de milioane de dolari.

Articole pe aceeaşi temă
 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN EXTERN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 24°C 25°C
IASI 24°C 26°C
CLUJ 27°C 24°C
CONSTANTA 16°C 16°C
CRAIOVA 25°C 26°C
BRASOV 23°C 25°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 26 Aprilie 2019, 05:23
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 25-04-2019
Deschidere: 8370.14
Maxim: 8432.09
Mimim: 8367.27
Variatie: 0.55%
TLV
2.15
0.23%
BRD
13.66
0.44%
FP
0.97
0.83%
SNG
34.00
1.33%
SNP
0.38
0.13%
TGN
352.50
0.71%
M
29.70
3.81%
EL
10.85
1.86%
SNN
10.36
0.19%
TRP
0.25
1.64%
ARHIVĂ ȘTIRI