Obligată de împrejurări, Germania schimbă tactica în războiul din Ucraina. Cum i-a trecut glonțul pe lângă ureche cancelarului Olaf Scholz

Foto: World Economic Forum / Sikarin Fon Thanachaiary
Foto: World Economic Forum / Sikarin Fon Thanachaiary
27 aprilie 2022, 13:31

Germania va livra aproximativ 50 de sisteme antiaeriene Gepard, care nu se mai află în dotarea Bundeswehr-ului.

Anunțul ministrului Apărării, Christine Lambrecht, pune capăt unei perioade de ezitări dubioase care a adus un prejudiciu de imagine guvernului condus de Olaf Scholz, acuzat că, în pofida atrocităților comise de trupele ruse în Ucraina, duce neabătut mai departe politica de concesii față de Rusia consfințită de fostul cancelar Gerhardt Schroeter – pe linia Ostpolitik din anii 1960 a lui Willy Brandt – și continuată cu sârg de Angela Merkel.

Lista buclucașă

Recent, ziarul Bild a intrat în posesia unei liste cu armament greu fluturată justițiar în conferințe de Olaf Scholz. Jurnaliștii au constatat că, din cele patruzeci și opt de pagini prezentate inițial mai rămăseseră doar douăzeci și ceva. Tot armamentul greu fusese ras de pe listă. Ucraina ceruse lansatoare de rachete, precum și rachete antinavă și antitanc. Ce primise în schimb? Refuzul guvernului Scholz, pe canale neoficiale. Asta în timp ce de la tribuna executivului cancelarul german se lăuda că va urma exemplul celor mai mari donatori de armament greu către Ucraina – SUA, Marea Britanie, Australia și Țările de Jos.

Acest joc duplicitar începuse să fisureze alianța de guvernare. Anton Hofreiter, șeful comitetului european din Bundestag, a avertizat că ezitarea lui Scholz a crescut pericolul ca conflictul din Ucraina să se transforme în al treilea război mondial. El l-a acuzat pe Scholz că lucrează în culise pentru a perturba sancțiunile economice și livrările de arme. Potrivit The Spectator, existau indicii că o potențială prăbușire a cancelariatului lui Olaf Scholz fusese luată în considerare. CDU savura ipoteza de-a lansa un vot oficial în Bundestag în favoarea livrărilor de arme grele către Ucraina. Asta ar fi strâns cu ușa coaliția. Iar diferiți politicieni Verzi și din FDP s-ar fi putut ralia acestui demers.

Deocamdată, Olaf Scholz poate respira ușurat, glonțul i-a trecut pe lângă ureche.

Politica externă germană „e vraiște”

„Războiul de agresiune imperială lansat de Kremlin pe 24 februarie a dezvăluit fără milă politica externă germană. E vraiște”, scrie analista Oxana Schmies într-un editorial CEPA.

Până acum, politica germană pare blocată „în dezbateri autoprovocate și în mod clar nu conduce prin puterea exemplului”.

„Miniștrii din jurul lui Scholz găsesc o mulțime de scuze menite să întârzie deciziile, să nu-și asume responsabilitatea și să nu sperie alegătorii. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că alegătorii germani și-au schimbat părerea și sunt cu un pas înaintea factorilor de decizie. Atitudinile populației, care manifestă tot mai mult nemulțumire față de politicile guvernamentale, sunt dătătoare de speranțe. Potrivit unui sondaj publicat pe 14 aprilie, 55% susțin livrarea de arme grele, inclusiv majoritatea susținătorilor celor trei partide de guvernare. Guvernul ăsta are probleme de popularitate – 49% la sută și-au exprimat nemulțumirea față de Olaf Scholz și 55% au fost nemulțumiți de guvernul federal în ansamblu”, argumentează Schmies.

Ceva continuă să lege Germania prea strâns de Rusia.

„Având în vedere că acum este înțeles pe scară largă că Rusia poartă un război împotriva Ucrainei, folosind tactici aproape medievale care vizează atât civili, cât și combatanți, nu mai este suficient să vorbim despre un complex continuu de vinovăție pentru evenimentele de la mijlocul secolului trecut. Relațiile economice și interdependența ruso-germane, cum ar fi cazul furnizării de energie, există și există de foarte mult timp. Este inutil să negăm acest lucru sau să spunem că stabilirea acestor legături a fost fără echivoc o greșeală”, consideră analista.

Schroeder și banii

Poate că politicianul care întruchipează, în cel mai cinic mod cu putință, încrengăturile bolnăvicioase ruso-germane este fostul cancelar Gerhardt Schroeder. Pe cât de sângeros a devenit coșmarul din Ucraina, pe-atât de senin rămâne și „jurământul de dragoste” moscovită al lui Schroeder.

Fostul cancelar și-a păstrat postul călduț de șef al consiliului de supraveghere al Rosneft, gigantul petrolier rus. A fost nominalizat pentru a se alătura consiliului de administrație al Gazprom, iar din 2016 fusese președintele Nord Stream 2, gazoductul de 11 miliarde de dolari care ar fi dublat fluxul de gaz subacvatic între Rusia și Germania, tras însă pe linie moartă în februarie, imediat după declanșarea invaziei ruse din Ucraina.

Politician din Partidul Social Democrat (SPD), Schroeder a condus Germania între 1998 și 2005. A făcut destule lucruri bune. Un pachet de reforme implementat la începutul anilor 2000 a transformat Germania din „bolnavul Europei” în motorul său economic. Schroeder a liberalizat legile care anterior limitaseră cetățenia în mare măsură la cei cu sânge german. Iar refuzul său de-a se alătura războiului Americii în Irak a fost justificat, scrie The Economist.

Dar în același timp, Schroeder a fost un susținător înfocat al Ostpolitik, politica de apropiere de blocul estic, inclusiv de Uniunea Sovietică, concepută la sfârșitul anilor 1960 de către Willy Brandt, un alt cancelar SPD. Un aspect al ideii, care a supraviețuit reunificării Germaniei în 1990, a fost acela de a lega Rusia într-un parteneriat energetic de dependență reciprocă cu Europa. Proiectul a fost întotdeauna mai popular la SPD decât la principalul său rival, CDU (creștin-democrații).

El era însă simptomul unui fenomen larg în politica germană. Vreme îndelungată, indiferent de spectrul lor politic, liderii germani au crezut în Wandel durch Handel, sau schimbarea politică prin comerț. Mulți dintre Russlandversteher („înțelegătorii” față de Rusia) din Germania s-au dezis de această credință după ce Rusia a anexat Crimeea, în 2014. Alții după atacul din acest an asupra Ucrainei. Nu și Schroder. De ce? Fiindcă banii vorbesc.

Schroder a câștigat milioane din pozițiile corporative deținute. Conform The Economist, el primește în jur de 600.000 de dolari pe an de la Rosneft, majorându-și astfel pensia guvernamentală germană în valoare de peste 100.000 de dolari.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite