O poveste de succes – Cupa Europei la gimnastică feminin, Bucureşti, 1957
Fetele noastre, pregătite de Caius Jianu şi Maria Simionescu, au obţinut atunci 6 medalii. Elena Leuştean a cucerit argintul la individual compus, paralele şi sol, iar Sonia Iovan bronzul la individual compus şi sărituri şi argintul la bârnă. Începea cea mai frumoasă poveste a gimnasticii româneşti.
Federaţia a confecţionat atunci cupa transmisibilă, trofeul care se înmânează campioanei europene şi care rămâne definitiv celei care câştigă trei ediţii succesive. Nadia avea să o câştige definitiv în 1979.
Sala Floreasca, cea care a găzduit prima competiţie europeană, era aproape nouă. Acoperișul tridimensional, construit din lemn, este acelaşi şi astăzi. În gradene nu încăpeau nici în urmă cu 60 de ani mai mult de o mie de spectatori. Nu s-a schimbat nimic. Dar sala nu mai poate face faţă unei competiţii europene.
Elena Leuştean şi Sonia Iovan, cele mai bune gimnaste ale României în 1957 obţinuseră, cu un an înainte, primele medalii din istoria gimnasticii româneşti, la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Au fost şi primele gimnaste românce care au evoluat la sol cu acompaniament muzical de George Enescu. Elena şi-a ales „Raspodia”.
La Campionatul European din 1957, care s-a desfăşurat la Bucureşti, pe bârnă erau femei în toată firea, nu fetiţe cum sunt astăzi. Cu toate acestea, primele campioane ale României au reuşit să aducă medalii importante pentru gimnastica românească.
Elena şi Sonia aveau 22 de ani în 1957. Începuseră gimnastica târziu, la 15 ani. Sonia Iovan la Cluj, Elena Leuştean la Braşov. Elena provenea dintr-o familie modestă, cu 7 copii, refugiată din Cernăuţi. La Braşov, un profesor avea să-i schimbe destinul.
În ’57, le-a surclasat însă Larisa LatIynina din Rusia, una dintre cele mai titrate gimnaste din toate timpurile. A câștigat 46 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial sau Campionatul European. Şi ea a debutat târziu, abia la 19 ani, dar făcea balet de mică.
A fost şi momentul în care gimnastica a atras atenţia publicului din România dar şi a autorităţilor, care şi-au dat seama că pot face din succesul acestui sport obiect de propagandă.