Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
BUCUREŞTI, 555 DE ANI

O plimbare în Micul Paris. Acum un veac şi mai bine

Cum arăta Bucureştiul şi cum trăiau sau cum călătoreau bucureştenii, cum se făcea curăţenie în oraş şi care era pe la sfârşit de secol XIX atmosfera în Micul Paris.

20 August 2014, 17:04 (actualizat 08 Septembrie 2014, 10:01) | Documentar de Liliana Teică |

La 20 septembrie 2014 se împlinesc 555 de ani de când Bucureştiul a fost atestat documentar, prilej de rememorare a unor fapte şi evenimente care au marcat istoria Capitalei.

Modul de viaţă european fusese introdus în mai puţin de o generaţie de tinerii valahi care veneau de la studii de la Paris, Viena sau Berlin, de mulţi intelectuali francezi care au dat un tonus cultural dinamic societăţii bucureştene, dar şi de imigranţii din Balcani şi Europa Centrală sosiţi la Bucureşti în cursul secolul XIX, ca negustori sau liber profesionişti. Pentru ei adevăratul Paris era prea îndepărtat şi prea costisitor şi de aceea, în Bucureştiul europenizat, au descoperit un Paris în miniatură, de aici şi denumirea de „Micul Paris”, sintagmă care s-a impus în lurul anului 1900.

 
Bucurestii sunt o creaţie a naţiunii noastre, sunt originalitatea noastră, sunt tot ce am fost în stare să facem...Bucureşti-ul a ajuns, ca prin proprie vitalitate, să se impună ca o Capitală unică asupra căreia s-a revărsat grija atentă a unor mari oameni pe care însă nu i-am înteles deplin pentru a li se arăta recunoştinţa cuvenită.
Nicolae Iorga

Bucureştiul evoluoase spectaculos şi avea o înfățișare tot mai apropiată de cea a capitalelor din apusul Europei, iar locuitorii, şi ei în plin proces de emancipare culturală şi socială, începeau să se obişnuiască cu noile realităţi: bulevarde şi promenade, tramvaie şi automobile, lumina electrică şi linii telefonice.

Uliţe, străzi, şosele, căi şi bulevarde

Pe la 1900 capitala avea cam 300 de mii de locuitori şi începuse să se umple cu tot felul de naţii: albanezi, austro-ungari, greci, italieni sau turci care işi deschideau mici afaceri sau îşi găsiseră de muncă.

Bucureştiul se întindea doar pe un sfert din suprafaţa de azi şi avea cam 800 de străzi, multe erau uliţe, din care unele erau pietruite, pentru că încă de pe la 1870, din vremea lui Barbu Vlădoianu, primului primar ales al Bucureştiului, începuse un amplu program de pietruire a străzilor. Pe la 1890, peste Dâmbovita existau 12 poduri, din care şapte erau de piatră şi cinci din fier, iar în 1910 a fost montat Podul Grant.

(w380) Podul Radu“Centura” Bucureştilor o formau străzile mai largi: Şoseaua Ştefan cel Mare, Şoseaua Mihai Bravu, Şoseaua Văcăresti, Şoseaua Viilor, Şoseaua Panduri, Şoseaua Basarabilor (Şoseaua N.Titulescu de astăzi),  sau Şoseaua Bonaparte (numită azi, Şoseaua Iancu de Hunedoara).

Dincolo de ele erau comunele limitrofe, Giulesti, Tei, Berceni, Băneasa, devenite mai tâtziu cartiere ale Bucureştiului, iar arterele de intrare-ieşire în oraş se numeau “cale”, şi cele mai mari erau Calea Moşilor, Calea Griviţei, Calea Rahovei sau Calea Victoriei, prima strada din Bucureşti pavata cu piatra cubică, cu canalizare şi trotuare.

La intersectia unei “căi” cu o “şosea” era o “bariera”, numite pe atunci: Vergului (azi Piaţa Munci, la intersecţia Căii Călăraşi cu Şoseaua Mihai Bravu), Vitan (la intersecţia Căii Vitan cu Şoseaua Mihai Bravu), Şerban Vodă (la întâlnirea Şoselei Viilor cu Calea Şerban Vodă), Bariera Moşilor (pe locul  Magazinul Bucur Obor de astăzi) sau Mogoşoaiei (astazi Piaţa Victoriei). La intrarea în oraş, la bariera, era o cumpană cu o ghioagă cu ţepi, iar cel care trecea fără să plătească se înţepa rău.

(w620) Hartă Buc

Pe la sfârşit de secol XIX, Bucureştiul începuse să evolueze cu adevarat, iar modernizarea, civilizarea, curăţarea şi înnobilarea oraşului i se datoreaza  primarului Emanoil Pake-Protopopescu, care a ocupat aceasta poziţie între 1888 şi 1891.  În timpul lui s-a mărit lungimea reţelei de străzi cu 13 km, s-au pavat mai mult de 30 de km de străzi şi s-au instalat trotuare, dupa moda de la Paris, care au uşurat circulaţia şi au schimbat mentalitatea bucureştenilor.

(w400) BucureţtiÎn 1890, Protopopescu a finalizat prelungirea şi lărgirea bulevardului Orizontului, care în semn de preţuire avea să-i poarte mai târziu numele. A fost o lucrare gigantică, terminată în doar patru luni.

Pentru trasarea bulevarului, cu toate împotrivirile, s-au demolat mai multe clădiri, şi muncitorii au lucrat zi şi noapte, iar primarul a fost tot timpul pe şantier, avea ambiţia să vadă cât mai repede Bucureştiul străbătut de bulevardele pavate cu piatră cubică şi cu trotoare cu dale de bazalt. Începând din strada Colţei, astăzi bulevardul .I.C.Brătianu, bulevardul a tăiat localul Eforiei Spitalelor Civile, casa doctorului Butati, pensionatul Central de Fete, casa Dobrescu - unde se afla laboratorul de chimie, casa Ştefan Ioanid, casa Biscaborn unde se afla o ligă francmasonică şi casa colonelului Carp. Cartierul lăutarilor a dispărut cu totul, ca şi biserica Căimăţei, hotelul Atena şi multe străzi insalubre, în schimb lângă strada Teilor a fost amenajată o piaţeta cu statuia lui C.A.Rosetti.

(w400) BulevardulPâna la sfârsit de secolul XIX, la iniţiativa primarului Nicolae Filipescu, s-a deschis şi Bulevardul Colţei care pornea de la "Capul Podului Mogoşoaiei", actuală Piaţă a Victoriei, şi mergea până la aşezământul care i-a dat numele.

De-a lungul său s-au tăiat alte trei bulevarde, Lascăr Catargiu şi actualele bulevarde Magheru şi Bălcescu care făceau legătură între marile pieţe ale oraşului: Victoriei, Romană şi Universităţii şi mai târziu Piaţa Unirii.

Piaţa Romană initial se numise Lascar Catargiu, pentru că de acolo începea bulevardul, şi avea în centru statuia fostului prim ministru. Numele de Piaţa Romană vine de la actuala strada Mihai Eminescu, care se numea în trecut strada Romană.

Modernizarea oraşului, lumină electrică, canalizare şi telefoane

Lumina electrică fusese introdusă pentru prima dată în 1882, la Palatul Regal din Calea Victoriei, la Palatul Cotroceni şi apoi la  Teatru Naţional şi Grădina Cişmigiu, dar lui Pake-Protopopescu i se datorează introducerea iluminatului public pe străzile oraşului şi în locuinţe, dupa ce la ordinul său fusese construită o uzină de producere a energiei electrice lângă cea de alimentare cu apă aflata la marginea orasului.

Dupa ce Pake a deschis noul bulevard care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului, s-a pus problema iluminării lui după noile cerinţe şi, pentru început, pentru că nu se putea altfel, s-a hotărât scoaterea lămplilor electrice din grădina Cişmigiu,care nu avea nevoie de lumină pe timpul iernii, şi instalarea lor pe bulevard, între actuala piaţă Sf. Elefterie şi Calea Moşilor. Pe la începutul secolului XX străzile oraşului ajunsesera să fie luminate de 3.969 de becuri cu gaz, dar şi cu mii de lămpi cu petrol sau cu ulei mineral, dar cu toate acestea multe străzi mărginaşe nu aveau lumină deloc, dupa cum nota istoricul George Potra.

În timpul mandatului lui Pake Protopopescu s-a inaugurat şi prima reţea de telefonie din Bucureşti, dupa ce în 1884 se instalase prima linie telefonică de stat, între Ministerul de Interne şi Poşta Centrala, iar cinci ani mai târziu se instalse şi prima centrală telefonică, cu doar 5 abonaţi, asigurând legatura între Parlament şi ministere. Treptat reţeaua s-a extins şi protipendada Bucureştiului a început sa vorbească din ce în ce mai mult la telefon, iar în  anii 1920 s-a dat în folosință o centrală telefonică automată cu 3.000 de abonați.

(w400) Maşina dePake Protopopescu s-a luptat şi cu inundatiile, cu canalizarea Bucureştiului - în timpul lui reţeaua de canalizare s-a mărit cu peste 3000 de metri, dar şi cu curăţenia oraşului.

Pe la 1895 Primaria Capitalei cumpărase un camion cu abur marca “Gardner Serpolet” pentru tractarea căruţelor cu gunoaie de la rampele din oraş la gropile de gunoi de la marginea Bucureştiului, dar maşina făcea un zgomot infernal din cauza motorului său cu aburi care speria copiii şi animalele, iar oamenii revoltaţi au depus plângeri la administratia locala pentru a se renunţa la acest vehicul. În final maşina a fost scoasă din uz şi există încă la Muzeul Naţional Tehnic “Prof. ing. Dimitrie Leonida” de lângă Parcul Carol I.

Măturatul străzilor se făcea cu târnul, de la unu noaptea până dimineaţa, şi ridica nori de praf peste oraţ, iar destoinicul primar Pache Protopopescu a instituit stropirea străzilor şi a adus de la Dresda cisterne mari cu turbine şi pluguri, care iarna curaţau zăpada.

Cum călătoreau bucureştenii

La insistenţele primului primar ales al Bucurestiului, Barbu Vlădoianu (august 1864 - octombrie 1865), care semnase  un contract de cesiune, în anul 1869 s-a inaugurat prima linie de cale ferată, între Bucureşti şi  Giurgiu, iar în 1870 a fost pusă în funcţiune şi linia ferată Bucureşti – Ploieşti – Galaţi – Roman.

(w380) Gara de NoPrima gară construită în Bucureşti a fost la Filaret, din care în 1869  primul tren cu locomotiva „Mihai Bravu”, iar un an mai târziu s-a construit şi Gara Târgovişte,  denumită ulterior Gara de Nord.

Transportul public era asigurat, încă din 1872, de şapte tramcare, tramvaie trase de cai care circulau pe pavaj, acestea staţionau în faţa Teatrului Naţional şi Piaţa Sf. Gheorghe, de unde făceau curse regulate. În anul 1894, în Bucureşti existau deja 12 tramcare.

În 1871 Primăria acorda, pentru 45 de ani, concesionarului Mervée Slade, dreptul de a construi şi exploata „drumurile de fier americane”, iar după un an, în decembrie, intra în funcţiune prima linie de tramvai cu cai, pe tronsonul Calea Tîrgoviştei, podul Mogoşoaiei, Teatrul Naţional, străzile Biserica Enei, Academiei, Colţei, Piaţa Sf. Gheorghe până la bariera Moşilor.

Bucureştiul urmase exemplul Timişoarei unde primului tramvai tras de cai iesise pe traseu în 8 iulie 1869, oraşul fiind al treilea din lume, după  New York (1825) şi Paris (1854), unde au circulat astfel de vehicule.  Apoi, din 1894 s-a inaugurat şi prima linie de tramvai electrică, una din printre primele din Europa, care lega Oborul de dealul Cotrocenilor.

(w620) Tramvai tr

Şi transportul în comun a fost o prioritate pentru primarul Pake Protopopescu, care a hotărât extinderea reţelei de tramvai şi a impus condiţii civilizate de transport pentru bucureşteni, printr-o ordonanţă cu dispoziţii care trebuiau respectate atât de personalul tramvaielor, cât şi de pasageri, pentru păstrea ordinii în vagoane.

Era interzis să urce mai mulţi călători decât câte locuri erau pe bănci şi pe platformă, nu erau primiţi în vagoane cei îmbrăcaţi murdar, în stare de beţie sau cei însoţiţi de câini. Nu se admitea nimănui sa urce in tramvai cu tinichele sau ulcioare cu lichide, iar agăţatul de vagoane sau de scări este strict interzis. Taxa de calatorie era de 30 de bani pentru toată linia, 20 de bani pentru două secţii şi 15 bani pentru o secţie, şi toţi călătorii erau obligaţi să prezinte biletul la cerere, după cum scria istoricul George Potra.

Deşi actul de concesiune prevedea alimentarea cu curent subteran, datorită infiltrărilor de apă, acesta a fost înlocuit cu curentul aerian. La 9 decembrie 1894 a fost dată în folosinţă prima linie electrică de tramvai pe o porţiune de 6,5 km, iar la 26 martie 1902 a fost pus în circulaţie tramvaiul cu aburi, între piaţa Victoriei şi Bufet. „Societatea anonimă română de tramvaie şi tramcare” a hotărât, în 1904,  abandonarea tramcarului care nu mai era rentabil.

(w300) Coana Miţ

Alături de căruţe, trăsuri şi birje, tramcare şi tramvaie începusera să circule şi automobilele, primul a apărut în Bucureşti în 1900 şi a fost adus de industriaşul Gheorghe Assan şi circula cu 7-8 km/oră.

Pe la 1910 existau deja în Bucureşti aproape 200 de astfel de vehicule, şi aparusera de câtiva ani şi bicicletele, numite pe atunci ”velocipede”.

Cea mai vestită ciclistă a capitalei a fost Maria Mihaescu, “Miţa Biciclista”, o tânără frumoasă şi cochetă, care pornea pe bicicleta de acasă, o casă de lânga Biserica Amzei care există şi astăzi, şi pedala tacticos pe Calea Victoriei spre Piaţa Victoriei, al doilea Rond de la Şosea şi înapoi, şi făcea cuceriri sentimentale în rândul protipendadei bucureştene.

Surse

Florian Georgescu, „Istoria oraşului Bucureşti”, Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti, 1965

Revista Română de Administraţie Publică Locală

site web:  bucurestiidealtadata

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN BUCUREŞTI, 555 DE ANI
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 31°C 33°C
IASI 31°C 33°C
CLUJ 30°C 31°C
CONSTANTA 28°C 28°C
CRAIOVA 30°C 32°C
BRASOV 28°C 29°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 20 August 2018, 02:02
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-08-2018
Deschidere: 8127.85
Maxim: 8186.88
Mimim: 8127.85
Variatie: 0.71%
TLV
2.36
0.42%
SNP
0.33
1.25%
SIF5
2.11
1.19%
FP
0.88
0.23%
ALR
3.05
4.38%
SNG
32.50
1.09%
BRD
13.98
1.88%
TGN
342.00
1.18%
SIF4
0.75
2.09%
EBS
160.75
3.79%
ARHIVĂ ȘTIRI