NY Times: Cum au eșuat temutele servicii de securitate israeliene să oprească atacul Hamas

Cu puțin timp înainte ca atacatorii din Gaza să pătrundă în Israel în zorii zilei de sâmbătă, serviciile de informații israeliene au detectat o creștere a activității în unele dintre rețelele militante din Gaza pe care le monitorizează. Dându-și seama că se întâmplă ceva neobișnuit, au trimis o alertă soldaților israelieni care păzesc frontiera din Gaza, susțin doi oficiali israelieni de rang înalt din domeniul securității.

Dar nu s-a dat curs avertismentului, fie pentru că soldații nu l-au primit, fie pentru că soldații nu l-au citit.

La scurt timp după aceea, Hamas, gruparea care controlează Gaza, a trimis drone pentru a dezactiva unele dintre stațiile de comunicații și turnurile de supraveghere ale armatei israeliene de-a lungul frontierei, împiedicându-i pe ofițerii de serviciu să monitorizeze zona de la distanță cu ajutorul camerelor video. Dronele au distrus, de asemenea, mitralierele telecomandate pe care Israelul le instalase pe fortificațiile sale de la graniță, eliminând un mijloc-cheie de combatere a unui atac terestru.

Acest lucru a făcut mai ușor pentru atacatorii Hamas să se apropie și să arunce în aer părți din gardul de frontieră și să îl dărâme în mai multe locuri cu o ușurință surprinzătoare, permițând ca mii de palestinieni să treacă prin goluri.

Aceste eșecuri și slăbiciuni operaționale au făcut parte dintr-o gamă largă de eșecuri logistice și de informații ale serviciilor de securitate israeliene care au pregătit terenul pentru incursiunea în sudul Israelului, spun patru înalți oficiali israelieni din domeniul securității, care au vorbit sub rezerva anonimatului.

Infiltrarea în peste 20 de orașe și baze militare israeliene a fost cea mai gravă breșă în apărarea Israelului din ultimii 50 de ani și a distrus sentimentul de securitate al națiunii. Timp de câteva ore, cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu a fost lipsită de puterea de a riposta împotriva unui inamic mult mai slab, lăsând satele fără apărare pentru cea mai mare parte a zilei împotriva unor escadroane de atacatori care au ucis peste 1.000 de israelieni, inclusiv soldați în lenjerie intimă, au răpit cel puțin 150 de persoane, au invadat cel puțin patru tabere militare și s-au răspândit pe mai mult de 50 de kilometri pătrați de teritoriu israelian.

Cei patru oficiali au declarat că succesul atacului, pe baza evaluării lor timpurii, a avut la bază o serie de eșecuri de securitate ale comunității de informații și armatei israeliene, inclusiv:

• eșecul ofițerilor de informații de a monitoriza principalele canale de comunicare folosite de atacatorii palestinieni;
• încrederea excesivă în echipamentele de supraveghere a frontierelor, care au fost ușor de oprit de către atacatori, permițându-le acestora să atace bazele militare și să ucidă soldați în paturile lor;
• gruparea comandanților într-o singură bază de frontieră care a fost invadată în faza de deschidere a incursiunii, împiedicând comunicarea cu restul forțelor armate;
• și dorința de a accepta la justa valoare afirmațiile liderilor militari din Gaza că nu se pregăteau de luptă, făcute pe canale private, despre care palestinienii știau că sunt monitorizate de Israel.

„Cheltuim miliarde și miliarde pentru a strânge informații despre Hamas”, a declarat Yoel Guzansky, un fost oficial de rang înalt din cadrul Consiliului Național de Securitate al Israelului. „Apoi, într-o secundă”, a adăugat el, „totul s-a prăbușit ca piesele de domino”.

Primul eșec a prins rădăcini cu câteva luni înainte de atac, deoarece șefii securității israeliene au făcut presupuneri incorecte privind amploarea amenințării pe care Hamas o reprezenta pentru Israel.

Hamas nu a participat la două lupte în ultimul an, permițând Jihadului Islamic Palestinian, un grup armat mai mic din Gaza, să se confrunte singur cu Israelul. Luna trecută, liderii Hamas au pus capăt, de asemenea, unei perioade de revolte de-a lungul frontierei, printr-un acord mediat de Qatar, dând impresia că nu urmăreau o escaladare.

„Hamas este foarte, foarte reținută și înțelege implicațiile unei noi provocări”, a declarat Tzachi Hanegbi, consilierul pentru securitate națională al Israelului, într-un interviu radiofonic cu șase zile înainte de asalt.

Atunci când oficialii israelieni din domeniul serviciilor de informații i-au informat săptămâna trecută pe șefii superiori de securitate cu privire la cele mai urgente amenințări la adresa apărării țării, aceștia s-au concentrat pe pericolele reprezentate de militanții libanezi de-a lungul graniței de nord a Israelului.

Provocarea reprezentată de Hamas a fost abia menționată.

Hamas este descurajată, spuneau cei informați, potrivit unuia dintre oficialii de securitate.

În convorbirile telefonice, agenții Hamas, care au vorbit între ei atunci când au fost ascultați de agenții de informații israelieni, au dat, de asemenea, senzația că au căutat să evite un alt război cu Israelul atât de curând după conflictul deosebit de dăunător din mai 2021, subliniază doi dintre oficialii israelieni. Serviciile de informații israeliene, au spus ei, analizează acum dacă aceste apeluri au fost reale sau înscenate.

Următorul eșec a fost operațional.

Doi dintre oficiali au declarat că sistemul israelian de supraveghere a frontierei se baza aproape în întregime pe camere, senzori și mitraliere care sunt operate de la distanță.

Comandanții israelieni au devenit prea încrezători în inexpugnabilitatea sistemului. Aceștia credeau că combinația dintre supravegherea și armele de la distanță, barierele de la suprafață și un zid subteran pentru a împiedica Hamas să sape tuneluri în Israel făcea improbabilă infiltrarea în masă, reducând astfel necesitatea ca un număr semnificativ de soldați să fie staționați fizic de-a lungul liniei de frontieră propriu-zise.

Odată cu instituirea sistemului, armata a început să reducă numărul de trupe de acolo, mutându-le în alte zone de interes, inclusiv în Cisiordania, potrivit lui Israel Ziv, un general-maior în retragere care a comandat forțele terestre din sud timp de mulți ani.

„Rărirea forțelor părea rezonabilă din cauza construcției gardului și a aurei pe care au creat-o în jurul acestuia, ca și cum ar fi fost invincibil”, a declarat el.

Dar sistemul de control de la distanță avea o vulnerabilitate: putea fi distrus și de la distanță.

Hamas a profitat de această slăbiciune trimițând drone aeriene pentru a ataca turnurile de telefonie mobilă care transmiteau semnale către și de la sistemul de supraveghere, potrivit oficialilor.

Fără semnal celular, sistemul era inutil. Soldații staționați în sălile de control din spatele liniilor de front nu au primit alarme care să-i anunțe că gardul care separă Gaza de Israel fusese penetrat și nici nu au putut urmări înregistrările video care să le arate unde atacatorii Hamas doborau baricadele. În plus, bariera s-a dovedit a fi mai ușor de străpuns decât se așteptau oficialii israelieni.

Acest lucru a permis celor peste 1.500 de luptători din Gaza să treacă prin aproape 30 de puncte de-a lungul graniței, unii dintre ei în deltaplane care au zburat deasupra baricadelor, și să ajungă la cel puțin patru baze militare israeliene fără a fi interceptați.

Fotografii împărtășite de unul dintre oficialii israelieni au arătat că zeci de soldați israelieni au fost apoi împușcați în timp ce dormeau în dormitoarele lor. Unii dintre ei erau încă îmbrăcați în lenjerie intimă.

Al doilea eșec operațional a fost gruparea liderilor diviziei armatei din Gaza într-o singură locație de-a lungul frontierei. Odată ce baza a fost invadată, majoritatea ofițerilor superiori au fost uciși, răniți sau luați ostatici, spun doi dintre oficialii israelieni.

Această situație, combinată cu problemele de comunicare cauzate de atacurile cu drone, a împiedicat un răspuns coordonat. Acest lucru i-a împiedicat pe toți cei aflați de-a lungul graniței să înțeleagă întreaga amploare a asaltului, inclusiv pe comandanții care s-au grăbit din alte părți ale Israelului pentru a lansa un contraatac.

„A fost foarte dificil să înțelegem care a fost imaginea diferitelor atacuri teroriste”, a declarat generalul de brigadă Dan Goldfuss, un comandant israelian care a ajutat la conducerea contraatacului.

La un moment dat, pe teren, generalul a întâlnit – din întâmplare – un comandant de la o altă brigadă. Acolo și atunci, cei doi bărbați au decis ad-hoc ce sate vor încerca să recucerească unitățile respective.

„Am decis doar între noi”, a spus generalul. „Și așa am trecut, de la un sat la altul”.

Toate acestea au însemnat că a fost dificil, mai ales în primele etape, de comunicat gravitatea situației către înaltul comandament militar de la Tel Aviv.

Prin urmare, nimeni de acolo nu a simțit nevoia imediată de o acoperire aeriană masivă și rapidă, chiar dacă pe rețelele de socializare au apărut relatări despre atacuri în multe comunități. A fost nevoie de ore pentru ca Forțele Aeriene să ajungă deasupra unei mari părți din zonă, chiar dacă au baze la doar câteva minute de zbor, spun doi dintre oficialii israelieni și supraviețuitori ai atacurilor.

Consecințele au fost catastrofale pentru securitatea Israelului, precum și potențial dăunătoare pentru reputația sa în regiune ca partener militar de încredere.

Înainte de sâmbătă, „Israelul era un atu pentru multe țări din regiune în materie de securitate”, a declarat Guzansky. „Imaginea de acum este că Israelul și-a pierdut statutul”.

Serviciile de securitate israeliene nu contestă amploarea eșecului lor inițial. Dar spun că acesta poate fi investigat doar după ce războiul se va încheia.