„Nu-mi mai este frică de întuneric”. Final fericit pentru un băiețel orfan din Ucraina care a supraviețuit infernului din Mariupol

„Îmi amintesc foarte clar acea dimineață de 24 februarie”, a declarat Vladimir Bespalov, un muncitor feroviar în vârstă de 27 de ani, despre prima zi de război. „Am crezut că am ajuns prea târziu. Ne-am dat seama că eram deja în stare de război și ne-am gândit că nu mai puteam adopta.”

În schimb, situația i-a împins pe cei doi soți să încerce să o facă mai repede, a spus el. „Așteptam să câștigăm mai mulți bani, să avem o mașină mai bună, să ne cumpărăm o casă și să construim ceva pentru a le oferi copiilor noștri. Dar când a început războiul, ne-am gândit de ce să nu adoptăm un copil acum și să realizăm aceste lucruri împreună, ca o familie.”

În acea zi, cuplul căsătorit, care locuia în estul Ucrainei, a postat un apel pe rețelele de socializare.

„Vrem să adoptăm orice băiat sau fată, orice nou-născut sau copil”, scria în mesaj.

Săptămâni mai târziu, acel mesaj avea să ajungă la un voluntar care îi ajuta pe cei care fugeau din Mariupol, un oraș din sudul țării care a devenit emblematic pentru campania nemiloasă a președintelui rus Vladimir Putin.

Locuitorii au fost forțați să se ascundă în subteran timp de săptămâni întregi, în timp ce artileria rusească a bombardat orașul. În prezent, orașul este un adevărat ținut pustiu, cu aproape toate clădirile avariate sau distruse și cu un număr necunoscut de morți sub dărâmături.

Printre supraviețuitori se numără Ilia Kostușevici, în vârstă de 6 ani, orfan și singur. Ambii săi părinți au fost uciși în prima săptămână de război.

Mama sa a fost doborâtă de artileria rusă după ce a plecat de acasă pentru a găsi hrană pentru familia sa, au aflat mai târziu Bespalov și Bespalaia de la poliție.

Neștiind de soarta soției sale, tatăl lui Ilia a plecat să o caute a doua zi, dar a fost ucis și el de bombardamentele armatei Moscovei, a declarat poliția.

Micuțul Ilia a povestit cum a fost lăsat în casa unui vecin, unde s-a adăpostit săptămâni întregi într-un subsol rece și întunecat, alături de străini.

I-a fost atât de foame încât a început să-și mănânce jucăriile, a spus Bespalaia.

„Bărbații consumau alcool, iar copiii acelor vecini îl agresau. Era înfometat și înghețat”, a declarat Bespalaia pentru CNN cu vocea gâtuită. Ea are grijă să nu aducă în discuție experiența traumatizantă a lui Ilia în fața lui fără acordul băiatului, dar el i-a povestit femeii pe care acum o numește „mama” totul despre cele trei săptămâni terifiante petrecute în subsol, spune ea.

Bespalov și Bespalaia sunt acum tutorii legali ai lui Ilia. Alcătuiesc o mică familie de mai bine de șase luni și plănuiesc să îl adopte oficial cât mai curând posibil. Toate procesele de adopție sunt în prezent suspendate în Ucraina din cauza legii marțiale.

Ca orice părinți, tânărul cuplu îl protejează cu înverșunare pe Ilia, adăpostindu-l cât pot de bine de ororile războiului și încercând să îi ofere un sentiment de siguranță și stabilitate.

„Încerci să-ți iei gândul de la lupte și să te concentrezi pe a-ți petrece timp cu copilul tău. Încercăm să creăm amintiri ale unei copilării normale. Munca necesită timp, dar ne petrecem fiecare moment liber împreună”, a declarat Bespalov, care, în calitate de muncitor feroviar, nu a fost chemat la înrolare.

Dar războiul nu are nimic normal. După ce și-au postat apelul pe Instagram, cuplul a amenajat două camere libere pentru posibila sosire a unui copil – una este o cameră de copii cu un pătuț alb și lenjerie de pat albastră, iar cealaltă este dotată cu un pat supraetajat și o mulțime de jucării.

Bespalaoa lucrase mai mulți ani într-un orfelinat și se simțea pregătită pentru provocarea de a crește un copil, indiferent de circumstanțe.

„Am încetat cu totul să mă mai tem de adopție. Eram încrezătoare că vom avea un copil și eram încrezătoare că pot să am grijă de oricine și să mă ocup de caracterul lui”, a declarat ea pentru CNN.

Dar și acest plan a fost spulberat de război. La scurt timp după ce a început, cei doi au fost nevoiți să fugă din casa lor din Slovyansk, un oraș din regiunea Donețk, aflată pe linia de front, pentru Kiev.

„Stabilitatea noastră a dispărut. Amândoi ne-am pierdut slujbele și casa. Ne-am pierdut toate economiile, am pierdut absolut totul”, a declarat Bespalaia. „Dar am câștigat mult mai mult”.

În aprilie, au primit în cele din urmă apelul pe care îl așteptau, de la un voluntar din Mariupol: era un băiețel fără părinți, ar putea cuplul să aibă grijă de el?

În dimineața următoare, au pornit în călătoria de două zile cu mașina spre Nipru, unde Ilia era adăpostit, pentru a-l întâlni pe băiatul care urma să devină parte din familia lor.

Odată întorși la Kiev, au trecut printr-un proces complex de patru luni pentru a deveni tutorii legali ai lui Ilia, proces care a presupus discuții cu terapeuți, multe vizite la medic, verificări ale poliției și o cercetare guvernamentală pentru a se asigura că băiatul nu are alte rude în viață. Diferiți donatori, inclusiv Clubul de fotbal Șahtior Donețk, au contribuit la furnizarea sprijinului financiar care a permis familiei să găsească o casă confortabilă.

„Acum avem acea iubire, acea dragoste care te face să fii o familie. Nu am conceput acest copil, dar dragostea noastră este reală”, a declarat Bespalaia, cu Ilia culcușit între ea și Bespalov pe banca unui teren de joacă din Kiev.

În ciuda fericirii lor, viața este mai grea pentru Ilia seara, când capitala se confruntă cu pene de curent provocate de atacurile susținute ale Rusiei asupra rețelei electrice, lăsând familia fără electricitate ore în șir.

„Uneori se sperie”, a spus Bespalaya. „Este isteric și îmi spune că este ca și cum s-ar fi întors în Mariupol, în întuneric.”

Dar micuțul Ilia învață să se descurce. În timp ce se juca cu cuplul într-o sufragerie luminată de lumânări în timpul uneia dintre întreruperile de curent, el și-a ridicat privirea și a spus: „Nu-mi mai este frică de întuneric. Știu că lumina se va aprinde din nou”.