Novaia Gazeta Europa: Praf de pușcă, trădare și complot. Cum au fost primite pe plan intern două articole despre Ucraina publicate în presa internațională

Acesta a provocat o mare agitație, scrie Novaia Gazeta Europa. Mulți din Ucraina, în special civili, au încercat să citească printre rânduri pentru a găsi o dată mai mult sau mai puțin exactă a momentului în care armele vor tăcea. Ei au căutat, de asemenea, indicii legate de un alt aspect, și anume dacă livrarea de arme de la partenerii occidentali ai Ucrainei, care se diminuase, avea să crească.

Cititorii implicați politic au văzut motive de optimism în colaborarea celor doi. În timp ce Zalujnîi este un aliat apropiat al lui Volodimir Zelenski, Zabrodski a fost cândva în parlamentul ucrainean ca deputat al partidului Solidaritatea Europeană al fostului președinte Petro Poroșenko, care i s-a opus cu înverșunare lui Zelenski în trecut. Pentru moment, cel puțin, se pare că au lăsat deoparte nemulțumirile din trecut.

Articolul era adresat lumii exterioare și, în special, celor din statele membre NATO și UE. Zalujnîi și Zabrodski au scris că echiparea Ucrainei cu sisteme de armament adecvate ar fi schimbarea necesară pentru a înclina balanța de putere și ar împiedica, de asemenea, extinderea războiului la nivel internațional.

În decembrie, la trei luni de la publicarea articolului, Zalujnîi a acordat un interviu pentru The Economist. Unele dintre comentariile sale au creat titluri de primă pagină atât în țară, cât și în străinătate – cele mai cunoscute fiind: „Nu am nicio îndoială că vor mărșălui din nou asupra Kievului„ și „Pot învinge inamicul, dar am nevoie de arme”.

Generalul a declarat că strategia ucraineană este de a „menține linia de apărare” și că revenirea la poziția din 23 februarie, înainte de invazie, ar fi posibilă doar cu o livrare imediată de arme din partea aliaților occidentali ai Ucrainei. „Am nevoie de 300 de tancuri, 600-700 de vehicule de luptă pentru infanterie (IFV), 500 de obuziere”, a spus el. El a subliniat urgența cererilor sale și a spus că ucrainenii vor continua să lupte „până la sfârșit” chiar dacă acestea nu vor fi îndeplinite, dar că, fără armele necesare, „consecințele nu sunt greu de prevăzut”.

În același timp, Zelenski a continuat să transmită evaluări mult mai optimiste și mai ambițioase ale perspectivelor militare ale Ucrainei, promițând să împingă inamicul înapoi la granițele Ucrainei cu Rusia din 1991. Cele două poziții divergente ale acestora au făcut ca publicul ucrainean să se întrebe dacă președintele și comandantul său șef aveau o înțelegere diferită a realității.

În același timp, Zelenski a continuat să transmită evaluări mult mai optimiste și mai ambițioase ale perspectivelor militare ale Ucrainei, promițând să împingă inamicul înapoi la granițele Ucrainei cu Rusia din 1991. Cele două poziții divergente ale acestora au făcut ca publicul ucrainean să se întrebe dacă președintele și comandantul său șef aveau o înțelegere diferită a realității.

Pe fondul semnelor că sprijinul occidental începe să se diminueze, două articole publicate săptămâna trecută de revista TIME și The Economist au evidențiat încă o dată tensiunea dintre optimiștii și pesimiștii din conducerea Ucrainei. Articolul din revista TIME a analizat strategia militară și diplomația ucraineană, precum și tensiunile din cadrul echipei lui Zelenski, în timp ce The Economist a vorbit din nou cu Zalujnîi și a publicat un articol scris de acesta care prezintă un rezumat a ceea ce are nevoie Ucraina pentru a câștiga războiul.

Articolul din TIME concluzionează că Zelenski se simte trădat de aliații săi occidentali și izolat în credința sa în victoria Ucrainei. Războiul este înghețat, asistența americană se epuizează, iar Israelul a devenit noua prioritate. Întreruperile de curent vor lovi țara mai tare în această iarnă decât în cea trecută, iar populația va da vina pe corupție.

Un consilier al lui Zelenski, citat în articol, a declarat că cel puțin un ministru și un general de rang înalt ar trebui concediați pentru a recâștiga simpatia publicului, având în vedere progresele minime înregistrate de mult-prezentata contraofensivă ucraineană. Dacă acel ministru a fost fostul șef al apărării Oleksii Reznikov, care a fost demis în septembrie, este posibil ca generalul să fie Zalujnîi?

În interviul acordat publicației The Economist, Zalujnîi a recunoscut că a făcut unele calcule greșite. El a spus, de exemplu, că a subestimat determinarea Kremlinului: „Rusia a pierdut cel puțin 150.000 de soldați. În orice altă țară, astfel de pierderi ar fi oprit războiul”. De asemenea, el a recunoscut că s-a înșelat în privința celui de-al doilea avans al Rusiei asupra Kievului, care nu a avut loc niciodată.

Dimpotrivă, războiul se află acum într-o fază „pozițională”, a declarat Zalujnîi, stabilitatea temporară creată oferind Rusiei posibilitatea de a-și reconstrui puterea militară „amenințând în cele din urmă forțele armate ale Ucrainei și statul însuși”.

Spre deosebire de cel de anul trecut, în acest interviu, Zalujnîi nu a făcut nicio solicitare specifică aliaților occidentali ai Ucrainei pentru armament specific, deși a avertizat că, cu cât războiul va continua, cu atât va fi mai greu de susținut. „Trebuie să căutăm această soluție. Trebuie să găsim acest praf de pușcă, să îl stăpânim rapid și să îl folosim pentru o victorie rapidă. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, vom descoperi că pur și simplu nu avem destui oameni care să lupte.”

Metafora prafului de pușcă poate fi interpretată, de asemenea, ca un avertisment că, în lipsa unui miracol sau a găsirii unei arme secrete care să schimbe în mod semnificativ raportul de forțe pe câmpul de luptă, în curând soldații occidentali vor fi cei din tranșee, având în vedere determinarea brutală a Rusiei.

Singura asemănare între cele două articole recente este că ambele sunt încă evident destinate unui public NATO și UE. În rest, ele sunt dramatic de diferite în aproape toate privințele. Articolul din TIME ar putea fi rezumat astfel: America îi spune clar lui Zelenski că este responsabil pentru criza militară și politică de acasă. În timp ce articolul din The Economist spune: dacă lumea nu ajută Ucraina să învingă pe propriul teritoriu, Ucraina va înceta să mai existe, iar lumea va sfârși prin a plăti factura.

La scurt timp după publicarea articolului din TIME, fostul consilier al lui Zelenski, Oleksiy Arestovych, a anunțat că intenționează să candideze la președinție și a promis că va începe negocierile de pace cu Rusia dacă va fi ales. O astfel de perspectivă este de neconceput în prezent, deoarece Zelenski a dezavuat orice fel de negociere cu ocupanții ruși, iar Kremlinul a refuzat să negocieze cu Kievul atâta timp cât Zelenski rămâne la putere.