Noile tehnologii, sprijin în lupta anti-TBC. România este încă pe primul loc în Uniunea Europeană la rata îmbolnăvirilor.

Oana a aflat la 19 ani cum e tuberculoza. Era studentă cu două slujbe. Se simţea rău, slăbise şi tuşea, dar a fost tratată pentru răceală. A aflat că era TBC când boala avansase. A pierdut o parte din păr şi mulţi prieteni.

„Medicamentele erau trimise la dispensarul din sat. Era destul de dificil să evit bârfele. Mă gândeam cu groază, oare chiar trebuie să merg astăzi? După ce luam medicamentele, începeam să am stări de ameţeală, aveam şi stări de vomă, aveam zile în care nu puteam să mă ridic în picioare”, povestește Oana.

După 7 ani de la vindecare, a aflat că, în alte ţări, pacienţii iau pastilele oriunde, îndrumaţi de la distanţă prin aplicaţiile video ale telefoanelor.

E foarte simplu, prin orice program video, pacientul intră în comunicare cu persoana care supraveghează tratamentul şi în timp ce-şi ia medicaţia, este vizionat.

Doctorul Popa a condus acum câţiva ani un astfel de proiect-pilot. Bolnavii nu au mai bătut zeci de kilometri.

Organizația Mondială a Sănătății a lansat chiar o strategie pentru terapia sub observaţie directă pentru a preveni cazurile în care pacienţii nu iau dozele obligatorii.

Sunt aproape 13 mii de cazuri noi TBC pe an, care trebuie tratate 6 luni.

Pentru pacienţii cu tuberculoză multidrog rezistentă este şi mai greu. Ei trebuie să facă zilnic injecţii timp de 8 luni şi să înghită câte 17 medicamente zi de zi, nu mai puţin de 20 de luni. Unii rămân cu sechele, dar se vindecă dacă iau tratamentul corect.

Printr-un proiect cu fonduri norvegiene, medicii i-au stimulat pe bolnavi cu bonuri de masă de 80 de lei. Şi rata de vindecare s-a dublat. A urcat la 80 la sută. Dar proiectul s-a încheiat. Tot cu finanţare norvegiană, s-au creat condiţii mai bune la institutul „Marius Nasta” pentru bolnavii cu TBC care trebuie să stea internaţi cel puţin trei săptămâni.