Nina Cassian, fascinație și controversă. A fost lansat documentarul „Distanță dintre mine și mine”, coprodus de Televiziunea Română

În 1985, când era cu bursă în America, Nina Cassian a decis să nu se mai întoarcă în țară, când a aflat de arestarea și moartea inginerului Gheorghe Ursu, cu care era prietenă. Se temea să nu fie implicată într-un proces de tip stalinist.

Comunistă ilegalistă, Nina Cassian a păstrat mereu idealul comunist al fericirii omenirii, deși a cârtit, în privat, împotriva dictaturii ceaușiste.

Scriitoarea e un personaj controversat, complex, iar filmul spune povestea din punctul ei de vedere.

Documentarul îți lasă persistent în minte imaginea farmecului Ninei Cassian din anii ei de maturitate, farmecul unei inteligențe vii.

Înregistrările din arhivele oficiale, inclusiv cea a Televiziunii Române, sunt extraordinare.

O adevărată mitologie s-a născut în jurul ei, când vorbim de fascinanta ei urâțenie sau de nenumăratele ei povești de amor.

De fapt, filmul e monologul Ninei, iar jocul pe care-l face, la aproape 90 de ani, cu memoria și trecutul, îi e, evident, favorabil.

Se consideră persecutată, neînțeleasă de critici. E drept că volumul ei de debut din ‘47, La scara1 pe 1, a fost desființat în Scânteia, acuzat de formalism și decadentism, și că poeta a trebuit apoi să-și reconsidere scrisul în acord cu orientarea proletcultistă sau să vireze spre literatură pentru copii.

În particular, în discuțiile cu prietenii, Nina Cassian critica regimul Ceaușescu, dar asta nu înseamnă c-a fost vreo disidentă. A beneficiat de atenția regimului.

Viața ei a însemnat sejururi lungi de creație pe domeniul Peleș sau la 2 Mai, nesfârșite causerii artistice și flirturi. A suferit însă că nu era în eșalonul întâi al scriitorilor oficiali onorați de comuniști.

În mare, filmul, prin vocea Ninei Cassian, pune accent pe felul în care a supraviețuit literar în comunism, pe șicanele la care-a fost supusă. O imagine unilaterală.