Nimic nu mai e la fel după #Colectiv.”Sunt captivă între universul în care fac terapie, sunt un pacient şi celălalt – viaţa mea normală”

La un concert, mâinile  sunt expresia bucuriei, a muzicii pe care o trăieşti, a vibraţiilor pe care le desenezi cu palmele în aer.

Cu totul diferit arată mâinile unui supraviețuitor al incendiului din Colectiv. Sunt mâini care se încăpăţânează să alunece pe clape şi să creeze porţii de sunete din care să-ţi hrăneşti sufletul.

După Colectiv, nimic nu mai e la fel.

Alexandra  Furnea, supravieţuitoare Colectiv: „Mă încearcă mereu senzaţia că sunt cumva captivă între un univers şi celălalt, universul ăsta în care are loc terapia şi sunt un pacient într-un spital şi celălalt univers care e viaţa mea normala, cât poate fi ea de normală în condiţiile de faţă.”

Alexandra Furnea face si acum terapie, chiar și șase luni pe an, în clinici de recuperare din străinătate. Înainte de tragedie era jurnalist. Scria la o revistă de muzică rock.

Alexandra  Furnea, supravieţuitoare Colectiv: „Mi-e foarte dificil să mă întorc să fac asta. Simt câteodată că nu pot, de cele mai multe ori, şi atunci când mă aşez şi mai scriu o recenzie la un disc o fac trăgând de mine ca să am totuşi o activitate intelectuală, să nu simt că bat pasul pe loc. Dar nu o fac cu sufletul uşor.”

Şi-a găsit, în schimb, refugiul în voluntariat. S-a implicat în proiectul Magic Camp şi Connectiv Camp, care strânge laolaltă, an de an, copii bolnavi de cancer şi copii care au suferit arsuri.

Alexandra Furnea, supravieţuitoare Colectiv: „Îmi doresc, în primul rând, să îmi folosesc viaţa în aşa fel încât să fiu de folos cât mai multor oameni şi să fac cât mai mult bine, sper să pot să şi trăiesc din asta. […] Îmi doresc să continui să scriu despre muzică, aşa cum o făceam înainte, cu sufletul un pic mai uşor.”

La doi ani de la tragedie, viaţa multora dintre răniţi înseamnă spitale, operaţii şi terapie. Înainte de Colectiv erau arhitecţi, jurnalişti sau artişti. Puţini şi-au reluat activitatea profesională.

Miluţă Fluieraş e angajat la Agenţia de Cadastru în timpul zilei şi fotograf în timpul liber.

Miluţă Fluieraş, fotograf, supravieţuitor Colectiv: „Destul de repede mi-am revenit, am încercat să mă gândesc tot timpul la lucrurile pozitive şi la viitor şi încă din spital am fost pe picioare şi emoţional.„

Noaptea de 30 octombrie 2015 l-a trimis pentru 42 de zile în spital. Au urmat  trei luni de recuperare. Gândul că s-ar putea să nu-şi mai poată folosi mâinile l-a înspăimântat.

Miluţă Fluieraş, fotograf, supraviețuitor Colectiv: „Au fost niște momente de teamă mai ales după momentul primei operaţii, când au fost grefate ambele mâini, grefa de la mâna dreaptă nu s-a prins sută la sută și am stat aproape o lună cu mâna dreaptă deschisă, adică fără piele. […] M-am implicat foarte mult, în multe proiecte şi, na, implicându-te, timpul trece foarte repede.”

Dintre membrii trupei Goodbye to Gravity, doar solistul Andrei Găluț a scapat cu viață. E si acum internat într-un spital din străinătate. A trecut pe rând, prin mâinile doctorilor din Franța, Germania şi Olanda. Acasă a fost doar anul trecut, de Crăciun, pentru două săptămâni.

Zbuciumul din sufletele acestor tineri îl ştiu doar ei. Chiar dacă cei din jurul lor incearca sa-i mai aline.

Colectiv a fost, este şi va fi o durere imensă. Să nu uităm niciodată! COLECTIV.