Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Muzica războiului. Melodii rămase celebre şi compozitori uitaţi

Cântecele compuse şi cântate în timpul Marelui Război au mobilizat populaţia să se înroleze, să accepte mai uşor tragediile şi costurile conflagraţiei, au alungat plictiseala şi au ridicat moralul soldaţilor de pe front, dar şi al civililor rămaşi acasă. Multe au ajuns adevărate hit-uri şi au făcut carieră în spectacole de music hall, în film şi televiziune şi sunt prezente şi astăzi în topurile muzicale.

22 Septembrie 2014, 08:54 (actualizat 22 Septembrie 2014, 16:01) | documentar de Liliana Teică |
Soldaţi cântând Primul Război Mondial
Soldaţi cântând Primul Război Mondial
Afis WWI
Muzica in WWI
Muzica in WWI 2
Muzica in  WWI
Soldaţi cântând în Primul Război Mondial

Nevoia de a obţine şi păstra, în rândul populaţiei, acceptarea efortului de război şi a sacrificiilor a mobilizat politicienii, intelectualii, mişcarea feministă, dar şi starurile de music hall sau compozitorii.

(w300) Muzica inAu fost lansate în teatrele de music hall şi apoi cântate pe scene improvizate de formaţii muzicale trimise să însoţească trupele pe frontul de Vest. Sutele de cântece compuse în timpul Marelui Război au fost intonate cu entuziasm şi de civili şi de soldaţi care în zilele de aşteptare dintre bătălii le-au alungat plictiseala şi le-au ridicat moralul.

Muzica vorbea despre recruţi, despărţirea de cei dragi, întoarcerea acasă, războiul ca aventură sau glumea pe seama vieţii de soldat, creând o imagine romantică a războiului.

Dacă poeţii sau scriitorii Primului Război Mondial au devenit celebri, iar volumele de poeme sau romanele lor au devenit bestsellers, numele compozitorilor, dintre care unii au luptat în tranşeele frontului, au fost în mare parte uitate.

Entuziasm pentru război

La începutul războiului, în 1914, multe dintre cântece compuse chemau tinerii să se înroleze şi se numeau, de exemplu, "We Don't Want to Lose You, but We Think You Ought to Go" (Nu vrem să te pierdem, dar credem că trebuie să pleci), "Now You've Got the Khaki On" ( Acum eşti îmbracat în kaki) sau "Kitcheners' Boys"(Baieţii lui Kitchener – Lordul Herbert Kitchener era în 1914 Ministrul de Război în cabinetul britanic).

Dar, după doar câteva luni de război, pe măsură ce creştea numărul victimelor în rândul soldaţilor, cântecele nu au mai vorbit despre recrutare. În batălia din octombrie 1914 de la Ypres muriseră 7 960 de soldaţi britanici, 17 830 erau dispăruţi în luptă, iar alţi 29 562 răniţi începuseră să sosească în spitalele din Marea Britanie. Populaţia nu mai era la fel de entuziastă şi numărul celor care se ofereau voluntar a scăzut dramatic,  de la 350 000 în septembrie 1914, la doar 120 000 pe lună în 1915. Dorinţa de victorie rămăsese puternică, dar artiştii de music hall nu mai cântau melodii în favoarea înrolării voluntare, iar din 1916 când înrolarea a devenit obligatorie, cântecele cu acest mesaj au dispărut cu totul.

Începând din 1915, textele au devenit nostalgice, vorbeau despre dorul de casă şi despre sfârşitul războiului. "When the Boys Come Home"(Când vor veni băieţii acasă) sau "Keep the Home Fires Burning" (Ţineţi focul viu acasă, până se întorc băieţii) compusă de Ivor Novello, foarte populare în rândul militarilor, îi portretizau pe soldaţii plecaţi pe font ca fiind curajoşi şi puternici, în timp ce femeile rămase acasă erau loiale şi îi aşteptau cu dor să se întoarcă, iar copii erau mândri de taţii lor plecaţi la război.

Foarte popular a fost şi "It's a Long, Long Way to Tipperary", o melodie veselă care vorbeşte despre dorul de casă, considerată astăzi primul hit al Primului Război Mondial.

(w160) Afis WWIA fost compusă de britanicul Jack Judge, ai cărui bunicii proveneau din micul orăşel Tipperary din Irlanda, şi cântată pentru prima dată pe scena unui music hall londonez  în 1912, iar în timpul Marelui Război a devenit un adevarat hit.

Ulterior a fost inclusă în coloana sonoră a multor filme, unele cu subiect de război, Marile iluzii - celebrul film din 1937 al regizorului Jean Renoir care vorbeste despre evadarea unor ofiţeri francezi luaţi prizpnieri în timpul Primului Război Mondial, Marea Evadare din 1963- filmul, de mare succes,despre evadrea prizonierilor de război aliaţi dintr-un lagăr german în timpul WW2 sau Das Boot din 1981 – epopeea submarinului U-96 şi a echipajului său în cel de Al Doilea Război Mondial.

Melodia a  fost asociată cu multe imagini de arhivă ale Primului Război difuzate în emisiuni de televiziune, a fost cântată de Julie Andrews în musicalul de succes Darling Lili din 1970 sau a devenit tema jocului video The Great Escape.

Pe măsură ce tragediile războiului deveneau tot mai greu de îndurat, pe front răsunau cântece care menţineau optimismul şi spiritul de caramaderie, îmbărbătau şi dădeau speranţe de întoarcere acasă.

Pack Up Your Troubles”  (Uită-ţi necazurile), un cântec practic sinonim cu Primul Război Mondial, era de fapt un marş care sugera mersul cadenţat al trupelor şi a fost favoritul soldaţilor de pe frontul de Vest, dar a făcut însă întreagă Marea Britanie să cânte şi a făcut apoi înconjorul lumii.

Textul a fost scris de George Henry Powell, sub pseudonimul George Asaf, şi muzica a fost compusă de fratele său, Felix Powell, iar piesa a câştigat în 1915 competiţia pentru cel mai mobilizator cântec, fiind apreciată  drept “probabil cel mai optimist cântec scris vreodată”.  Felix Powell a fost sergent în armata britanică, în timp ce  George Powell, ca pacifist, a refuzat înrolarea în 1916, când a devenit obligatorie.

Dar popularitatatea piesei muzicale nu s-a oprit odată cu sfârşitul războiului, melodia a avut succes în filmele produse mai târziu la Hollywood, în spectacolele de pe Broadway, a fost tradus în olandeză, germană şi spaniolă şi a devenit un hit global, iar în 2010 a urcat într-un top muzical britanic.

Multe dintre cântece aveau scopul de a cimenta unitatea naţiunii, britanice, sau a relaţiei cu aliaţii, ca de exemplu melodia  “Then They All Sang ‘God Save the King’” din 1914 care prezenta un englez, un irlandez, un welsh şi un scoţian care cântau fiecare destre propria sa ţară, iar apoi îşi uneau vocile pentru a  cânta imnul Marii Britanii.

(w220) Muzica inS-au compus şi melodii cu texte anti-război sau care să exprime sentimente anti-germane, dar pentru că ar fi fost imposibil ca pe scenele de music hall să se lanseze cântece care să nu fie pe placul întregii audiente, textele melodiilor s-au rezumat doar la sarcasme, ca în cazul "I Didn't Raise My Boy to Be a Soldier"(Nu mi-am crescut băiatul să fe soldat), intonate doar la întrunirile anti-război, din Statele Unite, sau  ca "When Belgium Put the Kybosh on the Kaiser" (Când Belgia l-a terminat pe Kaiser).

Cântecele de music hall nu vorbeau despre ucidere şi moarte pentru că scopul lor era sa reconforteze şi să încurajeze audienţa şi doar ocazional pomeneau despre sfârşitul glorios al unui ostaş.  Aşadar, deşi marii poeţi ai războiului, Wilfred Owen, Edmund Blunden sau Siegfried Sassoon dădeau în poemele lor detalii naturaliste ale mor'ii, în muzică ele au lipsit total.

Cântecele soldăţeşti

Compuse şi cântate de soldaţii de pe front, vorbeau despre disciplina militară sau valorile patriotice tradiţionale, dar făceau uneori un haz nemilos faţă de ineficienţa superiorilor.

(w460) Soldaţi cDe exemplu, în armata britanică, foarte ierarhizată, erau diferenţe notabile între gradele militare: mâncare mai bună, mai multe permisii, marşuri mai uşoare, facilităţi separate în spital pentru răniţi, pedepse diferite.

Pe scurt, deşi îndurau împreună vicisitudinile şi pericolele, viaţa ofiţerului era mult diferită de cea a soldatului, iar muzica născută pe front ataca cu sarcasm toate aceste privilegii. Ofiţerii erau parodiaţi şi prezentaţi ca incompetenţi, laşi, limitaţi intelectual sau cruzi în cântece de genul   “Ode to Corporal” (Odă pentru caporal) sau “If the Sergeant Steals Your Rum” (Dacă sergentul îţi fură romul).

În general soldaţii protestau faţă de rigorile disciplinei şi se plângeau de rele tratamente, ca în “What a Friend I Have in Jesus”, sau făceau ironii legate de cât de greu era să obţii o permisie, chiar dacă erai bolnav, ca în “Medicine and Duty” şi multe dintre ele sunt şi astăzi cunoscute sau cântate.

În concluzie, ceea ce cântecele de music hall nu puteau spune, cele ostăşeşti o făceau din plin.

Sursa

site bbc.co.uk

Mullen John. Propaganda and Dissent in British Popular Song during the Great War. Revue Interdisciplinaire "Textes & contextes" , Numéro 6 (2011)

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 5°C -1°C
IASI 1°C -1°C
CLUJ 4°C -2°C
CONSTANTA 6°C -2°C
CRAIOVA 8°C -2°C
BRASOV 4°C -6°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Februarie 2019, 22:51
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 21-02-2019
Deschidere: 7749.2
Maxim: 7860.2
Mimim: 7718.27
Variatie: 1.38%
SNG
31.80
0%
WINE
18.70
0.27%
SNP
0.34
1.01%
TLV
1.91
2.77%
BRD
12.20
3.03%
EL
10.98
2.42%
FP
0.89
1.14%
COTE
79.70
0.25%
SIF2
1.14
1.38%
SNN
9.29
1.41%
ARHIVĂ ȘTIRI