Pentru mulți, sărbătorile înseamnă magie. Pentru alții, însă, numai neajunsuri și sărăcie. Este și cazul a șapte copii dintr-un sat din Mehedinți, pe care mama îi crește singură. De patru ani, de când tatăl s-a stins, femeia spune că prima ei grijă este să le pună ceva pe masă micuților. De un brad de Crăciun sau daruri sub el nici nu poate fi vorba, pentru că banii abia le ajung să supraviețuiască.
Într-o căsuță dărăpănată, cele opt suflete, mama și șapte copii, își duc traiul de pe azi pe mâine. În casă e frig, focul nu arde în sobă pentru că nu au lemne, iar prin tavan se vede cerul. Nici curent nu au și abia acum au primit câteva lemne cu care să dezmorțească micile cămăruțe.
La opt ani, pentru Elena povestea cu Moșul care lasă daruri copiilor nu există. Ea știe că mama este singurul sprijin al familiei.
Casa în care locuiesc cele opt suflete este a primăriei. Chiar dacă nu este tocmai o locuință, oamenii sunt mulțumiți că nu dorm sub cerul liber.
După mulți ani, Moșul a ajuns până la urmă și la acești micuți. Le-a adus multe dulciuri, un aragaz și o butelie, pe care mama să le poată face mâncare. Toate au fost aduse de jandarmii din Mehedinți. Sunt însă multe lucruri de care mai au nevoie pentru a-și duce traiul. Și nu numai acum, de sărbători.