MIRCEA MICLEA: Se stinge un foc, nu se rezolvă o problemă. 1.000 lei brut e o nimica toată, va fi înghițită de inflație

În opinia fostului ministru al Educației alocarea unui procent mai mare din PIB pentru educație este esențială. La asta ar trebui adăugate alte două măsuri: „salarizarea să fie diferenţiată în funcţie de prestaţia şcolară a profesorilor” și „angajare la nivelul şcolii”.

Mircea Miclea, declarații făcute in emisiunea INFO EDU, miercuri, 31 mai

Probabil că se va ajunge la un compromis. Acest compromis, subliniez foarte clar, nu va rezolva în niciun fel problemele din educaţie. Este doar o modalitate de a stinge temporar un foc, nu de a rezolva o problemă. Problema e veche, eu am semnalat-o inclusiv prin demisia pe care eu mi-am depus-o în 2005, când am primit 3,73 % din PIB pentru educaţie şi am socotit atunci că e insuficient. E nevoie de 6% din PIB pentru educaţie dacă vrem o educaţie performantă. Nu se rezolvă nimic substanţial în educaţie cu această mărire salarială. Se stinge un foc. Problema rămâne, problema se va croniciza şi mai mult şi va deveni o problemă greu de rezolvat. Nuanţez un pic ceea ce vreau să spun şi subliniez faptul că vedem cu câtă ipocrizie cei care decid în ţara aceasta la nivel înalt, atât Guvernul cât şi preşedintele, anunţă acum că revendicările acestea salariale sunt justificate şi că, da, trebuie satisfăcute într-un fel sau altul. Dar atunci când au alocat 2,1% din PIB pentru educaţie n-au socotit că e ceva aberant. Au socotit că e bine şi că au crezut că 2,1% din PIB la educaţie, cel mai mic procent de după Revoluţie, va rezolva problemele. S-a stins un foc. Nu s-a rezolvat nicio problemă, să fie clar.

Despre suma de 1.000 de lei brut oferită de Guvern personalului didactic și didactic auxiliar

O mie de lei brut e nimica toată. Ea va fi înghiţită de inflaţia de până în iarnă, este evident. Dar e o modalitate de a pansa sau de a ori o hemoragie. Nu rezolvă nicio problemă. Va fi înghiţită până în decembrie, cu siguranţă. Ce cred că trebuie însă în viitor este nu numai o mărire substanţială a salarizării, trebuie alocat un procent mai mare din PIB pentru educaţie, inclusiv fireşte şi pentru salarizarea profesorilor. Şi în acelaşi timp mai trebuie luate două măsuri. Prima: salarizarea să fie diferenţiată în funcţie de prestaţia şcolară a profesorilor. Sunt profesori care merită un salariu nu dublu, triplu. Sau de cinci ori mai mare decât salariul pe care îl au acum şi profesori care nu merită mai mult de 1.000 de lei cât li se oferă acum. Dincolo de asta mai trebuie şi o angajare la nivelul şcolii, adică şcoala să poată angaja profesori şi tot şcoala să-i disponibilizeze dacă ei sunt incompetenţi. O mie de lei e prea puțin, nu merită să faci diferențieri pe 1.000 de lei. Cred că e bine să se dea la toată lumea aceeași sumă de bani pentru cã oricum e prea puțin și, repet, va fi înghițită de inflație. (…) Revin, toată lumea știe, țările care susțin cu adevărat educația alocă 5,6, 8% din PIB pentru educație. Să menționez că la un moment dat Costa Rica, o țară foarte săracă, pentru o vreme, ca să-și ridice educația a alocat 35% din PIB pentru educație. Vă puteți închipui? Să nu vină acum niște băieți care temporar conduc această țară și să ne spună nouă că nu sunt bani sau că nu putem aloca bani pentru educație.

Despre abordarea acestui conflict

Vedeam o altă abordare în primul rând legat de inițierea acestui conflict. Conflictul acesta trebuia declanşat în secunda unu după ce s-a alocat 2,1% din bugetul naţional pentru educaţie. Era evident că cu inflaţia pe care noi o avem, pe care o ştiau toţi, nu va fi îndeajuns să aloci 2,1% din PIB pentru educaţie. Era atât de evident. Din păcate, sindicatele nu au reacţionat la această situaţie, clasa politică cu atât mai puţin a reacţionat şi abia acum a reacţionat când era într-un fel prea târziu. Într-un fel cred că ar fi dat mult mai bine şi la societate că sindicatele şi profesorii protestează pentru un procent din PIB alocat educaţiei care nu se referă numai la salarizare, se referă la dotări, se referă la bursele elevilor, tot ce înseamnă educația. Ar fi dat mult mai bine din punct de vedere social o revoltă în acel moment şi o conştientizare din acel moment.

Despre susţinerea arătată profesorilor în aceste zile

E nou şi e îmbucurător, înseamnă că elevii şi părinţii lor au conştientizat ceea ce clasa politică nu conştientizează, cât de importantă este educaţia pentru ţara aceasta şi cât de important e să ai personal de bună calitate în educaţie, pentru că principalul factor implicat în învăţarea elevilor este calitatea profesorului. La salariile la care acum s-a ajuns în educaţie nimeni competent nu va mai fi atras de a opera în sistemul educaţional. Şi atunci elevii şi părinţii au înţeles acest lucru. E trist că din nou clasa politică, mai concret Guvernul actual şi preşedintele actual n-au înţeles acest lucru şi aruncă nişte firimituri.

Despre legile educației

Apropo de legile educației, sincer, sunt complet nonreformatoare. Nu cred că merită vorbit despre ele. Vor face mult rău. Nu văd binele pe care-l vor face aceste legi. Acum ele au trecut de Parlament, Parlamentul a marșat la solicitările președintelui, ce să vorbești despre ele? S-a vorbit în opinia publicã de nenumărate ori despre aceste legi, s-a arătat câte inegalități creează, câte disfuncții, cum sunt centrate mai degrabă pe reorganizarea instituțională decât pe reforma sistemului. Degeaba. A funcționat mașinăria de vot și s-a ajuns la aceste legi. (…) Nu s-a luat în seamă nimic din argumentele care au fost puse pe masă pentru a îmbunătăți aceste legi la modul substanțial sau pentru a le reface. În spatele lor stă un raport lipsit de orice valoare științifică, o spun complet în cunoștință de cauză.

Despre ce salariul debutanților

Trebuie încurajată intrarea în sistem, de aceea debutanţii trebuie să simtă în mod substanţial că merită să opteze pentru a profesa în domeniul educaţional şi nu în altă parte. Au atât de multe variante acum absolvenţii de facultate, un absolvent de matematică are atât de multe variante decât sistemul de educaţie în care să-şi desfăşoare activitatea, să ia salarii mult mai mari. Poate fi angajat în bănci, poate fi angajat în firme de IT, poate fi angajat în N locuri. La fel un absolvent de fizică poate fi angajat în spitale la toată aparatura asta medicală etc. Clar trebuie să încurajăm intrarea în sistem, iar intrarea înseamnă salarii foarte mari pentru debutanţi. Dacă vrem să avem oameni buni întâi trebuie să intre în sistem. E mult mai important să dai salariu mai mare unui debutant decât unui profesor la final de carieră. Nu vreau să risc cifre, dar dacă vrem să facem atractivă educaţia, trebuie să comparăm cât primeşte un debutant în alte domenii. Dacă ar fi după mine aş merge pe 1.000 de euro pentru un salariu de debutant. Atunci am putea să învingem inerţia socială care te face să nu intri în sistemul de educaţie. Repet încã o datã, problema este alocarea de resurse pentru educaţie în general, nu numai pentru salarizare. Cât din PIB pe o perioadă lungă de timp, nu pe un an de zile că nu se rezolvă problemele într-un an de zile, se alocă pentru educaţie. Vrem o educaţie ca în alte ţări, cu sisteme performante, atunci trebuie alocat 6, 7, 8% din PIB pe o perioadă lungă de timp dacă vrem să rezolvăm probleme, nu vrem să stingem focuri sau să câştigăm simpatia pentru două-trei săptămâni cum se gândeşte în mod absolut aberant, miop, fără niciun fel de perspectiv şi niciun fel de strategie.