Milena, refugiată ucraineană la București: Cel mai mare şoc, în sensul bun, au fost oamenii. Nu-mi imaginam că poate să existe atâta căldură şi bunătate
Milena avea un salon de coafură în Zaporojie şi o viaţă frumoasă, cu o mulţime de prieteni. Tânăra hairstylist, pasionată de călătorii, îşi rezervase de o lună o excursie la Bucureşti. După prima noapte de vacanţă în capitala României, părinţii au sunat-o şi i-au dat vestea teribilă: acasă începuse războiul. Luase ultimul avion înainte să fie bombardată pista.
Milena Ishchenko, hair-stylist din Zaporojie, Ucraina: „Prima dată m-am gândit să mă întorc acasă, să o iau pe mama din Ucraina. Dar mi s-a spus că nu se poate, era prea periculos. De ce trebuie să moară oamenii, de ce trebuie să moară copii, femei, bătrâni?! Asta e fascism. Omoară oamenii.”
Tânăra s-a gândit să plece în Polonia, la prieteni, dar căldura pe care a simţit-o la Bucureşți i-a schimbat planurile. A decis să rămână aici, unde o aşteaptă şi pe mama sa, refugiată acum în Polonia. Speră că va găsi şi o slujbă care să le asigure cele necesare până când se va termina războiul şi se vor putea întoarce acasă.
Milena Ishchenko: „Cel mai mare şoc pentru mine, în sensul bun, au fost oamenii. Nu-mi imaginam că poate să existe atâta căldură şi bunătate. Toţi oamenii vor să mă ajute. E uimitor. Vă mulţumesc foarte mult tuturor. Multă lume a început să-mi scrie şi să-mi facă propuneri. Problema e că nu ştiu niciun cuvânt în română, doar puţină engleză. Încerc să găsesc un loc în care să vorbească măcar puţină rusă.”
Milena nu are viză de muncă şi nici nu a cerut azil în România. Iar legislaţia impune acum și condiţii pentru angajare. Acestea vor fi eliminate printr-o ordonanță de urgenta pregătită special pentru refugiați.
Angajatorii, care greu găsesc oameni cu care să lucreze, se întrec în propuneri pentru ucraineni. Unii le oferă, gratis, şi casă, şi masă.