Mii de oameni au asistat la mesajul papal „Urbi et Orbi”. Papa Francisc a evocat Siria, Țara Sfântă, Pen. Coreeană şi Venezuela

1 aprilie 2018, 12:01

Siria, Ţara Sfântă, Peninsula Coreeană şi Venezuela au fost menţionate de papa Francisc duminică mesajul său tradiţional de Paşte, înainte de binecuvântarea  Urbi et Orbi.

Suveranul Pontif a evocat „roadele păcii pentru întreaga lume, începând cu Siria iubită şi chinuită, a cărei populaţie este epuizată de un război care nu vede sfârşit”.

Papa  a lansat un apel la ”reconciliere în Ţara Sfântă”, unde sunt loviţi „oameni fără apărare”.

„Să invocăm roadele reconcilierii pentru Ţara Sfântă, rănită încă în aceste zile de conflicte deschise, de care nu scapă oameni fără apărare”, a afirmat papa Francisc, în contextul în care vineri au avut loc ciocniri între protestatari palestinieni din Gaza şi armata israeliană, soldate cu 16 morţi – cel mai grav bilanţ de după războiul din 2014.

În mesajul său de Paşti, Papa Francisc a încurajat dialogul în curs de desfăşurare în Peninsula Coreeană, în plină perioadă de relaxare după doi ani de escaladare din cauza testelor nucleare şi balistice ale Phenianului.

Suveranul Pontif a vorbit și despre Venezuela, cerând poporului din Venezuela să găsească cât mai repede posibil ”o cale dreaptă, paşnică şi umană” pentru a ieşi din criza politică şi umanitară care îl oprimă.

Cum se calculează data Paştelui

Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele şi, de asemenea, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la catolici şi alte rituri creştine apusene, pe de o parte şi ortodocşi, pe de altă parte.

Primul Sinod ecumenic desfăşurat la Niceea în anul 325 d.Hr a hotărât ca Paştele creştin să nu mai fie celebrat odată cu Paştele evreiesc (deşi, istoric, aceasta ar fi data reală), ci în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară.

Aceasta înseamnă că data Paştelui depindea de două fenomene astronomice, unul cu dată fixă (echinocţiul de primăvară) şi unul cu dată schimbătoare – mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului – luna plină de după echinocţiu.

La Sinodul ecumenic de la Niceea, noţiunea de echinocţiu de primăvară a căpătat o semnificaţie deosebită – s-a considerat că este un moment reprezentativ pentru timpul primordial în care Dumnezeu a separat lumina de întuneric şi a poruncit ca lumina să fie dată de soare – ziua şi de lună – noaptea.

Până în 1582 toţi creştinii, indiferent de confesiune, sărbătoreau data Paştelui la aceeaşi dată. Modificarea datei Paştelui la catolici s-a făcut odată cu reforma calendarului iniţiată de Papa Grigorie al VIII-lea, care a vrut să rectifice decalajul descoperit de astronomi între calendarul folosit până atunci, cel iulian, şi timpul real astronomic.

Folosindu-se calendarul iulian, stabilirea datei Paştelui era, implicit, viciată. În timp ce catolicii au început să prăznuiască Paştele după noul calendar rectificat, Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice. Aşa se explică decalajul existent şi astăzi.

La conferinţa interortodoxă de la Constantinopol din 1923, Bisericile ortodoxe au încercat să combine calendarul iulian cu cel gregorian în stabilirea datei diferitelor sărbători. Astfel, s-a ajuns la o variantă mixtă în care data sărbătorilor cu dată fixă (precum Crăciunul) să fie stabilită după calendarul gregorian, în timp sărbătorile cu dată variabilă (Paştele) urmau să fie stabilite tot după vechiul calendar iulian.

De-a lungul timpului au existat numeroase tentative de sincronizare a sărbătorii pascale, una dintre cele mai semnificative fiind Consiliul Bisericilor de la Aleppa, Siria, din 1997. Atunci s-a convenit ca echinocţiul să fie recunoscut în functie de observaţiile astronomice, luându-se în considerare meridianul de la Ierusalim unde a avut loc, de fapt, învierea. Până acum, nu s-a dat însă curs acestei înţelegeri.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite