Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

De ce nu vrea Boldea să ajungă deţinut în Kenya. Cum sunt închisorile acestei ţări

Nu vreau să ajung pe mâna autorităţilor kenyene. Nu vreau să fiu deţinut aici!”, susţine deputatul de Galaţi Mihai Boldea, acum urmărit internaţional, aşteptat de autorităţi înapoi în România pentru a fi cercetat. Condiţiile din închisorile kenyene sunt inumane: violenţă, abuzuri, igienă aproape inexistentă.

26 Martie 2012, 13:49 (actualizat 28 Martie 2012, 13:14) |
Închisoare
SUMAR
 

    Extrădarea deputatului Mihail Boldea din Kenya este improbabilă, demersurile legale fiind complicate

    Condiţiile existente în închisorile kenyene sunt inumane. Pe lângă abuzurile gardienilor şi ale celorlalţi deţinuţi, se numără supraaglomeraţia, lipsa apei, a electricităţii şi asistenţei medicale

    Organizaţiile pentru drepturile omului raportează sute de cazuri de viol, tortură sau decese ale deţinuţilor trataţi necorespunzător

Dat în urmărire internaţională de justiţia română, Mihail Boldea a primit vineri mandat de arestare în lipsă. Potrivit declaraţiilor sale, el este în acest moment în Kenya, de unde varianta de extrădare se anunţă extrem de greoaie. Preşedintele Traian Băsescu a declarat de altfel că autorităţile române nu au nici un interes „să se producă o reţinere a lui Mihail Boldea” şi l-a avertizat cumva pe deputat că închisorile din Kenya nu sunt cea mai fericită alternativă: „Obiectivul nostru este ca domnul Boldea să vină prin intermediul autorităţilor române, pentru a preveni o detenţie pe teritoriul unui stat străin.

Condiţiile inumane din închisorile kenyene

Aflat în an electoral, statul kenyan încă suferă consecinţele violenţelor ce au urmat alegerilor prezidenţiale contestate din 2007. Au murit atunci peste 1500 de persoane în violenţe interetnice, iar alte câteva sute de mii s-au refugiat. În 2010, după ce violenţele au luat sfârşit, statul a votat o nouă Constituţie, menită să reformeze structurile guvernamentale şi să întărească protejarea drepturilor omului, cu toate că păstrează pedeapsa cu moartea.

Implementarea reformelor durează însă, iar închisorile kenyene sunt departe de a asigura condiţii umane. Un raport al Departamentului de Stat al SUA publicat în aprilie 2011 pune în fruntea listei relelor tratamente din aceste închisori tortura, violul şi acte degradante.

Iată în cele ce urmează concluzii ale raportului 2010 Human Rights: Kenya privind condiţiile din închisori. Lor li se adaugă şi informaţii de la Centrul Independent Medico-Legal IMLU, Comitetul Naţional pentru Drepturile Omului din Kenya KNCHRÎnaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi UNCHRAmnesty International.

  • Tortură

Tratamentele dure din partea personalului pun frecvent vieţile deţinuţilor în pericol. Poliţiştii fac uz de violenţă şi tortură în timpul interogatoriilor celor reţinuţi sau arestaţi preventiv, dar şi pentru a-i pedepsi pe cei deja condamnaţi. Deţinuţii sunt supuşi unor bătăi sistematice, potrivit datelor Centrului Independent Medico-Legal IMLU (Independent Medico-legal Unit, organizaţie neguvernamentală care monitorizează modul în care guvernele respectă drepturile omului).

În 2008, IMLU a consemnat 772 de cazuri oficiale de tortură, faţă de 397 în 2005. În primele luni ale anului trecut, au fost raportate oficial 217 cazuri, dar IMLU notează că cifrele neoficiale din toţi aceşti ani sunt mult mai mari.

În 2008, gărzile de la închisoarea din Kamiti au opărit şi bătut prizonieri în timpul unei operaţiuni de combatere a contrabandei. O persoană a murit, 20 au fost spitalizate. Trei ofiţeri au fost suspendaţi din funcţie, însă ancheta nu se încheiase nici în 2011.

  • Aglomeraţie extremă

Comitetul Naţional pentru Drepturile Omului din Kenya (KNCHRsite-ul oficial nu funcţionează în momentul de faţă) raporta în 2009 că tortura, tratamentele inumane şi degradante, condiţiile sanitare deplorabile şi aglomeraţia extremă sunt endemice în închisorile kenyene. Acestea sunt pline până la refuz: în ultima zi a anului 2010, de exemplu, existau 49.757 de deţinuţi pe o capacitate la nivel naţional de doar 22.000. Circa 36% din aceştia nu au fost încă judecaţi. În februarie 2011, la închisoarea Kakamega Remand, 900 de deţinuţi îşi aşteptau judecata într-o capacitate construită pentru doar 500 de persoane, potrivit publicaţiei kenyene Daily Nation.

Mai mult, nu există facilităţi speciale pentru deţinuţii minori, aşa că aceştia stau în celule alături de adulţi. Au fost raportate cazuri în care trăiau la un loc în celule copii, femei şi bărbaţi. În 2008, pe de altă parte, alţi 338 de copii sub patru ani trăiau în închisori alături de mamele lor condamnate, fără acces la educaţie, asistenţă medicală, paturi sau hrană specială pentru cei mai mici.

  • Abuz sexual

Există de asemenea numeroase acuzaţii de viol comis de forţele de ordine, în special asupra deţinutelor.  Din 2003, de când organizaţiile neguvernamentale au primit acces în aceste instituţii, au fost documentate sute de cazuri de viol, în arestul preventiv din capitala Nairobi şi la închisorile pentru femei din Meru şi Kisumu. (Mai trebuie notat că accesul jurnaliştilor în închisori – străini dar şi autohtoni – este rareori permis.)

După gardieni, următoarea categorie de violatori sunt ceilalţi deţinuţi. Au fost semnalate inclusiv cazuri de viol la care au luat parte şi gardienii, şi deţinuţii. Un transsexual a fost victima unui astfel de abuz, primind ulterior în instanţă daune din partea statului kenyan în cuantum de 6250 de dolari...

  • Înfometare

De regulă, cei închişi primesc trei mese pe zi, dar deseori porţiile sunt mici. În unele cazuri, porţiile sunt reduse la jumătate ca pedeapsă. Motivele invocate sunt lipsa fondurilor, aglomeraţia din aceste instituţii şi managementul prost.

  • Lipsa apei (oricum o problemă a întregii ţări, dincolo de gardul închisorii) şi a electricităţii

Din aceleaşi considerente, dar şi din cauze geografice, lipsa apei este o altă problemă majoră. Mirosul persistent de transpiraţie şi urină este omniprezent în închisorile kenyene, situaţie la care se adaugă lipsa electricităţii. Deţinuţii sunt înghesuiţi aşadar în celule slab iluminate şi slab ventilate, deci cea mai rapidă cale către un focar de infecţie. Ceci mai afectaţi sunt arestaţii preventiv, care nu sunt incluşi în programe de muncă, deci nu îşi pot părăsi celulele.

  • Asistenţă medicală deficitară

Pacienţii cu tuberculoză au cel mai mult de suferit din lipsa medicamentelor, în timp ce bolnavii de HIV/SIDA nu sunt hrăniţi suficient de bine pentru a asimila medicaţia. Doctorii şi asistenţii sunt puţini, motiv pentru care judecătorii dau de regulă permisiunea de transport a cazurilor grave la spital. Din păcate, procedurile îngreunate (cum ar fi modalităţile de transport) întârzie accesul pacienţilor la tratament. Sute de persoane mor deci în fiecare an ca urmare a aglomeraţiei, lipsei de igienă şi a tratamentului inadecvat. Doar în august 2009, 18 suspecţi de tuberculoză şi pneumonie au murit la închisoarea Kodiaga din Kisumu.

  • Extrădări ilegale şi depăşirea perioadei de reţinere

În unele cazuri, persoanele reţinute nu au fost eliberate după expirarea perioadei legale de 90 de zile, potrivit legislaţiei kenyene. Arestaţii şi condamnaţii nu primesc întotdeauna permisiunea de a-şi contacta avocaţii sau rudele. În ceea ce priveşte dreptul de vizitare, membrii familiilor celor încarceraţi se lovesc de numeroase piedici birocratice şi nu numai. Sunt frecvente cazurile în care familiile mituiesc gardienii pentru a-şi vedea rudele. Mai există varianta în care vizitele sunt permise fără probleme, dar lipseşte un spaţiu special dedicat. În primăvara anului 2010, 35 de avocaţi au avut acces interzis la prizonieri, prin hotărâre judecătorească, drept consecinţă a unei greve a avocaţilor.

Potrivit unui raport Amnesty International publicat în mai 2011, în vara anului anterior, cel puţin 12 persoane suspecte de implicare în atacuri armate în Kampala, capitala Ugandei, au fost arestaţi şi transferaţi din Kenya către Uganda în afara procedurilor legale de extrădare, care necesită mandate reciproce de arestare în ambele ţări şi audieri în faţa judecătorilor.

Cât ar dura o eventuală extrădare din Kenya a lui Mihail Boldea

România nu a încheiat un acord de extrădare cu Kenya. În statul african, membru al Commonwealth, autorităţile se ghidează după un tratat privind facilitarea extrădărilor între statele membre şi alte ţări în care există încheiat un acord de extrădare. Dacă Ministerul de Justiţie din Kenya va semna actele pentru a-l preda pe deputatul Mihail Boldea, acesta ar trebui, teoretic, să ajungă în ţară în termen de 30 de zile, potrivit capitolului 77, paragraful 12 din Actul Extrădărilor, document al guvernului kenyan. Cea mai lungă perioadă de timp ar trece însă până când s-ar întocmi toate documentele necesare, ceea ce ar putea dura luni sau chiar ani. Mai multe informaţii aici.

Pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu a declarat că autorităţile române nu au niciun interes „să se producă o reţinere a lui Mihail Boldea”: „Este în interesul nostru ca un cetăţean român care a plecat legal să fie protejat de riscurile arestării de către alte state, pus în detenţie şi să înceapă lungul proces de trimitere de acte pentru ca un judecător, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de cum funcţionează justiţia, să îl extrădeze. Obiectivul nostru este ca domnul Boldea să vină prin intermediul autorităţilor române, pentru a preveni o detenţie pe teritoriul unui stat străin. Şi sper să reuşim să îl atingem”, a spus preşedintele.

Mihail Boldea a explicat şi el că nu vrea să fie reţinut pe teritoriul altui stat, aşa că se va întoarce în România. El a subliniat de asemenea că plecarea lui din ţară nu are vreo legătură cu faptul că ar fi vrut să se sustragă investigării.

Preşedintele are dreptate. Aşa voi face, nu vreau să ajung pe mâna autorităţilor kenyote fiindcă nu-mi doresc acest lucru. Vreau să merg la consulat cum ajung la Nairobi şi o să rămân acolo până când o să am biletul de avion, în condiţiile în care, am înţeles, că sunt dat pe Interpol (...) Merg la consulat pentru a mi se face formele consulare ca, apoi, împreună cu consulul să-mi iau bilet de avion, să fiu însoţit la avion şi să mă întorc în ţară. Nu aştept autorităţile din România, vin eu. Autorităţile române sunt reprezentate de consul. Ajung la consulat, fac rezervarea la avion, mă urc în avion şi vin. Am nevoie de hârtii de însoţire în condiţiile în care sunt urmărit internaţional”, a precizat deputatul.

*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN EXTERN
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 16°C 10°C
IASI 15°C 11°C
CLUJ 9°C 9°C
CONSTANTA 10°C 9°C
CRAIOVA 16°C 8°C
BRASOV 13°C 6°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Februarie 2020, 08:12
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-02-2020
Deschidere: 10099.82
Maxim: 10125.73
Mimim: 10074.21
Variatie: 0.08%
TLV
2.56
0.2%
TRP
0.33
3.72%
BRD
16.12
0.25%
SIF4
0.92
0%
BIO
0.36
1.4%
SNG
34.90
1.45%
FP
1.38
0%
SNP
0.42
0.47%
TEL
20.50
0%
M
38.40
0.26%
ARHIVĂ ȘTIRI