MESAJ PENTRU ROMÂNIA | Yvette Larsson: „Pentru mine, România este frumusețe, umanitate, dragoste. Dar este și luptă, răbdare, rezistență”

A descoperit România în 1985, când părinții au venit în concediu la Mamaia. Era în timpul Războiului Rece, iar România era o țară misterioasă din spatele Cortinei de Fier. Yvette era o adolescentă de 13 ani, care locuia în  Gällivare, Suedia, 100 de km nord de Cercul Polar. Își aduce aminte de perioada în care făcea cumpărături din ‘shop-urile’ destinate doar străinilor, în care românii nu aveau acces. Își amintește de cei care voiau să cumpere valută de la tatăl și bunicul ei.  „Bani vestici erau folosiți, am aflat mai târziu, pentru cumpărarea de produse din magazinele acelea, prin intermediul altor oameni care aveau acces”. Mama ei încă mai are adresa ospătăriței Diana, care a fugit ca să ascundă darul tocmai primit de la familia Larsson – un elastic de păr roz.

Yvette își amintește de restricțiile de circulație și de cozile de la Alimentare. Și-a făcut un prieten cu care coresponda. Îi primea scrisorile cu săptămâni întârziere, iar pachetele trimise de ea erau rareori livrate. El îi povestea de frigul din case. Atunci a început să se gândească Yvette la concepte precum „libertate”, „democrație” și „libertatea cuvântului”. „Eram foarte furioasă că libertatea lui era atât de restricționată și că nu se putea exprima liber de teamă să nu fie acuzat”. Din călătoria în România i-au rămas în minte mai ales muzica și frumusețea oamenilor. „Mama spunea că simte prietenia incredibilă a românilor. Când ne-am întors în Suedia și-a dat seama că noi, care aveam atât de multe, nu eram mulțumiți. Iar ei aveau atât de puțin”.

Ce este pentru mine România?

„Mirosul de cimbru primit într-un pachet, într-o seară mohorâtă și ploioasă de iarnă.

Poveștile Rezistenței din Munții Făgăraș. Sunetul clopotelor de la Mănăstirea Petru Vodă. Satul Bucium din Transilvania. Colindele de la biserică și oamenii în port popular.

Vecinul din Amzei care mi-a adus pe lângă cântarul pentru bagaj și câteva chiftele. Prietenul care vine să mă ia de la aeroport și îmi aduce brânză, roșii și ceapă.  Cina de Anul Nou care bate orice restaurant de 5 stele, unde „din abundență” este prea puțin spus. Delicios!

Bunicile din România chiar știu să gătească! Sarmalele fierte în grădină.

Dansul de Ziua Națională a României, în 2014.

Spălatul iei în râu la Mândra, Brașov, Transilvania.

Bisericile ortodoxe și reluarea legăturii cu lucrurile cu adevărat importante.

Întâlnirea cu Părintele Tănase în Valea Screzii, Prahova, și poveștile despre munca lui izvorâtă din inimă pentru sute de oameni.

O plimbare dis-de-dimineață ca să aud Bucureștiul trezindu-se.

Răsăritul pe Transalpina și o plimbare cu mașina prin locuri care par neatinse și preistorice.

Acea primă dată în care am vizitat Bucovina și am fost primită cu vișinată făcută în casă. Bondele lor frumoase, de care m-am îndrăgostit.

Frumusețea orașului Oradea.

Timpul petrecut la casa prietenului meu din Dobrogea, cu sunetele viețuitoarelor din Deltă, cu albul și albastrul caselor. Locul unde viața se scurge mai încet și unde îmi pot auzi din nou bătăile inimii.

Apusul la Marea Neagră alături de copiii mei. Stăm la același hotel la care am stat cu părinții mei acum 30 de ani.

Gustul nucilor culese direct din copac. Corcodușele culese de prieteni. Plimbarea prin zăpadă cu Eros, un câine ciobănesc mioritic. Vinul fiert în Centrul vechi. Prima dușcă de țuică – haha! Întâlnirea cu oamenii, poveștile lor, poveștile mele”.

„Când sunt în România se întâmplă adesea lucruri magice. E întotdeauna aici o surpriză care mă așteaptă – locuri nedescoperite de văzut, oameni de cunoscut. Iubesc România mai mult de fiecare dată când revin„.

Modul de viață din satele românești este un exemplu pentru întreaga lume vestică, este de părere Yvette.

„Dacă te uiți la cei care trăiesc aproape de natură îți dai seama că ei nu rănesc lumea, ci trăiesc cu ceea ce ne oferă natura (…) A trăi aproape de natură înseamnă și să urmezi ceasul natural al zilelor și nopților, ritmul anotimpurilor”.

A doua lecție importantă pentru oricine vine în România este păstrarea tradițiilor. „Hora, de exemplu. Strângerea mâinilor și dansul împreună creează o legătură puternică între oameni și întăresc comunitatea”, spune Yvette.

După atâția ani în care revine în România, are însă o idee destul de clară și despre lucrurile care nu merg.

„Corupția și leadership-ul slab”, nominalizează ea. „Aceste două lucruri au impact negativ în viața de zi cu zi a oamenilor, încetinesc dezvoltarea și-i fac pe locuitori să plece„, avertizează Yvette.

„Dar oamenii sunt cei care schimbă lucrurile. Uitați-vă în istorie. Oamenii sunt cei care au ieșit în stradă și au protestat atunci când ceva nu funcționa în societățile lor. Și eu mă bucur de o mulțime de lucruri bune în Suedia pentru că mama mea și generația ei au ieșit în stradă, au protestat, au dezbătut și au schimbat lucruri care atunci erau greșite”, dă exemplu Yvette Larsson.

România peste 100 de ani

„Îmi imaginez o Românie în care oamenii spun cu voce tare ce îi doare, o țară cu o nouă generație de lideri. Lideri cărora le pasă de oamenii lor.

Îmi imaginez o Românie unde turiștii vin ca să se inspire din modul vostru de viață ce alină sufletul și pune umanitatea pe primul loc.

Îmi imaginez o Românie în care oamenii au încredere că în spitale vor primi îngrijirea de care au nevoie fără să fie nevoiți să plătească pentru un tratament bun.

Îmi imaginez o Românie în care părinții au încredere să-și trimită copiii în orice școală, știind că vor fi bine tratați, că vor învăța o istorie adevărată, alături de alte lucruri care să-i ajute în viață.

Îmi imaginez o Românie în care se acordă atenție agriculturii, astfel încât să nu fie nevoie de fructe și legume din import. O Românie prosperă, unită, în care oamenii inovatori deschid calea, sunt respectați peste tot în lume și nu trebuie să înfrunte prejudecățile pe care le resimțim astăzi.

Îmi imaginez bunici spunându-le nepoților povești cu Harap Alb, Ileana Cosânzeana, Greuceanu. O lume în care copiii învață arta cusutului iei, modelarea lemnului și a lutului, în care banii nu vor mai avea importanță decât pentru a cumpăra bunuri și servicii.

Îmi imaginez o țară în care noțiunile ‘corupție’ și ‘sărăcie’ vor exista doar în dicționare, iar singurele lucruri greșite vor fi săvârșite doar de ‘Zmeul cel Rău’ „.