Avem o lege a compostului, dar întrebarea este cum procedăm ca să o și aplicăm? România este departe de a reuși să întrunească obligațiile pentru a colecta selectiv deșeurile menajere față de cele din sticlă, pet sau metal, dar mai ales de a colecta frunzele și resturile vegetale din gospodării.
În Mehedinți, deși autoritățile și cei responsabili de salubritate spun că au tehnologia necesară să colecteze selectiv și inclusiv resturile vegetale, în realitate, echipamentele zac de mai bine de cinci ani într-un depozit despre care, neoficial, se spune că ar putea să nu fie funcțional niciodată, pentru că prețul de cost pentru ridicarea gunoiului ar fi prea mare ca să fie suportat de populație.
De pe 20 februarie, de când a intrat în vigoare noua lege a compostului, arderea frunzelor în gospodării ori în a resturilor vegetale este interzisă. Amenda este între 400 și 800 de lei pentru persoane fizice și 10.000 și 20.000 de lei. Numai că incapabile să colecteze selectiv, autoritățile sunt obligate să închidă ochii. În Mehedinți, stația de sortare a deșeurilor și de colectare și transformare în compost a resturilor vegetale e gata de acum cinci ani, doar că tot de atunci stă închisă.
Teoretic, cei de la firma de salubritate sunt pregătiți. Faptic, recipienții în care în care ar trebui pus gunoiul și care ar trebui să fie deja în gospodăriile populației, zac tot în depozitul de la Malovăț. Primarul municipiului Drobeta-Turnu-Severin recunoaște că aplicarea legii compostului va fi extrem de dificilă.
În zonele rurale, unde situația este și mai complicată, țăranii continuă să dea foc resturilor vegetale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ceea ce dă de furcă pompierilor.
Deși inaugurată de cel puțin trei ori și este și funcțională, se vorbește că stația de tratare mecano-biologică a deșeurilor de la Malovăț, în care s-au investit aproape 100 de milioane de lei ar putea să nu funcționeze niciodată. Motivul, costurile de colectare a deșeurilor s-ar ridica la un preț mult prea mare, ca să poată fi suportat de populație.