Meșterul Vasile Borodi explică cum se realizează clopul maramureșean, element vestimentar de tradiție, vechi de aproape 200 de ani

Clopul la care lucra meşterul Vasile Borodi, în atelierul lui din satul Sârbi, e din lemn de plop. Și nu seamănă deloc cu cel original, făcut din spice de grâu, purtat de bărbaţi acum peste un secol în urmă. Gazda ne arată mai întâi materialul brut.

“Se face manual tot, să știți. Totul manual”, spune meșterul.

Împletitura trebuie să fie perfectă, nivelată, după ce trece printre cei doi cilindri ai călcătorului. Și apoi ajunge în maşina de cusut.

E momentul să decidă și măsură clopului, pentru un copil sau un adult. Și în final, discul albicios îşi va căpăta forma în presa veche de peste o jumătate de secol.

Vasile Borodi, meşter de clopuri, satul Sârbi, judeţul Maramureş: „Eu port în fiecare zi clop. Și în zile de lucru, și în sărbători”.

Vasile Borodi a învăţat meseria cu 40 de ani în urmă, de la un vecin. Înainte de 1989 erau cinci meşteri în sat. A rămas doar el. Și nu vinde mai mult de 50 de clopuri într-un an, la localnici. Dar nu se plânge de succes pentru că vin să-l vadă la lucru sute de turişti care vor să afle şi povesti despre trecut.

Vechile clopuri se lucrau doar manual. Erau diferite în funcție vârstă, condiție socială și chiar de la un sat la altul.

Măriuca Verdeș, preşedintele Asociaţiei Rădăcinilor Străbune, Maramureş: “În serile din timpul șezătorilor, bărbații împleteau spicele de grâu în şapte. Femeile se întreceau în a le coase barbaților clopuri care mai de care mai frumoase. Astăzi mai sunt bărbați care își ighesc clopul și le place să fie mândru gătaţi”.

Îmbrăcată în portul care îi susține principiile, profesoara Măriuca Verdeş, din satul Călinești, a reuşit, de mai mulți ani, sprijinită de părinți șI de elevi, să includă Cultura Tradiţională în programa şcolilor din Maramureş.