Mărturia Corinei Albota, o româncă dn China: Cel mai greu mi-a fost când am văzut ce se întâmplă în Europa

Corina Albota trăiește în Suzhou, un oraș cu peste 10 milioane de locuitori, în apropiere de Shanghai. În Suzhou au fost sub 100 de cazuri (toate vindecate).  Din ianuarie, poveștile ei despre viața în China în vreme de pandemie sunt urmărite, pe Facebook, de mii de persoane.

09 Aprilie 2020, 10:11 (actualizat 09 Aprilie 2020, 10:24) |
Doza Corinei de vitamina D
Doza Corinei de vitamina D
Corina Albota
Buster, unul dintre cei doi câini ai Corinei

Am vorbit despre ce a însemnat izolarea în provinciile chineze și despre ce măsuri s-au luat astfel încât, în China, viața revine acum, încet, la normal. Un interviu de Irina Luca.

(w220) Corina AlbCorina, de cât timp nu ai mai ieșit din casă?

În toată această perioadă, în afară de Wuhan și alte câteva localități din provincia Hubei, orașele nu au fost izolate, iar oamenii au putut sa iasă, au continuat sa meargă la serviciu. Ni s-a recomandat să rămânem acasă, dar nu a fost obligatoriu.

Problema a fost că nu prea aveai unde să ieși. Și nici de ce. Comanda la domiciliu e foarte dezvoltată: în maximum jumătate de oră primești mâncarea sau produsele de la farmacie.

Rezidența de apartamente în care locuiesc a lăsat o singură poartă deschisă, monitorizată permanent.

Pachetele aduse de curieri sunt lăsate la ușa rezidenței. Fiecare dintre noi mergem și le ridicăm de acolo. Când ieși în oraș, primești un bilet cu data, la întoarcere îl predai și ți se ia temperatura.

Avem doi căței și pot spune că m-au ajutat mult în această perioadă, din punct de vedere psihologic. În primele două săptămâni îi plimbam în orele mai nepotrivite pentru localnici (de exemplu la prânz și spre miezul noptii).

Eu lucrez în marketing și organizări de evenimente. Și, de la sfarșitul lui ianuarie, evenimentele și adunările publice au fost anulate. Dar cu toții încercăm să ne adaptăm. De exemplu, un club renumit a continuat sa cheme DJ, iar muzica era live pe Internet, și oamenii dansau acasă.

(w220) Buster, unAcum lucrurile încep să se relaxeze în China? Ce se schimbă?

Conform datelor oficiale, de mai bine de o lună nu au apărut în oraș decât două cazuri noi. Este vorba despre cazuri importate.

In Wuhan există încă pacienți, dar cele 16 spitale de campanie construite luna trecută au fost închise.

S-au deschis majoritatea locurilor publice: parcuri, mall-uri, restaurante.
S-au deschis liceele. Urmează școlile generale și apoi grădinițele.

Nu ne lipsește nimic – doar viața dinainte. Măștile au apărut în magazine, traficul e aproape normal.

Ce măsuri sociale/economice s-au luat?

De la început, s-a anunţat că nu se pot concedia angajaţi în această perioadă. Că salariile trebuie plătite. Firmele din zonă au beneficiat de luna februarie gratuită pentru chirie (recomandare din partea statutului) şi martie redusă.

Începând cu 10 februarie, fabricile şi firmele mari au început să depună cereri de deschidere. Pentru aprobare, au avut control în timpul cărora au trebuit sa dovedească anumite condiţii - măşti pentru angajaţi, dezinfectare, personal care ia temperatura angajaţilor, etc. Au fost rugaţi să găsească o opţiune de a limita numărul de angajaţi prezenţi în acelaşi timp la lucru, lucrul online, pe ture, pe zile.

Cum arată viața în China în timp de pandemie?

Oriunde ieși, ți se ia temperatura. În Mall-uri s-au montat scannere, iar la intrarea în metrou termometre cu infraroșu.

Sunt coduri instalate pe telefon și ele arată unde ai ieșit în ultimele 14 zile, sunt locuri publice în care nu poți intra dacă nu ți se citește codul verde.

Lucrurile acum intră în normal, dar mai sunt întârzieri, pentru că fiecăruia trebuie să i se citească temperatura și să i se scaneze codul.

Care este atitudinea față de străini?

S-a schimbat puțin în ultimul timp. Guvernul a numit inițial cazurile intrate în țară, cazuri importate.

Începând din martie, toți cei care intrau în China erau testați gratuit. Intrau apoi în carantină obligatorie timp de două săptămâni și apoi erau testați din nou.

Există așa numitele „Fever clinics” (Clinici de febră) unde, dacă ai simptome de răceală (mai ales febră), sau știi că ai intrat în contact cu cineva infectat, ți se face testul.

Dacă testul iese pozitiv, ești dus imediat la spital.

O prietenă care a venit din Germania într-un avion unde au fost și doi pasageri pozitivi, a fost dusă imediat la spital pentru teste și chiar radiografie la plămâni.

Ce te-a dezamăgit în această perioadă?

Atitudinea multora care nu ştiu nimic despre China, dar şi-au dat cu părerea într-un mod cât mai jignitor. De la vorbe ("merită să moară chinezii ăia, care mănâncă câini, koala, lileci") până la gesturi violente contra asiaticilor în lumea "civilizată".

Modul în care restul lumii a tratat cu dublu standard situaţia din China. Media, care o speria pe mama cu oraşele de zombies din China, unde drepturile omului sunt încălcate cu o carantină. Asta în timp ce în Italia carantina este considerată o măsură de responsabilitate civică. Asistentele din China cu faţa tăiată de elasticul măştii după ture interminabile şi asistentele din Italia, în aceeaşi situaţie, la o lună distanţă, dar tratate diferit de media europeană.

Care a fost cel mai greu moment?

Nu mi s-a părut atât de greu când a crescut aici numărul de cazuri.

Cel mai greu mi-a fost când am văzut ce se întâmplă în Europa. Poveștile umane pe care le-am citit în presă sau pe rețelele sociale, acelea au fost cele mai puternice.

Aici nu aflam mai mult decât informațiile de la Guvern, traduse pentru străini. Erau cifrele seci din fiecare zi și indicațiile pentru a ne proteja.

Cum s-a văzut din China amploarea pe care a luat-o pandemia în restul lumii?

Exista o uimire că lucrurile nu s-au luat în serios. Când afli că a fost închis un oraș cu 60 de milioane de locuitori și nu te pregătești în nici un fel că s-ar putea să ajungă și la tine. Presa mondială considera că sunt exagerări.

Acum pare ca există un răspuns mai coerent. Și China e foarte precaută.

Autoritățile chineze au fost acuzate că au ascuns datele reale.

Nu știu ce să spun. Aplicațiile de care iți povesteam, care iți arată în timp real câte cazuri sunt în jurul tău, testările permanente, faptul ca în Wuhan a existat un moment în februarie când doctorii au raportat 15.000 de cazuri în plus, toate astea mă fac să am încredere în informațiile pe care le primesc.

Câte cazuri de îmbolnăviri au fost în orașul în care locuiești?

Conform datelor oficiale, în Suzhou au fost 90 de cazuri. Și în toată regiunea au fost 600 de îmbolnăviri.

Asta probabil pentru că se fac testări masive. Apoi, de câte ori ieși din casă, poți să vezi pe o aplicație echivalentă cu Google Maps, ce cazuri sunt în apropiere de tine. De exemplu, vedeam că într-o rezidență aflată la 2 km de locul pe unde mă plimbam, era un bărbat infectat cu vârsta de 53 de ani. Asta îți dădea o siguranță.

Cum a rezistat familia ta stresului?

Mama e o persoană cu capul pe umeri. Când a început să se vorbească despre Covid 19 în Europa, era pregătită, știa că o sa vină și o să treacă.

Vorbim în fiecare zi.

Acum e totul blocat. Dacă aș vrea să mă întorc în România, nu aș avea cum.

Am fost acasă în octombrie, mi-e dor de părinți și de prieteni și sper că o să mă întorc curând.

Articole pe aceeaşi temă
 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CORONAVIRUS
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 9°C 5°C
IASI 7°C 1°C
CLUJ 1°C -2°C
CONSTANTA 7°C 4°C
CRAIOVA 8°C 2°C
BRASOV 3°C -2°C
Vezi toate informatiile meteo
TVR +
Canalul TVR YouTube
TVR65
ARHIVĂ ȘTIRI