Mark Galeotti: Ucraina a găsit călcâiul lui Ahile al Rusiei în Crimeea

Primul aspect: contraatacul ucrainean e, până acum, „mai puțin despre o trântă și mai mult despre o încercare metodică de a viza liniile de aprovizionare rusești”, subliniază Galeotti. „Până acum, asta s-a întâmplat prin lovituri cu rachete, dar afirmația Moscovei că atacul Mayskoye a fost efectuat de „sabotori” ar reprezenta – dacă este adevărat – o nouă abordare interesantă. (Și o jenă serioasă pentru forțele de securitate ruse, având în vedere că presupușii atacatori se pare că au reușit să dispară.)”, notează expertul într-un editorial din The Spectator.

Vechea zicală că „amatorii studiază tactica, dar profesioniștii studiază logistica” este valabilă „mai ales în lumina dependenței armatelor moderne de o aprovizionare constantă cu combustibil, muniție și toate celelalte consumabile ale războiului mecanizat”.

Acesta este călcâiul lui Ahile în privința rușilor, este de părere Mark Galeotti. Au avut tendința să se bazeze pe câteva centre de aprovizionare mai mari, cât mai aproape de linia frontului, pentru a minimiza distanțele pe care le trebuie să le parcurgă flota lor limitată de camioane. „Acum, că ucrainenii folosesc nu doar mult lăudatele lansatoare americane HIMARS cu rachete GMLRS de mare precizie, ci și o serie de alte sisteme de lansare de artilerie și rachete furnizate de NATO, afirmația Kievului că poate lovi destul de aproape toate liniile de aprovizionare ale Rusiei în sud este în mod clar credibilă”, notează expertul.

Cu zeci de depozite de combustibil și muniție distruse, rușii sunt nevoiți să se bazeze pe altele mai mici, mai departe de linii.

Acesta nu este singurul motiv pentru care în ultimele săptămâni s-a înregistrat o scădere dramatică a cantității de foc de artilerie pe linia frontului, „dar cu siguranță este unul dintre principalele”. Având în vedere că rușii s-au bazat pe bombardamentele masive pentru progresele pe care le-au făcut, acest lucru „le degradează serios capacitățile ofensive și capacitatea de a perturba orice contraatac ucrainean”, atrage atenția Galeotti.

Al doilea aspect este „cât de eficient este folosită acuratețea sistemelor de arme occidentale furnizate Ucrainei”.

„În unele cazuri, se pare că acest lucru se datorează asistenței occidentale, cu informații de la sateliții spionaj și strângerea de informații tehnice furnizate tainic la Kiev. În alte cazuri, prin folosirea bună a dronelor, a cercetașilor ascunși la sol sau a informatorilor din rândul populației aflate acum în spatele primei linii a teritoriului ocupat de Rusia.

Cu toate acestea, se datorează și utilizării inspirate a surselor libere din epoca panopticului. În ciuda eforturilor de a confisca telefoanele mobile ale soldaților lor și de a preveni în alt mod scurgerea de informații, rușii înoată împotriva curentului.

O lovitură recentă cu rachetă asupra unui cartier general al forței de mercenari Wagner din Popasna, de exemplu, a fost efectuată din pricina postării imprudente pe o rețea de socializare a unui jurnalist pro-rus. Când a încărcat pe Telegram o fotografie care arată baza și un indicator stradal, le-a dat din neatenție ucrainenilor indiciile pentru a identifica locația acesteia, astfel încât să poată fi vizată folosind coordonatele GPS”, mai scrie expertul în editorialul său.

În cele din urmă, atacul subliniază mesajul loviturii de săptămâna trecută asupra bazei aeriene Saki: „că Peninsula Crimeea este în joc. Nu există niciun sentiment real că un asalt direct ucrainean asupra peninsulei puternic apărate este posibil în viitorul apropiat. Cu toate acestea, relativa impunitate de care se bucura până de curând – și numeroasele baze, aerodromuri și centre de aprovizionare de acolo – este acum istorie.”

„Nimic din toate acestea nu sugerează că o victorie ucraineană este în vreun fel inevitabilă – este întotdeauna periculos să crede că Rusia este epuizată. Cu toate acestea, ceea ce subliniază este gradul în care ucrainenii se adaptează mai rapid și mai eficient decât inamicul lor, luând cantitățile uriașe de asistență militară occidentală și folosindu-le în moduri care își maximizează propriile forțe și le refuză rușilor pe ale lor.

Aceasta nu este doar o chestiune de număr mare de soldați sau de greutatea bombardamentelor, nici măcar de tactică și generali. Este un război al imaginației și al adaptării, iar acolo ucrainenii și-au demonstrat din nou avantajul”, conchide Mark Galeotti.