Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
INTERVIU

"Mai rău decât să fii într-o caricatură semnată de KAL e să nu fii în nicio caricatură de-a sa"

Caricaturistul Kevin Kallaugher desenează de trei decenii figurile celor care decid soarta lumii. Aproape niciun lider politic din istoria recentă nu a scăpat sarcasmului său. Unii au înţeles. Alţii nu. Pe Terra, oamenii încă mor din credinţa că sunt graniţe pe care o caricatură n-ar trebui să le treacă. Kal, omul din spatele semnăturii aşezate pe coperţile The Economist, crede altceva. Iată ce, într-un interviu special pentru TVRinfo.ro

25 Mai 2012, 06:29 (actualizat 25 Mai 2012, 09:44) |
Kevin Kallaugher are nevoie doar de un creion pentru a se transforma în alter-egoul său, KAL
Kevin Kallaugher are nevoie doar de un creion pentru a se transforma în alter-egoul său, KAL
Mihail Gorbaciov şi o copertă The Economist care a făcut epocă
Noii alcoolici de la Washington şi Beijing îşi potolesc setea de dominaţie globală cu petrol
Nu doar războiul, ci şi pacea are armele sale: campania prezidenţială americană promite multe
Satira e portiţa care separă camera artistului propagandist de cea a caricaturistului politic
Satira e portiţa care separă camera artistului propagandist de cea a caricaturistului politic
Satira e portiţa care separă camera artistului propagandist de cea a caricaturistului politic
KAL versus ipocrizie
KAL versus ipocrizie
KAL versus ipocrizie

Primul minut al conversaţiei cu Kevin Kallaugher a fost mai ridicol decât o caricatură înfăţişându-i pe Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov cu tricouri colorate şi flori de câmp prinse în păr, militând în stil hippie pentru distrugerea focoaselor nucleare.

Şi a fost aşa pentru că discuţia începuse, secundele se scurgeau rapid spre finalul celor zece minute convenite înaintea interviului, iar camera, camera!, n-o pornise nimeni.

Nu trageţi în ziarist, s-a împuşcat singur şi nu mai e nimic de făcut. Conversaţia înregistrată începe, aşadar, abrupt, cu Kal râzând copios, ducându-şi mâna dreaptă spre tâmplă, simulând o cheiţă imaginară şi provocând prin rotire manuală pornirea creierului care a produs unele dintre cele mai importante caricaturi politice ale secolului trecut.

TVRinfo.ro: ...Camera nu era pornită...
Kevin Kallaugher: (râzând) Daţi-mi voie să mă pornesc şi eu.

Vă întrebam care e diferenţa dintre un bun grafician şi un bun caricaturist. De ce anume e nevoie?
E nevoie de improvizaţie, de înclinaţia spre a experimenta cu feţele celorlalţi, de îndrăzneală. Nu există o ştiinţă precisă a caricaturii. De exemplu, dacă mă uit la figura ta, ar trebui să mă joc puţin cu nasul tău, să-l lungesc, să văd dacă nu cumva pot să-l lungesc şi mai mult sau, din contră, să-l scurtez. Ar fi, deci, vorba despre a fi dispus să te joci.

E nevoie de educarea gusturilor pentru a înţelege o caricatură?
Cele mai bune caricaturi sunt acelea pe care toată lumea le recunoaşte imediat. Am descoperit că arta asta lucrează cu lucruri uşor identificabile. O caricatură apreciată va fi repede recunoscută de oricine, indiferent de cultură. Dacă cineva face o caricatură a papei, şi o persoană din Nigeria, şi una din Australia o va înţelege. Şi despre asta e vorba: caricatura poartă un limbaj universal.

V-a fost vreodată frică, în anii de când desenaţi, că aţi putea greşi, că n-aveţi toate datele? Aţi avut vreodată îndoieli cu privire la caricaturile publicate?
Pentru caricaturişti, e important să înţeleagă că desenele lor pot fi foarte puternice. Dacă greşeşti ceva, caricaturile pot provoca o mulţime de probleme. Ştiţi ce s-a întâmplat în Danemarca, cu desenele referitoare la Profetul Mahommed. Oameni mor în revolte iscate pe glob din cauza unor caricaturi greşite. De aceea, da, mi-e puţin teamă de fiecare dată când desenez ceva. Adică încerc de fiecare dată să mă asigur că oamenii vor înţelege ce vreau să spun şi că metaforele pe care le folosesc îi vor provoca pe ceilalţi să gândească. Unii însă ar putea, într-adevăr, să înţeleagă greşit.

Presupun că vi s-a întâmplat asta, oamenii să nu înţeleagă ideea din spatele caricaturii...
Mi s-a întâmplat, nu doar mie, ci majorităţii colegilor mei caricaturişti. Unii au trecut prin situaţii dificile. În ce mă priveşte, am avut grupuri de oameni protestând în faţa redacţiilor ziarelor, am primit emailuri, scrisori. Din estimările mele, cam 85% din contactul unui caricaturist cu publicul său este de natură negativă. Oamenii care te urăsc vor întotdeauna să-ţi spună asta. Iar cei care te plac cred că auzi lucruri bune tot timpul, aşa că nu-ţi zic asta niciodată. Face parte din natura meseriei, cred.

Aveţi vreun subiect tabu, un lucru pe care evitaţi să-l caricaturizaţi?
Pentru mine, e mai degrabă vorba despre cum alegi să abordezi subiectul, mai puţin despre subiect în sine. Aş putea, de exemplu, să fac o caricatură despre musulmani, care să descrie problemele acestora, fără ca desenul să-l includă pe Mahommed. Ca rezultat, nu va mai fi aceeaşi reacţie precum în cazul Danemarca. De altfel, mă lovesc tot timpul de chestia asta. În Statele Unite, avem o mulţime de subiecte pe care trebuie să le tratezi cu atenţie. Sunt subiecte legate de rasă, religie sau relaţiile dintre arabi şi evrei. Toate lucrurile acestea pot crea tensiuni. De aceea, felul în care le tratezi e mai important decât faptul că vorbeşti despre ele.

(w160) Mihail Gor (w160) Nu doar r�

(w160) Noii

Arc peste două decenii în opera lui KAL: 1. Mihail Gorbaciov şi o copertă The Economist care a făcut epocă; 2. Noii alcoolici de la Washington şi Beijing, potolindu-şi setea de dominaţie globală cu petrol; 3. Război şi pace, în versiune americană, cu doi competitori promiţând multe surprize
(click pe imagini pentru a le mări)

Aţi desenat vreodată un personaj din România?
Sigur că da. Pe Nicolae Ceauşescu. Şi, de cele mai multe ori, aş spune că am făcut-o într-un mod puţin flatant.

I-aţi făcut urechile mai mari?
Cred că avea un nas foarte ascuţit, fruntea foarte lată şi ochii foarte mici. Am publicat câteva în The Economist.

Aţi spune că un politician lipsit de umor e pe cale să devină un dictator?
E interesant, pentru că umorul e un semn de umanitate. Cineva cu un simţ dezvoltat al umorului pare să fie mai conectat la propriul suflet şi la sufletele celorlalţi. Umorul e unul dintre lucrurile importante care ne diferenţiază de celelalte animale. Aşa că cineva lipsit de umor pare într-adevăr mai rece. Poate că asta e o caracteristică a celor cu înclinaţii dictatoriale.

S-a enervat vreunul din subiecţii dumneavoastră atât de tare încât să vă sune şi să întrebe ce aţi făcut cu faţa sa?
De cele mai multe ori, politicienii nu mă contactează direct. Au un intermediar, cineva care sună din partea lor. Totuşi, e curios: unora le place la nebunie să fie caricaturizaţi. Indiferent cât de ridicoli arată, păstrează colecţii ale caricaturilor. Am avut inclusiv cazul unui fost candidat la preşedinţia SUA, care n-a fost ales şi care m-a sunat după alegeri să-i dau toate caricaturile. Şi erau teribile, fusesem foarte rău! Iar un alt politician mi-a spus odată: singurul lucru mai rău decât să fii într-o caricatură semnată de Kal e să nu fii în nicio caricatură semnată de Kal.

Care credeţi că e diferenţa dintre un caricaturist politic şi un artist propagandist?
De obicei, un propagandist desenează în favoarea a ceva. Un caricaturist e mai degrabă critic, arta sa e negativă. Dar e negativă în sensul în care slujba noastră e să zgândărim lucrurile pentru că le vrem mai bune. Aplicăm ceea ce eu numesc o “dragoste dură”. De aceea, de fiecare dată când văd un desen care scrie “Alegeţi-l pe Barack Obama!”, îmi sună a propagandă. Dar dacă fac ceva care spune “Republicanii sunt ridicoli!”, atunci lucrurile sunt mai aproape de caricatura politică.

(w160) Satira e p (w160) Satira e p

(w160) Satira e p

Dr. KAL, sau cum am învăţat să iubim satira şi să râdem de cei aflaţi la putere: pentru Kevin Kallaugher, satira este portiţa care desparte camera artistului propagandist de cea a caricaturistului politic
(click pe imagini pentru a le mări)

Să ne imaginăm, totuşi, că vine al Treilea Război Mondial, iar guvernarea americană îi cere lui Kal să deseneze caricaturi împotriva inamicilor ţării. Aţi face-o?
N-aş face nimic de genul acesta pentru guvern. Asta ar fi clar propagandă. Totuşi, au fost situaţii recente, cu Războiul din Irak, în care unii caricaturişti au venit de bunăvoie nu doar în sprijinul guvernării, ci şi a unui fel patriotic, plin de slogane, de a vedea lucrurile. Am mai văzut fenomenul acesta şi în Anglia, în timpul conflictului pentru Insulele Malvine. Caricaturiştii au fost folosiţi atunci pentru a flutura steagul, “hai să mergem!”, “hai să ucidem!”. Eu cred că în orice instanţă este loc pentru critică. Dacă te duci la război împotriva celor pe care îi consideri inamicii de moarte ai ţării tale, poate că nu o faci la modul corect. Sau decât să spui “Ai noştri sunt extraordinari!” ai putea încerca “Ceilalţi sunt răi!”, e o diferenţă sesizabilă de ton.

Care sunt înclinaţiile dumneavoastră politice? Pentru că fiecare caricatură pe care o semnaţi e o declaraţie politică, în sine...
E-adevărat. Sunt independent. De-a lungul anilor, am votat şi cu republicanii, şi cu democraţii. Faptul că am trăit şi în afara Statelor Unite mi-a oferit o perspectivă suplimentară asupra lucrurilor. Simt că sunt un cetăţean american, dar în acelaşi timp un cetăţean al lumii. Aşa că încerc atunci când tratez un subiect să-mi folosesc toată această experienţă şi să rămân cât se poate de deschis. Nu sunt un adept al ideologiilor. De fapt, singura mea ideologie e că sunt împotriva ideologiilor. Cred foarte mult în toleranţă şi cred că toleranţa e lucrul de care lumea are cea mai mare nevoie.

Votaţi Barack Obama la următoarele alegeri prezidenţiale?
Barack Obama e un bun candidat.

Sau ar trebui să întreb de Mitt Romney?
(râzând) Mitt Romney un un tip interesant.

Aveţi o imagine despre care aţi putea spune că defineşte secolul XX? Sau o colecţie de imagini?
Când te gândeşti la lumea caricaturilor, te gândeşti la distilarea unor lucruri foarte complicate într-un pachet foarte concis. De fiecare dată când reduci lucrurile la o asemenea simplitate, obţii neclaritate, pentru că elimini substanţa care clarifică elementele importante. Secolul XX e atât de complex, imaginaţi-vă că suntem în era internetului şi am pornit de la revoluţia industrială. Dacă ar fi să o spun într-o frază, aş spune că lumea evoluează încet. Sunt încă optimist cu privire la direcţia în care ne îndreptăm. După al Doilea Război Mondial, lumea nu părea un loc prea plăcut, dar am reuşit să o scoatem la capăt. Cred că suntem pe o traiectorie ascendentă, chiar dacă avem suişuri şi coborâşuri.

Avem, totuşi, şansa să trăim în democraţii şi să vedem lucrurile astfel.
Aşa este, e perspectiva noastră. Dar putem să ne uităm la numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie la sfârşitul secolului, comparativ cu cele care trăiau la începutul lui. Încă e multă suferinţă, dar e mai puţină. Si-mi place să cred că peste o sută de ani va si şi mai puţină.

Încă credeţi că o caricatură bună e mai aproape de viaţa-aşa-cum-este- ea decât realitatea însăşi?

Da, dar o caricatură bună e greu de realizat. Dacă desenezi o caricatură bună poţi spune mai multe despre o persoană decât o face structura sa fizică, facială. E la fel ca atunci când vezi o femeie frumoasă, dar în spatele aspectului nu sunt foarte multe de găsit. Pe de altă parte, există oameni pe care nu i-ai cataloga ca fiind frumoşi din punct de vedere fizic, dar care respiră prin toţi porii alte feluri de frumuseţe. De aceea, dacă surprinzi doar aspectul unei persoane, îi faci din start o nedreptate. Trebuie să surprinzi spiritul, asta e magia caricaturii.

(w160) KAL versus (w160) KAL versus

(w160) KAL versus

Aceasta nu este o eroare de logică: Un caricaturist bun devoalează ipocrizia. KAL devoalează ipocrizia. KAL este un caricaturist bun.
(click pe imagini pentru a le mări)

Care e procentul de caricaturi bune din munca dumneavoastră?
Unu la sută.

Glumiţi...
Mereu e loc de mai bine.

Să fii la capătul celălalt al unei caricaturi, în poziţia celui desenat, nu e tocmai plăcut uneori. V-aţi aflat într-o asemenea situaţie?
Am o colecţie de caricaturi făcute de colegii mei. Şi e interesant să fii la celălalt capăt. Când caricaturiştii se strâng laolaltă, de obicei se desenează unii pe alţii. Odată cu creşterea cantităţilor de vin consumate, se lungesc şi nasurile celor desenaţi. Chiar am fost la un moment dat preşedintele asociaţiei americane a caricaturiştilor şi stând în faţa lor tot timpul, dând ordine, m-am ales cu tot felul de portrete.

TVRinfo.ro: Domnule Kallaugher, vă mulţumesc pentru acest interviu.

Cine este Kevin Kallaugher

Kevin Kallaugher este “editorial cartoonist” (editorialist vizual, cum îi place să spună) la revista “The Economist” şi cotidianul ”The Baltimore Sun”. KAL, acronimul sub care îşi semnează materialele, a petrecut zece ani lucrând la Londra pentru publicaţiile “The Observer”, ”The Sunday Telegraph”, ”Today” şi ”The Mail on Sunday”. În 1988 s-a întors în SUA.

Între 1988 şi 2006, a desenat peste 4.000 de caricaturi pentru “The Sun”, continuând să semneze săptămânal şi pentru ”The Economist”.

Lucrările lui au apărut în peste o sută de publicaţii din lumea întreagă – “Le Monde”, ”Der Spiegel”, ”Pravda”, ”The Australian”, ”The International Herald Tribune”, ”The New York Times”, ”Time”, ”Newsweek” sau ”The Washington Post”.

 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 34°C 32°C
IASI 31°C 31°C
CLUJ 30°C 28°C
CONSTANTA 29°C 28°C
CRAIOVA 31°C 28°C
BRASOV 28°C 27°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Iunie 2018, 21:37
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-06-2018
Deschidere: 8163.77
Maxim: 8177.22
Mimim: 8087.71
Variatie: -0.93%
TLV
2.34
2.1%
BRD
13.10
1.96%
SNG
36.60
0.27%
SNP
0.31
1.42%
FP
0.90
0.34%
TGN
396.50
1.13%
EL
9.69
1.04%
SIF5
1.86
0.52%
SIF2
1.38
2.11%
SNN
7.44
0%
ARHIVĂ ȘTIRI