LUMEA AZI Interviu EXCLUSIV cu un jurnalist de la Minsk: Tinerii au învins frica de multă vreme

Baris Haretski, vicepreședintele Uniunii Jurnaliștilor din Belarus:

– Situaţia este diferită de la caz la caz. Sunt oameni, cum ar fi tinerii care nu lucrează la fabrici şi uzine şi nu sunt legaţi de locurile lor de muncă. Ei au învins frica demult. Chiar din primele zile, când violenţele au scăzut, aceşti oameni nu mai aveau frică. Vă dau un exemplu, începând cu ora 17.00-18.00, chiar pe sub geamurile oficiului nostru, care se află la două staţii de metrou de centrul oraşului, grupuri mari de oameni cu drapele alb-roşu-alb se mişcă spre centru. În ceea ce ţine de oamenii care lucrează la fabrici, situaţia este diferită. Ei sunt supuşi unor presiuni mari. În primele zile, ei au ieşit la mitinguri, iar acum nu prea sunt entuziasmaţi să participe, deoarece sunt ameninţaţi. Acum au loc presiuni asupra clasei muncitoare.

– Grevele mai continuă, sau oamenii au revenit deja la locurile de muncă?

– În Minsk grevele s-au sfârşit. Câteva zile au continuat grevele la cea mai mare carieră din Belarus, dar şi acolo s-au încheiat după presiuni din partea resurselor administrative. Este uşor să pui presiune pe oameni care depind de locul lor de muncă. Au fost publicate imagini video cu trupele speciale OMON care veneau la întreprinderi, iar oamenii erau ameninţaţi cu demiterea. Ei pot fi înţeleşi, deoarece oamenii au familii acasă, au nevoie de aceste locuri de muncă.

– Putem vorbi de scăderea entuziasmului revoluţionar în Belarus după ce forţele de ordine nu mai recurg la violenţă?

– Pe parcursul acestei săptămâni, de câteva ori am ajuns la concluzia că atmosfera revoluţionară s-a redus, dar acţiunile din ultimele zile m-au convins că revoluţia nu s-a încheiat. Poate a ieşit doar primul abur, primul val de nemulţumiri, care erau legate de rezultatele alegerilor. În acelaşi timp, puterea alimentează nemulţumirea oamenilor prin declaraţiile războinice şi relansarea represaliilor punctuale pe la fabrici şi uzine.

Ministerul Informaţiei a blocat mai multe surse mass-media şi site-uri ale unor instituţii social politice, cum ar fi Radio Free Europe, Radio Europa ş.a. Acest lucru a stârnit un val de nemulţumiri în rândul populaţiei. Acest lucru îl putem deduce dacă citim reacţiile care apar pe reţelele de socializare.

– Există discuţii despre o potenţială invadare sau intervenţie militară din partea Federaţiei Ruse. Cum reacţionează populaţia belarusă la aceste discuţii? În general, au loc discuţii în societate pe marginea acestui subiect?

– Bineînţeles că acest subiect este discutat. Chiar din primele zile ale protestelor, pe canalele de telegram ale jurnaliştilor de investigaţie bieloruși au apărut informaţii, cu surse foto şi video, cu coloane de maşini militare care se mişcau dinspre Moscova şi Sankt-Peterburg către graniţele Belarusului. Oamenii şi-au pus întrebarea, dacă forţele noastre de ordine au tras în noi cu grenade acustice, fumigene şi gloanţe de cauciuc, atunci cum se vor comporta cu noi militarii ruşi?

Nimeni nu are nici o iluzie. Aceste discuţii au devenit şi mai încinse când Aleksandr Lukashenko a anunţat că a invitat propagandişti de la Russia Today la postul public de televiziune, după ce mai mulţi jurnalişti de ai noştri şi-au dat demisia în semn de protest cu ceea ce se petrece în ţară. Acest subiect este discutat, toţi înţeleg că pericolul este real. Deocamdată, slavă Domnului, acest lucru încă nu s-a întâmplat.

– Belarus este în uniune cu Rusia şi mai face parte din Uniunea Economică Euro-Asiatică (n.r. Rusia-Belarus-Kazahstan). Poporul bielorus este în continuare pro-Moscova sau şi-a schimbat vectorul extern după tot ce se petrece pe teritoriul ţării în ultima perioadă?

– Bieloruşii nu mai sunt pro-ruşi deja demult, încă din decembrie anul trecut, atunci când Moscova a început să facă presiuni asupra Minskului să accelereze procesele de integrare dintre cele două ţări.

Atunci au avut loc proteste anti-integrare atât la Minsk, cât şi în alte oraşe. Atunci chiar şi puterea de la Minsk, în persoana lui Aleksandr Lukashenko, spunea că suntem supuşi unor presiuni. El spunea că noi suntem pentru prietenie, dar nu pentru absorbţie. Acest lucru se transmitea şi pe canalele de televiziune şi radio de stat. Încă de atunci, mulţi dintre bieloruşi s-au reorientat şi şi-au revăzut vectorul extern.

Până atunci mai priveau Moscova ca pe o salvatoare, ca pe o forţă care ar putea veni şi l-ar putea schimba pe Lukashenko. De atunci, deja foarte mulţi şi-au schimbat opţiunile. Acum, după toate aceste zvonuri privind iminenţa unei intervenţii militare ruseşti, lucrurile se complică şi, mai mult, bieloruşii devin anti-ruşi şi pro-europeni.