LUMEA AZI De ce sunt două state coreene. Nordul și sudul s-au separat după războiul din anii 50

Imaginea pe care au avut-o mulţi români despre războiul din Coreea apare în filmul şi mai apoi serialul Mash – unde se ilustrau întâmplările dintr-un spital de campanie american, în timpul conflictului. Era o imagine romanţată, cu personaje pitoreşti, dar care încerca să sugereze şi ororile luptelor.

MASH venea însă în anii 70, la două decenii după război. Şi imaginea incompletă nu avea cum să ilustreze trecutul şi mai îndepărtat – şi violent.

La începul secolului al XX-lea, Coreea a fost anexată de Japonia, sub pretextul identităţii culturale şi rasiale – o ocupaţie dură, şi azi vehiculată constant de regimul de la Phenian.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, URSS intra în Peninsula coreeană. Numai până la paralela 38 însă – pentru că până acolo veniseră americanii, potrivit acordului dintre cele două mari puteri. Astfel, Coreea urma să fie administrată timp de cinci ani de o guvernanţă americano-sovietică. Numai că noua administrare a generat revolte – susţinute din umbră de cele două mari puteri.

Pentru că între timp în China învecinată începea războiul civil care a dus la instaurarea regimului comunist. Stalin s-a aliat cu Mao şi gherilele comuniste de la nordul paralelei 38, Statele Unite cu naţionaliştii din sud – cu susţinerea Consiliului de Securitate ONU, boicotat de URSS. A început războiul.

După negocieri intense la nivelul marilor puteri, Coreea de Nord şi Coreea de Sud au semnat un armistiţiu în 1953. Iniţial, de cele două părţi ale astăzi notoriei Zone Demilitarizate a fost instalată o forţă multinaţională. Între timp, nordul a respins aceste contingente; ele funcţionează însă în continuare la sud, iar Elveţia şi Suedia rămân intermediari cruciali în dialogul cu Phenianul.

În anii 70, şi România a fost un actor extrem de important în relaţia cu regimul nord-comunist. Vizita lui Kim Ir Sen de la Bucureşti cimenta strânsa relaţie cu Ceauşescu. Liderul nord-coreean avea să fie numit, după moarte, preşedintele etern. Descendenţii primei dinastii comuniste din lume, Kim Jong il, şi actualul lider Kim Jong Un, nu aveau să aibă însă aceeaşi carismă. Iar discursul Phenianului atinge astăzi note aberante în limbajul diplomatic internaţional.