Locul unde nici salvarea nu ajunge. Povestea unui sat din nordul Rusiei, rupt de restul lumii

Din satucul Panozero până la cel mai apropiat oraș sunt 100 de kilometri pe un drum spart, neasfaltat de ani de zile. Satul este izolat și de râul din apropiere.

Vara, localnicii folosesc un bac vechi, rămas din perioada sovietică.

Iarna,  transportul se face pe un pod de gheață, însă toamna și primăvara, când apa este mare, sătenii  rămân, practic, izolați.

Singurul magazin din sat este aprovizionat doar de două ori pe an. Există însă un rooter Wi-Fi montat pe un stâlp din centrul satului. În case nu există internet, așa că sătenii vin și stau lângă stâlp ca să afle ce se mai întâmplă în lume.

În sat mai locuiesc 250 de persoane.  Mulți au plecat, mai ales că în zonă nu îți poți găsi de muncă.

În caz de urgențe, nici salvarea nu poate ajunge în sat – rămâne pe celălalt mal, iar bolnavul sau medicii sunt nevoiți să meargă pe jos.

În sat nu există încălzire centrală, iar curentul electric funcționeaza cu întreruperi.

Autoritățile nu se grăbesc să construiască un pod din cauza costurilor prea mari. Tot ce au putut să facă până acum:  au amenajat un pod de gheață, însă acesta poate fi folosit doar până la topirea zăpezii. După aceea, sătenii  vor rămâne izolați de restul lumii.