Lina: Îmi iubesc ţara, îmi iubesc oraşul meu mic şi vreau să mă întorc la viaţa mea de dinainte

Refugiată: Sunt din Ucraina, din oraşul Nicolaiev şi aici sper să fiu în siguranţă. Le mulţumesc oamenilor care ne-au ajutat să ajungem într-un loc sigur. Sper să ajung în Italia. Sora mea este în Italia.

Refugiații sunt duși cu autocarele de la gara la Sala Sporturilor, iar de aici repartizați în mai multe centre. Pentru Lina așteptarea este cea mai cumplită, pentru că nu a reușit să ia copiii cu ea.

Lina: În oraşul meu era destul de linişte şi acum două zile au început bombardamentele. Aşa că am decis să plec. Copiii mei sunt în Ucraina.

Reporter: Câţi ani au? Cu cine sunt acolo?

Lina: Trei ani. Cu fostul meu soţ. Pe 24 februarie copii mei trebuiau să meargă cu soţul meu în Cipru, la mare, să se distreze…şi pe 24 februarie au început bombardamentele în toată Ucraina.

Copiii Linei sunt acum într-un orășel de la granița cu Polonia. Acolo trebuie să ajungă pentru a fi din nou împreună. Și dincolo de refacerea familiilor separate, refugiații își doresc să se termine cât mai repede coșmarul pe care îl trăiesc.

Lina: Vreau să mă întorc acasă! Îmi iubesc ţara, îmi iubesc oraşul meu mic şi vreau să mă întorc la viaţa mea de dinainte.