România este în topul sancțiunilor date de CEDO privind retrocedarea bunurilor naționalizate. Am rămas singura țară din Europa care se confruntă cu această problemă

În 2017, CEDO a fost sesizată de 53 de români care au obţinut hotărâri definitive privind emiterea unui titlu de proprietate sau acordarea unei indemnizaţii pentru terenuri confiscate în timpul regimului comunist din perioada 1945-1989. În pofida acestor decizii, niciunul dintre reclamanţi nu a primit un titlu de proprietate sau nu a fost repus în posesia bunurilor sale.

Curtea consideră crucial ca România să continue să depună eforturi în a-şi conforma legislaţia privind casele naţionalizate.

Jurnalista Liliana Năstase spune că „această epopee a retrocedărilor datează din 1995, când a fost constituit acel complet roșu, care practic a bulversat legislația anilor ’90 și a creat un vid legislativ care a dus la o serie de procese pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, unde am ajuns în anii aceia și continuăm să fim chiar și astăzi, aproape în 2023, în topul sancțiunilor date de CEDO privind retrocedările bunurilor naționalizate în perioada 1945-1989.”

Jurnalista subliniază că România a plătit zeci de milioane de euro celor care au câștigat până în prezent  procese la CEDO și explică cronologia acestei probleme care încă nu a fost rezolvată: „Între 1995 și 2001, când s-a mai reglementat puțin legislația a fost o avalanșă de procese interne și internaționale. Până în 2001 am avut o somație de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a rezolva această problemă spinoasă cu care se confruntau țările din est, dar cu precădere România rămăsese singura și am rămas singura țară din Europa care se confruntă în continuare cu această poveste. În 2001 legislația s-a schimbat. Ulterior, nici acea legislație nu a adus beneficiul pe care-l sperau autoritățile române și autoritățile de la CEDO. La vremea respectivă s-a dat dreptate celor care stăteau în casele respective și nu neapărat proprietarilor. Ulterior, proprietarii au apărut și au avut un termen de notificare și s-a ajuns în situația ca și proprietarii și chiriașii, care stăteau de foarte mulți ani acolo, să aibă contracte de vânzare-cumpărare pe același imobil. (…) Aceste contracte de vânzare-cumpărare pe care chiriașii le făcuseră cu statul român erau de bună credință. Foștii proprietari, care au obținut titlurile de proprietate erau de bună credință, fiind proprietățile lor de drept. În 2010, pentru rectificarea legislației care crease această debandadă de a fi în situația ca două persoane să fie – sau poate chiar mai multe – proprietare pe aceeași locuință, (…) s-a dat o nouă lege prin care au fost avantajați de această dată chiriașii, pentru că locuiau acolo de zeci de ani, iar proprietarii, unii dintr ei, donaseră statului român de bunăvoie. Din 2010, lucrurile păreau să intre în normal, deși procesele curgeau în continuare la CEDO. Am avut și acea decizie-pilot care, cât de cât, ne-a obligat să facem o altă lege în 2013 și iată că, în aproape 2023, trebuie să schimbăm din nou legislația.”

CITEȘTE ȘI: Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnă România în legătură cu restituirea bunurilor naţionalizate