Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Ligia Munteanu: E uimitor să observăm cum ne miră şi aplaudăm, de fapt, normalitatea

Cu siguranţă, începutul anului 2013 va rămâne în istorie ca fiind marcat de evenimentele de la Vatican. Retragerea unui Papă, un eveniment extrem de rar, venit pe fondul unor ape mai tulburi ca niciodată pentru Biserica Catolică şi culminând cu alegerea unui Suveran Pontif iezuit, anunţă în esenţă necesitatea unei schimbări de mentalitate.

18 Martie 2013, 00:08 (actualizat 18 Martie 2013, 00:09) | Ligia Munteanu |
Ligia Munteanu. Foto:Studio Foto Union
Ligia Munteanu. Foto:Studio Foto Union
Papa Francisc I. Foto EXCLUSIV - Osservatore Romano - via AFP

Miile de oameni adunaţi în piaţa San Pietro doreau la unison acelaşi lucru, o schimbare, un semn că va fi mai bine, o nouă figură în care au nevoie să creadă din nou şi care să aducă unitate. Nu ştim încă dacă este vorba despre un PR priceput sau chiar adevărul, dar prezenţa umilă, simplă, naturală şi optimistă a papei Francisc a ajuns imediat în sufletul credincioşilor şi a trezit admiraţie. Este întotdeauna uimitor să observăm cum ne miră şi aplaudăm, de fapt, normalitatea.

Multă hârtie se va consuma pe analiza atentă şi poate cu iz aventurier a celui care a devenit noul Papă, dar oare asta contează? Oare oamenilor chiar le pasă de ce a făcut acesta în copilărie sau caută o figură care să le inspire încredere? Vor să demonstreze prin fapte trecute că îşi merită ascensiunea sau vor o convingere că le va mulţumi aşteptările?

Este evident că lumea se separă de biserică tot mai mult, tinerii în special pierd acele bune obiceiuri care îi mai legau de cutumele religioase, iar cele mai proaspete generaţii au descoperit deja biblia electronică şi probabil se întreabă dacă o confesiune nu poate fi făcută şi prin e-mail. Nu ar fi neapărat o raritate, având în vedere că numeroase biserici comunică deja virtual, de câţiva ani chiar.

Vorbim şi studiem mult despre competiţie, despre tehnici de a deveni lideri, despre cum mintea raţională poate învinge limite şi cum omul, prin forţa sa mintală, a cucerit întreg Universul. Materiile artistice devin desuete, ceea ce nu conţine o preponderentă componentă materială sigur nu va fi de succes şi ne petrecem o viaţă adunând avuţie şi faimă sau pe drumul către acestea. Religia? Unde mai este timp şi pentru asta, oricum e prea mult trafic până la biserică, iar preotul... “las’ că ştim noi cum sunt ăştia..”. Suntem prea ocupaţi în a deveni capitalişti, pentru că istoria statelor moderne ne învaţă că asta este calea către libertate, şi mult prea prinşi în căutarea avantajelor competitive.

Ne căutăm şi ne pierdem în acelaşi timp pe noi înşine. Bucătărim zilnic câte trei feluri de hrană pentru trup, dar pentru suflet, nici măcar firimituri…

(w380) Papa Franc

În schimb, există ceva ce va rămâne permanent în fiecare dintre noi, şi anume credinţa. De fapt, religia, biserica ar trebui să însemne credinţă. Este ceea ce ne ţine conectaţi la lumea în care trăim, la realitatea de zi cu zi şi ne face să depăşim obstacole şi greutăţi, indiferent de natura lor. Nu vorbesc acum de religii şi credinţa în anume entităţi personificate, ci despre acel sentiment cunoscut fiecăruia dintre noi, acea stare de spirit că se poate şi mai bine, o combinaţie de optimism, acceptare, iubire şi curaj de a privi spre mai departe. Este sentimentul de credinţă pură, care împinge ulterior oamenii să creadă în ceva.

În funcţie de tradiţii, cultură şi educaţie, fiecare neam va crede în propria lui religie sau fiecare individ va crede în ceea ce îi va conveni ca fiind convingător pentru propria lui persoană. De fapt, este credinţa în condiţia noastră de a fi oameni, în forţa pe care o deţinem şi în anumite valori universal valabile şi recunoscute ca fiind în slujba binelui.

Credinţa ne învaţă că nu suntem atât de diferiţi şi că există unitate în multitudinea formelor în care ne naştem şi creştem. Sigur că o diviziune naturală firească ne va acorda fiecăruia un alt loc de naştere, un alt mod de a asimila cunoaşterea, o altă perspectivă asupra realităţii, dar există un fond comun universal, şi anume dorinţa de bine. Suntem la fel în sensul în care cu toţii vrem bine, vrem valoare şi adevăr, iar credinţa ne ţine racordaţi la aceste dorinţe.

Sunt clar diferită de o chinezoaică: sunt mult mai înaltă, am altă piele, un păr diferit, vorbesc o limbă diferită şi sunt obişnuită să mănânc altceva, ca să nu mai vorbim de diferenţele cotidiene, dar sunt convinsă că amândouă avem acelaşi zâmbet în faţa unei dovezi de iubire sau aceleaşi lacrimi pentru un act de cruzime. Nu degeaba se spune că microexpresiile faciale pentru emoţiile principale (furie, dezgust, teamă, bucuria, tristeţe şi surpriză) sunt universal valabile, indiferent de cultură, sunt programate ereditar în structura umană.

Credinţa presupune încredere în viaţă şi bucuria de a trăi, opţiunea de a te bucura de ceea ce trăieşti. Fără rost se duc mulţi la uşile preoţilor şi cerşesc iertare, plătind în bani suferinţe cauzate sau greşeli murdare. Se consideră cei mai sfioşi şi poate chiar se întorc acasă cu un sentiment de linişte, dar aceea nu e credinţă, este doar aparenţă, o falsă impresie de bine, de justificare.

Sunt numeroşi cei care se pierd în lume, se pierd de ei înşişi şi nu mai ştiu ce înseamnă să trăieşti sănătos. Oricât ar merge la biserici, dacă nu îşi schimbă mentalitatea, nu vor face nimic. Se vor agita doar în micul lor univers obscur şi vor rata, probabil, cele mai bune lucruri din viaţă. Şi ei pleacă de la acelaşi fond comun cu restul, dar se ascund în frică, ură, invidie sau egoism. În general, perioadele lungi de criză materială au în spate o criză morală. Recunoaşterea acestui fapt este prima fază a începutului schimbării de mentalitate.

Adevărul este că, indiferent de cine şi cum suntem, cu toţii avem nevoie să credem în ceva. Acest “ceva” ne va îndruma, ne va ţine companie în perioade de solitudine şi ne va materializa vocea unei dorinţe simţite. Faptul că toţi vom apela mai devreme sau mai târziu la acest “ceva” ne aduce în unitate, doar modul în care vom defini “ceva-ul” ne face diferiţi. Nu contează religia, nu contează un chip şi nici o imagine, ci credinţa din noi şi de aici un sentiment liniştitor şi cald, că există unitate în diversitate.

Ligia Munteanu prezintă Telejurnalul de la ora 20:00 de pe TVR1, alături de Mihai Constantin, de luni până vineri. Ligia Munteanu este licenţiată în relaţii economice internaţionale şi doctor în economie generală, titluri obţinute la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi. De asemenea, Ligia Munteanu are studii postuniversitare la Institutul Diplomatic Român.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 17°C 14°C
IASI 17°C 14°C
CLUJ 17°C 13°C
CONSTANTA 12°C 12°C
CRAIOVA 21°C 15°C
BRASOV 15°C 8°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Aprilie 2019, 04:20
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-04-2019
Deschidere: 8279.83
Maxim: 8352.28
Mimim: 8279.83
Variatie: 0.86%
BRD
13.60
2.39%
FP
0.96
0.63%
SNG
33.45
0.6%
TLV
2.15
1.88%
TGN
350.00
0.28%
SNN
10.86
1.69%
EL
11.05
0.9%
WINE
19.00
1.06%
SIF2
1.20
0.84%
TBM
0.30
1.69%
ARHIVĂ ȘTIRI