Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Lavinia Marin: „La festivaluri caut acea relaxare concentrată, când eşti cu tot sufletul pe afară”

Jurnalista Lavinia Marin, de la stiriletvr.ro, ne vorbeşte într-un interviu despre cum reuşeşte să aducă în armonie profesia de ziarist cu discreta ei carieră artistică.

15 Iunie 2013, 00:00 (actualizat 24 Iulie 2013, 12:39) | Simona Popa |
Concursul din Varna, 2012
Concursul din Varna, 2012
Eurovision 2004, cu Maria Radu, Laura şi Ioana
Cu colegii de competiţie armeni şi bulgari
Premierea din 2010 de la
Ceremonia de premiere din 2013
Gala festivalului din 2012
Gala laureaţilor din 2010
Gala din 2012, la care a intrat desculţă pe scenă
Gala laureaţilor din 2013
More i Spomeni din 2012
Toate diplomele obţinute la Festivalul More i Spomeni
Diploma 2013
Pasha Hristova
Autograful Pashei Hristova

Despre Lavinia, colegii din TVR ştiu puţin: e fata aceea de treabă, „de la site”, care cântă frumos şi care a luat locul II la Cupa Presei. Ce nu ştiu ei este că, după un BREAKING NEWS cu ocuparea Pieţei Taksim şi un dosar despre candidaţii la Scaunul Papal, jurnalista de la stiriletvr.ro se hrăneşte şi dintr-o bucurie numai a ei, aceea în care se pregăteşte să cânte pe diverse scene. Ultima pe care a urcat este cea a unui festival din Varna, în Bulgaria, de unde s-a întors cu o menţiune şi cu sufletul plin de poveste. După multe insistenţe din partea noastră, Lavinia Marin s-a deschis şi ne-a vorbit, într-un interviu, despre cele trei minute de exaltare artistică de pe scenă, despre dăruire, „îndrăgosteală” şi armonie.

Cum se numeşte festivalul din Bulgaria şi de câţi ani participi la el?

Lavinia Marin: "More i spomeni"("Marea şi Amintirile ei") este un concurs internaţional de interpretare muzicală, care are loc la Varna, în fiecare an. Anul acesta a fost cea de-a 16-a ediţie (17-19 mai 2013) şi s-au înscris participaţi din Armenia, Brazilia, Bulgaria, Israel, Italia, Moldova, Rusia, Serbia, Turcia şi Ucraina. În 2012 au fost concurenţi şi din SUA şi Kazahstan. Iar în 2010, când am participat pentru prima oară, au fost participanţi şi din Serbia, Polonia, Rusia, Macedonia, Croaţia, Israel.

(w220) EurovisionCum ai aflat de concurs?

Lavinia Marin: Prima oară am aflat în 2010, la recomandarea prietenei mele, solista Maria Radu. M-a sunat cam cu o lună înainte de concurs: "Ştii, n-ai vrea să mergi în Bulgaria la un concurs? Eu nu pot merge, am o agendă încărcată de concerte aici în ţară şi mi-e imposibil să ajung". Şi aşa a început. Maria mi l-a prezentat apoi pe Mihai Vanica, orchestrator şi compozitor, membru al juriului în acel an, în cadrul competiţiei.

(w400) Premierea

Am intrat atunci în concurs cu o piesă compusă chiar de Mihai Vanica„Povestea din vis”, pe versurile textierului Marian Stere şi o alta, la alegere, dintr-o listă de vreo 100 de piese bulgăreşti. Am ales „Povei Vetre” („Blow, oh, wind!”) - o piesă sensibilă şi dramatică în acelaşi timp, compusă în stilul inconfundabil al anilor '60-'70. De aici s-a născut o mare pasiune pentru muzica bulgărească - foarte complexă, foarte caldă, foarte intensă şi mai ales, excepţional construită muzical. Pasha Hristova, cea care interpretează piesele mele favorite, a devenit (culmea!) marele meu reper muzical. O voce emoţionantă, dramatică, timidă dar şi vulcanică în acelaşi timp. Atunci am luat primul meu premiu internaţional, ca solistă, "pentru interpretare artistică de înaltă ţinută".

În 2012 am revenit la Varna cu o piesă foarte frumoasă, compusă de Maria Radu pentru Eurovisionul din 2004, „All This Time”, la care eu am fost atunci în backing vocal. În urma numărătorii voturilor, la Eurovision a ieşit pe locul al II-lea, dar şi acum încă mai cred că a fost marea câştigătoare în inimile românilor, în concursul de atunci. Din repertoriul bulgar am ales, bineînţeles, o altă piesă a Pashei Hristova. Pasiunea a mers mai departe, din ce în ce mai profund, cu „Ostani” („Stay”) - şi mai puternică, şi mai dramatică şi mai emoţionantă. În 2012 s-a repetat performanţa din 2010.

Şi anul acesta?

Lavinia Marin: Anul acesta am pregătit piesa românească "Să mă păstrezi orice ar fi", compusă de Mihai Vanica, pe versurile lui Marian Stere, iar din repertoriul bulgar - "Moi Stih" („Versul meu”), lansată cu succes în Bulgaria de Neli Ranghelova. Am luat menţiune în 2013. Însă anul viitor mă voi întoarce din nou la Pasha Hristova, cu cea mai minunată piesă a ei, în opinia mea - "Yantra".

De ce participi la festival? Doar pentru atmosfera de competiţie sau ai şi alte motivaţii?

Lavinia Marin: Pentru că vreau să-mi depăşesc nişte limite... emoţionale. Şi dintr-o permanentă dorinţă de perfecţionare. Vreau să ating punctul acela de relaxare concentrată, când eşti cu tot sufletul pe afară, în faţa celor care te ascultă şi cărora vrei să le dăruieşti tot ce ai tu mai bun, mai frumos, mai sensibil, fără cenzuri emoţionale. Sunt conştientă că am un bagaj emoţional şi muzical valoros (ca de altfel şi alţii ca mine), însă am anumite dificultăţi în a-l scoate la lumină. Fiecare minut în care eşti singur pe scenă, în faţa oamenilor, este o mare lecţie şi un permanent exerciţiu cu tine însuţi. În timp, înveţi să te dăruieşti din ce în ce mai mult celorlalţi, să te deschizi, riscând de fiecare dată expunerea. Dar dacă ai reuşit să comunici direct cu cei care te ascultă, fără să uiţi intrări, versuri, note - de la emoţii -, dacă ai reuşit să oferi trei minute şi un pic de exaltare artistică, atunci tot efortul personal devine minor, accesibil, iar orice obstacol - surmontabil. Şi cred că-mi place foarte mult şi starea aceea de concurs, aşteptarea şi agitaţia de dinainte, pregătirea, spectacolul, contactul cu publicul în cele câteva minunte inefabile, aplauzele, fluturaşii din stomac.. Da, seamănă un pic cu starea de "îndrăgostire".

Pe de altă parte, la fiecare concert din festival, intri în contact cu oameni noi şi cu muzici noi. Este o experienţă umană şi cultural-artistică foarte preţioasă. Îmi place să mă amestec cu naţiile străine, să învăţ cuvinte noi, cântece noi, să descopăr sufletul altor naţiuni prin muzica lor. E un foarte plăcut efort de empatie, de comunicare, de relaţionare cu ceilalţi.

(w400) Gala festi

De multe ori este greu să comunici cu concurenţii de limbă slavă, turcă sau armeană pentru că, de cele mai multe ori, ei nu ştiu nici engleza, nici franceza. Ne dor mâinile de la atâtea conversaţii, dar de fiecare dată reuşim să ne transmitem reciproc mesajele, să legăm prietenii, să petrecem clipe de neuitat împreună şi chiar să ţinem legătura şi după ce festivalul s-a încheiat şi ne întoarcem fiecare în ţările noastre.

Contactul direct cu mulţi concurenţi din zona balcanică, din Orientul Apropiat sau din Caucaz m-a făcut să cred că noi, cei de aici, uităm să luăm în considerare şi valorile cultural-umane ale vecinilor din Balcani, din imediata şi "cealaltă" apropiere a noastră. Avem mintea atât de impregnată de evenimentele muzicale vestice - pe care media, institutele culturale sau chiar autorităţile le preferă - că uităm să ne „Orientăm” şi spre Estul în care ne şi aflăm de altfel. Uităm să ne uităm spre noi, de fapt.

Ce-ţi mai place la Varna?

Lavinia Marin: La Varna îmi place foarte mult marea. În mai e un soare şi un aer proaspăt, vestiţii trandafiri de Bulgaria sunt în plină floare. Îmi plac plajele străjuite de păduri aproape sălbatice, cu copaci uriaşi. Apa mării este rece în mai, dar cu atât mai mult îmi place - primul "botez" în mare, pe an, acolo mi-l fac şi este foarte revigorant.

Varna este un oraş maritim foarte verde. Asta îmi place cel mai mult acolo. Copaci maiestuoşi în tot oraşul, faleza plină de terase şi restaurante unde se mănâncă foarte bine. Noaptea, sălbăticia mării şi a pădurilor învecinate are un mister particular.

Iar cu trandafirii bulgăreşti nu sunt basme - sunt chiar aşa, speciali, probabil de la clima mai caldă şi mai uscată - corola este mult mai bogată, culorile foarte vii, iar parfumul este foarte pregnant. Vă spun asta pentru că i-am adulmecat pe toţi cei care mi-au ieşit în cale, ca personajul excentric al lui Patrick Suskind, şi farmecul lor m-a făcut să deviez de multe ori de la programul festivalului.

(w400) Gala laureCum te înţelegi cu bulgarii din organizare?

Lavinia Marin: Foarte bine. Sunt foarte calzi, foarte primitori, foarte bucuroşi de reîntâlnire, de fiecare dată. Recunosc că m-am ataşat într-un fel de ei. Şi cred că aprecierea din partea lor vine şi din faptul că la fiecare ediţie am cântat piese care - fără să ştiu atunci când le-am ales - sunt foarte aproape de sufletul lor. Asta ne-a ajutat să depăşim de fiecare dată barierele de comunicare lingvistică. Nu au traducători (nici angajaţi, şi mai nou, nici voluntari) şi cei de la organizare nu prea ştiu engleza.

Dar am învaţat să ne ascultăm foarte bine limbajul facial şi al corpului în timpul dialogului, să fim foarte atenţi unii cu alţii - e de necrezut, dar nu mi-aş fi putut închipui că pot comunica perfect cu un om a cărui limbă nu o ştiu şi care nu-mi cunoaşte limba, sau oricare altă limbă comună amândurora. Este un sentiment foarte plăcut când îţi dai seama că până la urmă nici nu este nevoie de cunoaşterea directă, la suprafaţă, a unui mijloc de comunicare. Bineînţeles, câteodată e dificil, se petrec neînţelegeri, dar până acum nu s-a întâmplat nimic grav şi a fost numai cazul unor situaţii amuzante. De exemplu, în anul 2010, când am luat primul premiu, nu am ştiut asta, pentru că ei au anunţat premiile numai în bulgăreşte, fără să le traducă. Am aflat un an mai târziu că am luat premiu "pentru interpretare artistică de înaltă ţinută".

Cât te costă să participi?

Lavinia Marin: Costurile unei participări la un festival implică în primul rând transportul dus-întors, taxa de participare, costumele de scenă – rochiile, în cazul meu - şi, în alte cazuri, cazarea şi masa la hotelul în care sunt găzduiţi toţi participanţii la concurs. Din acest punct de vedere, festivalul "More i Spomeni" are un mare avantaj, pentru că oferă gratuitate la cazare şi masă tuturor concurenţilor. Hotel Horizont din Golden Sands este un vechi colaborator al festivalului care îşi oferă suportul an de an. Din câte am văzut, managerii hotelului au chiar o predilecţie să susţină evenimente artistice care se petrec la Varna - festivaluri de jazz sau teatru, concerte internaţionale - punând la dispoziţia artiştilor participanţi serviciile hotelului. Am preferat să merg la acest festival din Bulgaria pentru că este cea mai accesibilă variantă pentru mine, momentan. Am fost invitată la festivaluri şi în Polonia, Turcia sau Ucraina, dar nu le-am putut da curs încă, din cauza costurilor mari de participare.

(w300) Gala din 2Ai rochii frumoase în poze, cine ţi le face?

Lavinia Marin: Până acum mi-am cumpărat rochiile, sau, când a fost vorba de ceva mai spectaculos, am beneficiat de ajutorul unor prietene dragi, foarte săritoare. Preferata mea este o rochie de voal, de culoarea untului, cu apariţie romantică, pe care am primit-o în dar de la colega mea de cor, Irina German (cea care a şi creat-o). Am purtat-o în Gala ediţiei din 2012, când mi-a dat starea perfectă pentru piesa „Ostani” („Stay”). Supărată că nu am luat un premiu (unul din primele trei), am intrat în scenă desculţă şi am cântat mai bine decât am facut-o în concurs.

Cum îţi alegi melodiile?

Lavinia Marin: Îmi plac melodiile construite complex, sensibile şi sofisticate în acelasi timp, în care pulsează o anumită forţă, ponderată ritmic de momente line. Nu aleg niciodată piese uşor de învăţat sau de interpretat. Am o afinitate pentru piesele dramatice, în tonalităţi minore, pentru că dau ocazia manifestării unor emoţii puternice. Din acest punct de vedere, oferta bulgară este una foarte generoasă. A fost o mare surpriză pentru mine să descopăr valoarea compozitorilor bulgari. Mă simt norocoasă că am avut această şansă.

Şi cum te pregăteşti pentru ele?

Lavinia Marin: Cea mai mare parte a studiului este individual, fireşte. Dar o interpretare care să fie cât mai performantă, cât mai aproape de perfecţiunea ei, trebuie întotdeauna ghidată de cei care cunosc cel mai bine tainele muzicii. Pentru tehnica vocală mă pregătesc în prezent cu Răzvan Ţuculescu, iar pentru interpretarea muzicală a pieselor de concurs, cu Mihai Vanica.

Un vocalist poate să fie foarte talentat, dar fără profesori, fără pregătire temeinică împreună cu ei, fără studiu, nu va face performanţă. Şi le sunt mereu profund recunoscătoare tuturor profesorilor mei: Mirela Vlad, Dorin Anastasiu, Corneliu Fănăţeanu şi, nu în ultimul rând, lui Voicu Popescu, dirijorul corului din care fac parte.

Cum ai învăţat să cânţi în bulgăreşte?

Lavinia Marin: Când ai ureche muzicală nu e deloc greu să înveţi să cânţi într-o altă limbă, chiar şi bulgară. Am făcut în generală un pic de limba rusă (vreo doi ani) şi încă îmi amintesc câte ceva – alfabetul, de exemplu, iar unele cuvinte mi-au rămas în minte. Şi scrierea este fonetică. Pentru nuanţe de pronunţie şi pentru mai multă siguranţă am apelat la un coleg de la cor, care ştie foarte bine rusa, Doru Popovici. Versurile originale, cu scriere slavă, mi le trimit în fiecare an cei de la organizare, după ce-mi aleg eu piesa.

(w400) Cu colegiiCe prieteni ţi-ai făcut de când mergi acolo?

Lavinia Marin: Foarte mulţi prieteni am câştigat acolo. Oameni frumoşi, veseli, tonici. Cu reprezentanţii Armeniei, Turciei, Serbiei, Moldovei, Braziliei am petrecut multe clipe frumoase împreună. Mi-am făcut mulţi prieteni şi între bulgari, atât între cei de la organizare, cât şi între concurenţi sau prieteni ai concurenţilor. Şi abia aştept să mă întorc la Varna, de data asta în vacanţă.

A fost o mare bucurie să mă întâlnesc în concurs, de pildă, cu reprezentanţii Moldovei, pentru că cei de naţionalitate română cântă în limba română; m-am simţit ciudat când alţi concurenţi din Moldova cântau în rusă sau ucraineană şi nu puteam schimba nici două vorbe cu ei. Zâmbetele salvează însă, întotdeauna, situaţiile acestea.

Concurentul de anul trecut şi de anul acesta din partea Moldovei, Radu Buza, îmi spune "surioară", iar eu îi spun lui "frăţioare".

Ce zice familia despre această pasiune a ta?

Lavinia Marin: Din familie, singura pe care o simt alături de mine este sora mea, cea care mă susţine mereu în pasiunea mea pentru muzică. Iar tata ar fi fost foarte mândru de mine acum. El mi-ar fi înţeles în totalitate patima pentru cântec, pentru că tot de la el am moştenit talentul muzical. Iar ceilalţi din familie mă felicită şi se bucură de fiecare dată când am rezultate în pasiunea mea pentru muzică.

E foarte greu să găseşti oameni care să-ţi înţeleagă pasiunea şi să fie alături de tine, cu adevărat, în această pasiune. În schimb am foarte buni prieteni care mă susţin în cele ce fac, legate de muzică, cărora le sunt foarte recunoscătoare.

Convingerea mea este că atunci când ai astfel de pasiuni, pentru care numai tu ştii cum arzi, eşti cam ca la Extreme Race. Diferenţa este că eşti doar tu cu tine, în echipă. Şi cred că aşa şi trebuie să fie. Este dificil, dar şi plăcut, şi plin de bucurii şi satisfacţii. Şi, slavă Domnului, de multe ori amuzant.

(w400) Toate dipl

Care e cea mai delicată situaţie în care ai fost pusă la acest festival?

Lavinia Marin: Nu neapărat cea mai delicată, dar cu siguranţă cea mai interesantă. În ediţia din mai 2012 am fost invitată să dau un scurt interviu la Radio Varna. În aprilie, căzuse guvernul Ungureanu şi ţara era în freamăt. Jurnalista care mi-a luat interviul, ştiind şi că sunt redactor la Direcţia de Ştiri a televiziunii naţionale, a punctat la un moment dat: "Ştim că în România au loc anumite schimbări politice. Care este atmosfera acum în redacţia în care lucrezi? Ai simţit vreo presiune sau intervenţii în activitatea editorială?". I-am răspuns că încep să se contureze schimbări majore, mai ales că funcţionăm sub directa subordonare a Parlamentului, şi că orice schimbare politică la nivel parlamentar şi guvernamental se răsfrânge şi asupra televiziunii publice naţionale. Nu resimţeam pentru moment o presiune anume, nici măcar concretă, evenimentele fiind destul de proaspete. Mi-am exprimat speranţa că totul va fi bine pentru ţara mea şi pentru activitatea pe care o desfăşor în televiziunea publică.

M-am bucurat să constat că jurnaliştii de la Radio Varna erau bine informaţi şi erau conectaţi la realităţile de la noi din ţară. M-a surprins plăcut întrebarea jurnalistei pentru că un jurnalist care pune o astfel de întrebare nu numai că îşi face foarte bine treaba acolo unde activează, dar prin asta îşi apără meseria, îşi apără breasla.

(w400)

Ai fani la Varna?

Lavinia Marin: De la an la an sunt din ce în ce mai mulţi. E un sentiment foarte plăcut şi a devenit combustibilul acţiunilor mele în ceea ce priveşte pasiunea mea pentru muzică. Publicul din Varna este unul foarte cald, foarte educat în ceea de priveşte muzica, pretenţios aş putea spune. Şi foarte sensibil. De fiecare dată mă surprind plăcut reacţiile imediate ale publicului din timpul interpretărilor de pe scenă. Un public foarte emoţional, spontan.

În 2010, după festivitatea de premiere, m-am aşezat în public ca să-i ascult şi pe ceilalţi concurenţi premiaţi. Au venit mai multe persoane din public cu broşura festivalului în mână şi îmi cereau, în bulgară, să scriu ceva acolo. Apoi au dat pagina la categoria mea de concurs, au arătat direct cu degetul pe poza mea şi abia atunci am înţeles că voiau un autograf. M-am topit, pentru că mi se părea prea mult şi chiar nu mă aşteptam la asta. Au fost primele mele autografe şi mă simţeam straniu şi stânjenită.

Şi îmi amintesc foarte clar fiecare om care vine la mine, zâmbitor şi vorbind entuziast, în bulgară, cu braţele deschise. Le mulţumesc de fiecare dată cum ştiu eu mai bine, cu "mnogă blagadaria", sau în engleză. Când nu mai am cuvinte, îi îmbrătişez. Şi de la fiecare am rămas cu câte o poveste pe care o port în suflet şi pe care sper să o reînnoiesc an de an.

(w220) Diploma 20Două mici evenimente m-au impresionat deosebit. În 2010, la finalul Galei am primit felicitări şi din partea unui voluntar care ajuta concurenţii festivalului cu foarte bună traducere în engleză şi, la nevoie, cu maşina personală (locul de cazare este pe plajă, la Golden Sands, departe de Varna). Domnul respectiv mi-a întins un plic în care am simţit ceva cartonat. Am deschis plicul şi în interior era o fotografie veche a artistei Pasha Hristova. M-am bucurat mult. Domnul a întors fotografia şi mi-a arătat pe spate autograful Pashei. Am fost copleşită. Mi-a povestit apoi că, în tinereţe, fiind jurnalist la televiziunea locală, i-a luat un interviu Pashei Hristova înainte de moartea tragică a artistei într-un accident de avion. Pasha i-a oferit atunci şi fotografia cu autograful ei. Iar acum omul acesta voia ca fotografia să rămână la mine. Am încercat să-l conving că nu pot primi un aşa dar, însă nu a fost chip să-l înduplec. Veselin Dimitrov a devenit, în timp, cel mai bun prieten al meu din Varna, care este de fiecare dată alături de mine pe perioada festivalului.

(w220) Pasha Hris(w220) Autograful

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 2012, după ce am cântat două piese în limba română într-un concert desfăşurat în aer liber în parcul Varnei, m-am aşezat iar în public. La un moment dat, doamna lângă care mă aşezasem mi-a şoptit ceva la ureche. Înţelesesem ceva şi nu prea. A repetat. Vorbea într-un fel de română, aproape veche, cu arhaisme parcă, afectată de accentul slav, bulgăresc. Mi-a zis că mama ei este româncă din Bulgaria, vlahă, şi că nu mai auzise vorbind româneşte de când mama ei dispăruse dintre cei vii. Şi trebuie să fi fost destul de mulţi ani, pentru că şi doamna era acum destul de în vârstă. Şi era foarte bucuroasă că aude şi poate vorbi româneşte. Am vorbit mai mult şi înţelegea bine cuvintele, dar avea nevoie de mai mult timp pentru a şi le construi pe ale ei. Dar câtă bucurie exprima atunci când reuşea să lege cuvintele în română..

(w380) Gala laure

Te-ai îndrăgostit vreodată la competiţie?

Lavinia Marin: La festivaluri, în competiţii, e o stare permanentă de îndrăgosteală, cum spuneam. Eu personal nu m-am îndrăgostit de cineva anume. Mă îndrăgostesc de artişti şi de ceea ce fac ei pe scenă, de actul artistic, de muzica pe care o manifestă prin voce, corp, ţinută, gesturi, costumaţie.

Cum se împacă lumea ta, cea a artistului care abia aşteaptă "să sfârâie" pe scenă, cu jobul zilnic, acela de a scrie ştiri pe un site al TVR?

Lavinia Marin: Deşi unii ar zice că se exclud, eu cred că "cele două lumi" se împacă foarte bine împreună. De fapt reprezintă o singură lume - e vorba de comunicare în esenţă, cu două manifestări stilistice diferite - una este vocală, cealaltă, scrisă. Substanţa, seva, este aceeaşi – cuvântul şi informaţia purtată de el. Şi ceea ce fac este dovada clară că "cele două lumi", văzute separat de alţii, eu le practic împreună şi le simt, de fapt, ca una singură. Cred că, până la urmă, depinde de fiecare în parte cum reuşeşte să împace lumile din afară, luând ceea ce-i oferă mediul exterior, recreând apoi o lume interioară printr-o intervenţie personală în densitatea informaţiei. Informaţia trecută prin tine e transformată, e rafinată cumva şi o manifeşti apoi în afara ta, în ceea ce faci zi de zi, în cele mai mărunte gesturi. Se numeşte armonie. Şi în muzică, şi în profesie.

Cu siguranţă este în totala ta responsabilitate şi putere să aduci la o măsură comună "lumile" pe care le traversezi. Am în minte o vorbă înţeleaptă a lui Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt cum că sunt, a celor ce nu sunt, cum că nu sunt."

Şi aşa cum ard într-un concert pe care îl am cu corul sau într-o interpretare solo, aşa ard şi când scriu un BREAKING NEWS despre protestele din Turcia, la fel am ars şi când am scris despre atentatul de la Boston, sau când am dat cu bucurie vestea victoriei pe care a avut-o un alpinist român pe vârful Shishapangma, când am ţinut şirul actualizărilor pentru tsunami-ul devastator din Japonia sau când am făcut LIVE TEXT la ultimul discurs al lui Muammar Gaddafi. Cum spuneam, trăirea de fond e aceeaşi, numai manifestările ei în afară transpar diferit, pentru că iau formele activităţii în care eşti angajat în clipa respectivă. Este o artă a trăirii în prezent pe care o descopăr şi o dezvolt în fiecare zi, cu fiecare eveniment în care am şansa să mă aflu.

Din păcate am şi colegi care mi-au sancţionat de multe ori latura "artistică". De fapt nu au înţeles profunzimea ei.

Recent ai avut şi o mică performanţă jurnalistică.

Lavinia Marin: Da, am ieşit pe locul 8, din 146, la Superscrierea Cititorilor, un proiect al Fundaţiei Friends for Friends, cu o poveste despre cum am cântat la Vatican, cu corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti. Articolul se numeşte „Rugăciune pentru suflet la Vatican: cum am cântat creaţii liturgice ortodoxe în inima catolicismului” şi a fost publicat pe ŞtirileTVR.ro.

Ce e mai mult Lavinia? Jurnalistă sau artistă?

Lavinia Marin: Procentual? Sunt 100% şi, şi. E o chimie unitară, dinamică, nu cred că se păstrează ceva suficient de omogen - fie într-o măsură, fie în cealaltă, aşa cum stabileşte întrebarea - care să poată fi cuprins în procente şi care să definească realităţi separate.

Şi unde te vezi peste 10 de ani? În care din cele două jumătăţi ale vieţii tale?

Lavinia Marin: Nu mă văd niciunde “peste 10 ani". Mă văd aici şi acum. În ultima vreme m-am împrietenit din ce în ce mai mult cu prezentul şi asta mi-a oferit echilibru şi, mai ales, o cale eficientă spre sănătate.

 

(La final, Lavinia a vrut să transmită un mesaj: „Calde mulţumiri d-lui Yordan Popov, directorul artistic al festivalului "More i Spomeni" şi membru al juriului de la Varna, colegelor mele de la ŞtirileTVR.ro pentru suport şi încurajare şi, nu în ultimul rând, Poliţiei Române, secţia 9, din sectorul 2 al Capitalei”).

Cine este Lavinia Marin

Jurnalistă la site-ul ŞtirileTVR.ro, a absolvit SNSPA - specializarea Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale – şi, în anii facultăţii, şi Şcoala Populară de Artă - Secţia Canto, clasa profesoarei Mirela Vlad.

Prima care i-a remarcat talentul a fost învăţătoarea de la clasele primare. „Doamna David coordona şi dirija un mic ansamblu folcloric al satului, cu care mergeam la evenimentele folclorice judeţene şi cu care cântam colindele de sărbători. Încă ne mai întâlnim la strană, de Sărbători, în biserica satului, unde cântăm cu drag, de fiecare dată bucuroase de revedere”, îşi aminteşte Lavinia.

Din 2004 este soprană în Corul SOUND, al Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 0°C -1°C
IASI -2°C -4°C
CLUJ -1°C -4°C
CONSTANTA 2°C -1°C
CRAIOVA -1°C 0°C
BRASOV 0°C -2°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 17 Decembrie 2018, 20:07
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-12-2018
Deschidere: 8574.48
Maxim: 8580.72
Mimim: 8501.39
Variatie: -0.58%
FP
0.97
1.14%
SNG
35.75
0.56%
SNP
0.35
2.23%
TLV
2.35
0.42%
SNN
9.89
0.3%
TGN
338.00
2.32%
RPH
0.28
0.7%
BRD
13.66
0.44%
SIF3
0.21
0.48%
ALR
3.51
0.57%
ARHIVĂ ȘTIRI