La un an de la tentativa de puci, Turcia e divizată între simpatizanţii secularismului şi ai Occidentului şi adepţii politicii preşedintelui

Cea mai grandioasă manifestaţie a avut loc la Istanbul în apropierea podului unde s-a jucat soarta puciului. Aici, în urmă cu un an, zeci de mii de civili au blocat cu mâinile goale înaintarea blindatelor spre aeroport pe care militarii vroiau să-l captureze.

Rebelii au bombardat parlamentul de la Ankara, sediul serviciului de informaţii iar un comando a luat cu asalt hotelul unde se află preşedintele. Erdogan a scăpat cu numai câteva minute înainte de a fi capturat sau ucis. Nu s-a dus în capitală, unde urmă să fie arestat, ci la Istanbul unde beneficiază de o popularitate enormă după anii petrecuţi la primărie. Imamii au chemat lumea în sprijinul şefului statului.

Erdogan nu este numai un orator foarte bun ci şi un utilizator eficient al mijloacelor de comunicare moderne. Pe 15 iulie le-a oferit cetăţenilor patriei o supriză: cei care apelau telefonic puteau auzi, în locul tonului de aşteptare obişnuit, un mesaj din partea preşedintelui:  Ca preşedinte, va felicit pe 15 iulie cu ocazia Zilei Democraţiei şi Unităţii Naţionale. Fie că Dumnezeu să vegheze asupra martirilor noştri. Le doresc veteranilor sănătate şi prosperitate.

Eşecul puciului din 15 iulie a marcat sfârşitul deceniilor de amestec al armatei în politica Turciei. În anul care a trecut de atunci a fost declanşată o represiune extrem de dura în toate segmentele societăţii. Toţi cei care au fost bănuiţi că au legături cu organizaţia lui Fethulah Gulen au fost pedepsiţi. 200.000 de oameni au fost concediaţi, suspendaţi din funcţii sau aruncaţi după gratii.

Turcia este, astăzi, divizată între simpatizanţii secularismului şi ai Occidentului şi adepţii politicii preşedintelui, influenţat de rigorile islamismului.

Rivalitatea dintre adepţii caracterului laic al statului şi cei ai islamismului nu este singură explicaţie pentru situaţia din Turcia.

Erdogan şi oamenii săi nu văd cu ochi buni alianţa dintre Statele Unite şi gherilele kurde care s-au dovedit, însă, cele mai eficiente în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic. Ei se tem că miliţiile kurde ar putea obţine avantaje teritoriale în dauna statului turc sau că ar fi motorul constituirii Kurdistanului.

Cu resurse petroliere şi forţe militare pregătite şi înarmate de occidentali, kurzii pot deveni o problemă serioasă pentru Ankara şi un actor deloc de neglijat în Orientul Mijlociu. Este exact motivul pentru care Turcia nu acceptă trecerea gherilelor kurde la dreapta de Eufrat.