Kremlinul l-ar dori pe „Negustorul Morții” ca monedă de schimb pentru eliberarea baschetbalistei Brittney Griner. Afacerile celebrului traficant de arme au trecut și prin România

Iar Kremlinul pare interesat să le lege sorțile, într-o potențială înțelegere cu administrația Biden care le-ar aduce amândurora libertatea, scrie The New York Times.

Disparitatea mare dintre cazurile lui Brittney Griner și Viktor Bout evidențiază dificultatea extremă cu care s-ar confrunta președintele american Joe Biden dacă ar căuta un schimb de prizonieri pentru a obține eliberarea baschetbalistei din WNBA, aflată în detenție la Moscova.

Administrația Biden, reticentă în a crea situații ce ar putea duce la arestarea sau răpirea americanilor din străinătate, s-ar afla sub presiune ca să justifice eliberarea unui lord al crimei organizate precum Vikotr Bout.

În același timp, Biden este sub presiune pentru a o elibera pe Griner, care a fost arestată pe un aeroport din zona Moscovei în februarie și pe care Departamentul de Stat a clasificat-o ca fiind „deținută pe nedrept”. Acest lucru reflectă îngrijorarea că Kremlinul își testează pârghia în confruntarea tensionată dintre Statele Unite și Rusia asupra Ucrainei. Săptămâna trecută, zeci de grupuri americane reprezentând oameni de culoare, femei și LGBTQ,  au trimis o scrisoare în care îl îndeamnă pe Joe Biden să „încheie o înțelegere pentru a o aduce pe Brittney acasă, în America, imediat și în siguranță”.

O prioritate „uriașă” pentru guvernul rus

Procesul lui Brittney Griner a început săptămâna trecută și a fost amânat până joi.

Viktor Bout, în vârstă de 55 de ani, un fost ofițer militar sovietic care a făcut avere în traficul global de arme înainte de-a fi prins într-o operațiune federală, ar putea fi prețul afacerii. Oficialii ruși îl vor de ani de zile pe Bout, iar în ultimele săptămâni instituțiile de presă ruse au legat direct cazul lui de cel al lui Griner. Unii, inclusiv serviciul de știri de stat Tass, au susținut chiar că discuțiile cu Washingtonul pentru un posibil schimb sunt deja în curs, lucru pe care oficialii americani nu îl confirmă.

Avocatul newyorkez al lui Bout, Steve Zissou, a declarat într-un interviu că oficialii ruși fac presiuni pentru a-l elibera pe acesta, care a fost condamnat în 2011 pentru că s-a oferit să vândă arme, inclusiv rachete antiaeriene, agenților federali sub acoperire, deghizați în membri ai Forțelor Armate Revoluționare din Columbia (FARC). Zissou a spus că s-a întâlnit cu Anatoly I. Antonov, ambasadorul Rusiei în Statele Unite, în iunie la Washington și că oficialul rus i-a spus că eliberarea lui Bout este o prioritate „uriașă” pentru guvernul rus.

„S-a comunicat foarte clar părții americane că va trebui să se înțeleagă în privința lui Viktor Bout dacă se așteaptă la alte schimburi de prizonieri”, a spus Zissou. „Îmi dau seama că niciun american nu se va întoarce acasă decât dacă Viktor Bout este dat la schimb.”

„Folosirea detenției ilegale ca monedă de negociere reprezintă o amenințare la adresa siguranței tuturor celor care călătoresc, lucrează și locuiesc în străinătate”, a declarat recent purtătorul de cuvânt al departamentului, Ned Price.

Joe Biden a fost de acord cu un schimb de prizonieri în aprilie. Rusia l-a eliberat pe Trevor Reed, un fost marinar american din Texas, care a fost reținut din 2019 sub acuzația de agresiune la adresa a doi ofițeri de poliție. În schimb, Statele Unite l-au eliberat pe Konstantin Yaroșenko, un pilot condamnat în 2011 la 20 de ani de închisoare pentru contrabandă de droguri. Dar oficialii de la Casa Albă au subliniat că starea de sănătate precară a lui Reed a făcut ca acest caz să fie excepțional.

Mulți oameni și-au exprimat sprijinul pentru Brittney Griner. Mai puțin evidentă este solidaritatea guvernului rus cu un titan al crimei organizate, legat de teroriști și criminali de război. În decembrie, o clădire guvernamentală din Moscova a expus două duzini de schițe în creion ale lui Viktor Bout și alte lucrări de artă produse din celula sa într-o clădire a penitenciarului federal de lângă Marion, Ill.

Viața lui Viktor Bout

Până la arestarea sa în 2008, Bout (pronunțat „boot”) era atât de cunoscut încât un personaj interpretat de Nicolas Cage în filmul din 2005 „Lord of War” se baza pe viața lui.

Născut în Dușanbe, Tadjikistan, Viktor Bout a urmat un colegiu militar rus și a servit ca ofițer al forțelor aeriene sovietice.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Bout a început să câștige bani transportând mărfuri între continente. Oficialii americani spun că el a devenit curând unul dintre cei mai importanți traficanți de arme din lume, transportând armament al fostei armate sovietice în avioane de transport Ilyușin în țările africane distruse de război precum Liberia și Sierra Leone. Contrabanda i-a adus munți de bani. Viktor Bout neagă însă că ar fi făcut trafic de arme cu bună știință.

La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, Statele Unite și națiunile europene erau sigure că transporturile de arme ale lui Viktor Bout nu numai că alimentau moartea și mizeria, ci încălcau și embargourile Națiunilor Unite asupra armelor. Autoritățile euroatlantice au fost deosebit de alarmate de informațiile care sugerau că el ar fi făcut afaceri cu talibanii afgani și chiar cu Al Qaeda, acuzații pe care acesta le neagă.

În cele din urmă, Statele Unite l-au atras pe Bout într-o capcană. În 2008, o pereche de agenți Drug Enforcement Administration care se dădeau drept membri ai grupului rebel de stânga FARC din Columbia au aranjat o întâlnire la Bangkok cu Viktor Bout pentru a cumpăra arme, inclusiv 30.000 de puști AK-47, explozibili din plastic și rachete sol-aer pentru a fi folosite împotriva Guvernul Columbiei și personalul militar american angajat în campania împotriva FARC.

„El urma să vândă acele arme teroriștilor cu scopul de a ucide americani”, a declarat Preet Bharara, la acea vreme procurorul SUA pentru Districtul de Sud din New York.

Statutul oficial al FARC la acea dată, acela de organizație teroristă străină, însemna că Bout avea să primească o pedeapsă federală obligatorie minimă de 25 de ani.

Un fost oficial american familiarizat cu situația lui Viktor Bout a spus că interesul guvernului rus pentru eliberarea sa pare a fi personal și că are legături cu oameni puternici din cercul lui Vladimir Putin.

Paul Whelan

Un alt fost oficial american a arătat un motiv oarecum mai principial: Bout a fost arestat în Thailanda și extrădat de acolo la New York. Oficialii ruși s-au plâns de ceea ce ei numesc „practica din ce în ce mai amplă folosită de SUA pentru a vâna efectiv cetățenii noștri în străinătate și de a-i aresta în alte țări”, așa cum a declarat în august Grigory Lukyanțev, comisarul pentru drepturile omului al Ministerului rus de Externe, potrivit postului de știri RT.

Primul fost oficial american a spus că este puțin probabil ca, având în vedere amploarea crimelor sale, Viktor Bout să fie eliberat pentru Griner – chiar dacă, așa cum au speculat unii, schimbul ar trebui să includă îl includă și pe Paul Whelan, un fost marinar american închis la Moscova din decembrie 2018 sub acuzația de spionaj. Fostul oficial a spus că Rusia a cerut eliberarea lui Bout în cazuri chiar mai importante în trecut și a fost respinsă ferm.

Danielle Gilbert, profesor asistent de studii militare și strategice la Academia Forțelor Aeriene din SUA, specializată în diplomația ostaticilor, este de acord că eliberarea lui Bout ar fi o propunere politică dificilă. Dar ea nu a exclus ideea. „Nu m-ar surprinde dacă iau în considerare această posibilitate”, a spus ea, menționând că nu vorbește în numele guvernului SUA.

Viktor Bout are cel puțin o susținătoare pentru eliberarea sa în Statele Unite: Shira A. Scheindlin, judecătoarea care a prezidat cazul său. Într-un interviu, Scheindlin a spus că schimbul de deținuți ar fi unul neadecvat, având în vedere amploarea infracțiunii lui Bout în raport cu presupusa încălcare a lui Griner.

Dar ea a spus că o înțelegere care l-ar include și pe Whelan ar putea înclina balanța. Vikor Bout a ispășit deja 11 ani de închisoare, a menționat ea, spunând că „nu a fost un terorist, după părerea mea. Era un om de afaceri.” Deși i s-a cerut să-i impună pedeapsa obligatorie de 25 de ani, ea a adăugat: „Am crezut că era prea mare la momentul respectiv”.

„Așadar, după ce a servit acești ani, cred că interesul Statelor Unite de a-l pedepsi a fost satisfăcut”, a spus ea, „și nu ar fi o ecuație rea să-l trimitem înapoi dacă îi aducem acasă pe acești oameni care sunt importanți pentru noi.”

Bout și România

Afacerile lui Viktor Bout au trecut și prin România. În primăvara lui 2001, garda de coastă din Cuba aresta trei cetăţeni americani înarmaţi cu pistoale mitralieră de fabricaţie românească AK-47. Incidentul survenise la puţine zile după ce poliţia britanică descinsese la un depozit de muniţie al Armatei Republicane Irlandeze în care, printre alte arme, se afla şi un stoc consistent de AK-47. Acelaşi tip de arme fusese identificat şi în dotarea rebelilor congolezi. Nu mai puţin de 20.000 de astfel de pistoale mitralieră, fabricate la Cugir, fuseseră exportate în mod legal în Uganda, printr-un broker slovac – însă, cumva, din acel punct, au ajuns în mâinile insurgenţilor într-o zonă cu un conflict atât de sângeroas ca cel din Congo.

În lunile ce au urmat acestor descoperiri, un anume personaj, considerat de unii ca fiind „mare” în piaţa contrabandei cu arme şi de alţii ca fiind, de fapt, doar un pion, a fost văzut făcând naveta între Moscova şi Bucureşti.

Una dintre firmele lui Viktor Bout, reprezentată de unul dintre membrii familiei care stăpâneşte la Abu Dhabi, a fost prezentă şi în România şi a negociat cu Aerofina, producător de tehnică aeronautică. Atâta doar că „Flying Dolphin” se afla pe lista neagră a ONU din cauza încălcării embargourilor impuse zonelor africane aflate în stare de război. Mai mult, existau suspiciuni că printre clienţii reţelei lui Bout se numărau şi fundamentalişti afgani. Autoritatea naţională în licenţierea tranzacţiilor de tehnică militară din România susţinea, însă, că Aerofina şi delfinii lui Bout nu ar fi primit acceptul derulării schimburilor comericale.

Alte firme controlate de Bout au fost, în schimb, extrem de active în România – în numeroase domenii, de la tranzacţii cu diamante provenite din surse neacceptate pe plan mondial până la comerţ cu avioane civile şi nu numai. Interesant este că filiala din Bucureşti a unei companii irlandeze aparţinând unor fraţi ceceni, funcţiona, în capitala României, la adresa la care activase şi cunoscuta firmă Valeologia din Republica Moldova, implicată în traficul cu arme şi deşeuri radioactive pe teritoriul României, parte activă în devalizarea Bancorex, prin accesul la credite neperformante, şi aparţinând aceloraşi fraţi ceceni.

Desigur, toate afacerile lui Viktor Bout au trecut pe la Tiraspol, placa turnantă a contrabandei grele de la marginea Europei. Câteva publicaţii specializate, dincolo de Ocean, în jurnalism de investigaţii, Mother Jones şi Canada Free Press, merseseră, însă, mai departe şi îl asociau, în preajma anilor 2000, pe Viktor Bout cu ofiţeri din serviciile secrete de la Varşovia şi Bucureşti, un anume ofiţer Gigel Bratiloveanu, al cărui nume a apărut de-a lungul timpului în mai multe scandaluri din România, cum ar fi afacerea Ţigareta 2, dar şi în lista cu angajaţi ai Ambasadei României la Moscova.