John le Carré a obţinut cetăţenia irlandeză înainte de a muri, a dezvăluit fiul său. Scriitorul britanic era dezamăgit din cauza Brexitului

Celebrul scriitor britanic, al cărui nume real a fost David Cornwell, a descoperit că avea origini irlandeze şi a dobândit cetăţenia irlandeză cu puţin timp înainte de a muri în decembrie 2020, din cauza unei pneumonii, la vârsta de 89 de ani.

Fiul lui, Nicholas, a dezvăluit această informaţie într-o emisiune radiofonică a postului BBC, care va fi difuzată sâmbătă şi care este produsă de un prieten al scriitorului, Philippe Sands.

„În momentul morţii sale, devenise deja cetăţean irlandez”, a relatat Nicholas Cornwell, citat într-un articol publicat joi în The Times, înaintea difuzării acelei emisiuni radiofonice. El a adăugat că „una dintre ultimele fotografii” ale tatălui său îl prezintă pe celebrul scriitor „în picioare, purtând pe umeri drapelul irlandez, zâmbitor”.

După ce a aflat că avea origini irlandeze, John le Carré a vizitat sudul Irlandei. „S-a dus în Cork, de unde venise bunica lui, şi a fost primit de arhivista oraşului, care i-a spus: ‘Bine aţi venit acasă!'”, a relatat fiul scriitorului.

Brexitul a provocat un aflux de cereri pentru dobândirea cetăţeniei irlandeze din partea britanicilor cu origini în această ţară, care doresc să îşi conserve dreptul la liberă circulaţie în interiorul Uniunii Europene.

John le Carré a scris 25 de romane şi un volum de memorii, „The Pigeon Tunnel” (2016), iar cărţile sale s-au vândut în peste 60 de milioane de copii la nivel mondial.

Scriitorul s-a inspirat din fosta lui carieră de agent secret, ruinată de agentul dublu britanic Kim Philby, care i-a dezvăluit identitatea, precum şi pe cele ale altor compatrioţi, în faţa KGB, obligându-l astfel să demisioneze din MI6.

În cărţile lui, le Carré descrie realităţile post-imperiale din Marea Britanie – şi spionii ei, pe care îi prezintă ca pe nişte oameni incompetenţi, nemiloşi şi adeseori corupţi -, iar ultimele lui romane arată ura tot mai mare a scriitorului faţă de politica externă a Statelor Unite şi faţă de acţiunile corporaţiilor puternice.

Când vorbea despre Brexit, John le Carré nu îşi tempera cuvintele, comparând votul britanicilor din 2016 cu renumita Criză Suez din 1956, care a confirmat înfrângerea Marii Britanii post-imperiale în faţa puterilor globale.

„Este, fără niciun dubiu, cea mai mare catastrofă şi cea mai mare tâmpenie pe care Marea Britanie a făcut-o de la invadarea Suezului”, spunea scriitorul, referindu-se la Brexit. „Nimeni nu este vinovat în afară de britanicii înşişi – nu irlandezii, nici europenii”.

„După mine, ideea că la un moment dat ne-am imaginat că putem să înlocuim accesul la cea mai mare uniune comercială din lume cu accesul pe piaţa americană este înspăimântătoare”, a adăugat el.

În ultimul său roman, publicat în octombrie 2019, John le Carré, un susţinător fervent al Uniunii Europene, a alcătuit un portret lipsit de concesii pentru prim-ministrul Boris Johnson, pe care îl descrie ca pe „un porc ignorant”, şi a catalogat Brexitul drept „o nebunie”.

Intitulat „Agent Running in the Field”, romanul are o acţiune plasată în 2018 şi spune povestea lui Nat, un agent de 47 de ani din MI5, serviciul britanic de contrainformaţii, care cade pradă dubiilor legate de viitorul ţării sale şi care îi dezvăluie fiicei lui alegerile pe care le-a făcut în cariera sa.

Descriind o Mare Britanie „în cădere liberă”, Nat face un inventar al motivelor care l-au făcut să se teamă de o absenţă a puterii democratice în ţara lui.

În referendumul organizat pe 23 iunie 2016, 17,4 milioane de britanici, reprezentând 51,9%, au votat pentru ca Marea Britanie să părăsească UE, în timp ce 16,1 milioane de votanţi, reprezentând 48,1%, s-au declarat în favoarea rămânerii ţării lor în UE.

Votanţii pro-Brexit consideră că acel vot a reprezentat o salvare a Marii Britanii dintr-un proiect franco-german sortit eşecului şi care stagnează, în timp ce Statele Unite şi China au câştigat prim-planul pe scena internaţională.

Cei care au votat împotrivă afirmă că Brexitul va slăbi Occidentul, va reduce şi mai mult influenţa globală a Marii Britanii, îi va face pe cetăţenii britanici mai săraci şi va slăbi caracterul cosmopolit al acestei ţări.